Studii medicale: ADHD

Revizuirea analizează rolul ARN-urilor non-codante (miRNA, lncRNA) în TSA și ADHD, evidențiind potențialul lor ca biomarkeri diagnostici și ținte terapeutice pentru restaurarea profilului molecular.

Meta-analiza a 33 de studii (1.049 pacienți) arată că rTMS și tDCS reduc simptomele ADHD (neatenție, hiperactivitate), fiind alternative promițătoare, dar necesită standardizare și studii ample.

Un studiu recent publicat în jurnalul BMJ Mental Health, realizat pe baza datelor din Registrul Somnului din Țările de Jos (Netherlands Sleep Registry), evidențiază modul în care trăsăturile de tip ADHD se asociază cu calitatea vieții și simptomele depresive, subliniind rolul central al insomniei în

Revizuire sistematică ce demonstrează că 74,2% din comorbiditățile ADHD au un substrat serotonergic, sugerând noi strategii terapeutice complementare.

Studiu de fază III: Centanafadina 328,8 mg reduce semnificativ simptomele ADHD la adolescenți, cu un profil de siguranță gestionabil și instalare rapidă a efectului terapeutic.

Studiu deschis pe 52 de săptămâni privind centanafadina (400 mg/zi) la 662 de adulți cu ADHD; demonstrează siguranță, tolerabilitate și o ameliorare a simptomelor cu până la 57%.

Studiu longitudinal RMN de 4,86 ani (n=89 ADHD + 91 controale): metilfenidatul cumulativ la copiii sub 12 ani crește volumele de substanță cenușie frontală și ameliorează simptomele opoziționiste, fără efecte semnificative la adolescenți.

Meta-analiză pe 18 studii privind neuromodularea (tDCS, rTMS, neurofeedback) în ADHD la adulți; rezultatele nu ating semnificația statistică, indicând necesitatea unor studii mai riguroase.

Studiul pe 576 de copii cu ADHD arată că tratamentul medicamentos prelungit, psihoterapia și mediul socioeconomic favorabil sunt corelate cu o ameliorare clinică semnificativă pe termen lung.

Revizuire umbrellă (133 meta-analize, 258.279 participanți): exercițiul fizic îmbunătățește cogniția (SMD=0,42), memoria (SMD=0,26) și funcția executivă (SMD=0,24) la toate populațiile. Beneficiu maxim la ADHD și copii; orice tip/intensitate este eficient.

Studiul de cohortă (N=1.094) arată că pubertatea precoce centrală crește riscul de tulburări psihiatrice (depresie, ADHD, anxietate), cu un impact persistent timp de cel puțin 8 ani după diagnostic.

Studiul ICAN arată că ameliorarea somnului la copiii cu ADHD se corelează cu reducerea inatenției raportate de părinți și confirmă impactul luminii LED asupra ritmului circadian.

Studiu pe 7.661 pacienți cu ADHD: doar 55,4% primesc tratament, iar dintre aceștia, sub o treime (27,5%) sunt aderenți. Aderența scade la adolescenți, minorități și pacienți cu depresie.

Revizuire sistematică a 23 de studii evaluând TMS, tDCS și tPBM în ADHD, autism și dislexie. TMS reduce hiperactivitatea în ADHD; tPBM ameliorează iritabilitatea în autism; variabilitate metodologică limitează recomandările ferme.

Analiza sistematică a 11 studii indică o corelație între fluctuațiile hormonale (pubertate, ciclu menstrual) și severitatea simptomelor de ADHD la femei, subliniind necesitatea individualizării tra...