Studii medicale: ADHD

Studiu caz-control pe 13.298 de sarcini arată că medicația ADHD în sarcina timpurie crește riscul de avort spontan cu 60%, cu un efect dependent de doză clar definit.

O sinteză a 75 de studii confirmă că parametrii oculomotori (precum erorile antisacadice și latența fixației) reprezintă biomarkeri transdiagnostici pentru deficitul de atenție în psihiatrie.

Meta-analiză a 7 studii clinice randomizate (290 de pacienți) evaluând stimularea transcraniană cu curent continuu (tDCS) în TDAH. tDCS reduce semnificativ simptomele de impulsivitate (SMD=-0,60) și inatentie (SMD=-1,00) față de stimularea sham, fără creșterea frecvenței efectelor adverse (OR=1,26).

Meta-analiză pe 18 studii evaluează efectele ADHD și ale medicației sale (metilfenidat, amfetamine) asupra creșterii la copii. Greutatea reală scade (WMD −9,50 kg) și înălțimea (WMD −0,15), dar scorul-z al greutății crește ușor (+0,23), fără legătură clară cu riscul de obezitate.

Meta-analiză pe 31 de studii caz-control (2.525 copii/adolescenți cu ADHD, 3.039 controale): pacienții cu ADHD prezintă afectivitate negativă mai ridicată, tendință sporită spre noutate și control emoțional redus față de controale. Conștiinciozitatea și persistența sunt semnificativ mai scăzute în A

Meta-analiză sistematică pe 16 studii și 2,7 milioane de participanți: utilizarea paracetamolului în sarcină este asociată cu un risc cu 17% mai mare de ADHD la copii (OR=1,17; IC 95% 1,08–1,27). Nu s-a identificat o asociere semnificativă cu tulburarea din spectrul autist (OR=1,10; IC 95% 0,98–1,24

Revizuire sistematică a 74 de evaluări ale 40 de instrumente de screening ADHD pentru copii, adolescenți și adulți relevă o acuratețe medie de 76%. Scalele scurte și gratuite performează la fel ca cele lungi și costisitoare. Screeningurile negative exclud ADHD cu 95–99% fiabilitate, dar un rezultat

Studiu GBD 2021 privind povara ADHD pediatric (0-14 ani) 1990-2036. Se estimează o creștere de 4,2-8,6% până în 2036, cu disparități regionale și de gen marcate, necesitând strategii de screening.

Meta-analiză genomică pe 70.953 de persoane identifică 39 de loci independenți pentru ADHD (17 noi) și 22 de gene efector, cu corelații genetice negative față de trăsăturile cognitive. Scorurile poligene derivate din simptome și diagnostic combinate depășesc predictorii singulari în 3 cohorte de val

Studiu cohortă populațional islandez pe 5.392 femei (535 cu ADHD, 4.857 fără): femeile cu ADHD au prezentat o prevalență de 54,2% față de 30,1% pentru simptome severe de perimenopauza, cu debut mai timpuriu și severitate mai mare la toate grupele de vârstă.

Meta-analiză sistematică pe studii din PubMed, Web of Science și Cochrane Library arată că suplimentarea cu vitamina B reduce semnificativ simptomele tulburării spectrului autist, în timp ce vitamina D ameliorează simptomele ADHD. Diferențele specifice între tipul de vitamină și tipul de tulburare s

Meta-analiză pe 24 de studii arată că prevalența globală a ADHD la copiii sub 12 ani este de 3% (IC 95%: 2-5%), iar tulburarea opozițional-sfidătoare apare la 27-42% dintre aceștia. Criteriile de diagnostic și zona geografică influențează semnificativ estimările de prevalență.

Emulare de studiu țintă pe 148.581 de persoane cu ADHD din registrele suedeze: inițierea tratamentului medicamentos a redus comportamentele suicidare (cu 17%), abuzul de substanțe, accidentele rutiere și criminalitatea, cu efecte mai mari la evenimentele recurente.

Meta-analiză pe 18 studii randomizate (496 de copii): stimularea transcraniană cu curent continuu ameliorează semnificativ atenția și controlul inhibitor la copiii cu ADHD, dar nu reduce simptomele clinice globale ale tulburării.

Un studiu randomizat dublu-orb pe 90 de copii și adolescenți cu ADHD a testat dacă adăugarea siropului de măceșe (Rosa canina) sau a unei formule poliherbale la metilfenidat aduce beneficii suplimentare. După 8 săptămâni, grupurile cu plante au arătat ameliorări mai mari ale scorurilor de atenție ra