Studii medicale: ADHD

div class=evidentiatpWon-Seok Choi, Sheng-Min Wang, Young Sup Woo și colaboratori (The Catholic University of Korea, Seoul, Coreea de Sud). Revizuire sistematică publicată în iThe Journal of Clinical Psychiatry/i, 25 decembrie 2024. Analiza

SUA. Studiu observational publicat în Journal of Child and Adolescent Psychopharmacology, decembrie 2024. Analiza utilizarii bupropionului la 765.100 de initiatori (6-64 ani) din date de claims comerciale 2016-2022. Principalele indicatii: depresia (copii: 57%, tineri adulți: 47%, adulți: 36%) ș

Studiu GWAS multivariat identifică 637 asocieri genetice cu ASD și comorbidități, demonstrând relații cauzale bidirecționale între autism și tulburări neuropsihiatrice majore.

Studiu caz-control imbricat populațional din Quebec (472 cazuri suicid consumat, 2.360 controale, 12-49 ani) nu identifică nicio asociere semnificativă între medicația ADHD — stimulantă sau non-stimulantă — și riscul de suicid consumat.

Revizuire sistematică (20 studii, 1.652 ADHD, 580 controale): ADHD caracterizat prin hipoperfuzie la repaus în cortexul prefrontal, cortex temporal și ganglioni bazali; hiperperfuzie în lobi parietali și occipitali. Pattern consistent cu deficitele de funcție executivă; normalizare parțială sub stim

Meta-analiză multimodală pe 2502 pacienți cu ADHD identifică cortexul orbitofrontal bilateral ca regiune cu anomalii funcționale și structurale concomitente, sugerând un biomarker neuroimagistic ro...

Studiu calitativ prin 2 focus-grupuri virtuale (n=14 femei, vârstă medie 39 ani) care explorează experiențele femeilor diagnosticate cu ADHD la vârsta adultă: beneficii (validare, autocompasiune, strategii adaptative) și bariere (acces dificil, stigmatizare, complexitate diagnostică).

Revizuire sistematică (1.551 pacienți cu diagnostic dual: ADHD + tulburare de uz de substanțe) analizând abuzul de metilfenidat. Tulburarea de uz de alcool este cea mai frecventă comorbiditate (475 cazuri). Administrarea nazală și intravenoasă sunt mult mai frecvente față de utilizarea terapeutică;

Revizuirea a 23 de studii (992 pacienți) arată că impulsivitatea în borderline și ADHD are substraturi cerebrale distincte: cortex prefrontal/limbic în borderline și nucleu caudat în ADHD.

Revizuirea critică a 40 de ani de cercetare arată că ipoteza „lipsei de dopamină” în ADHD este o simplificare excesivă, neconfirmată de studiile genetice genomice recente.

Studiu randomizat la 88 de băieți cu ADHD arată că fMRI-neurofeedback-ul spre cortexul frontal inferior drept nu îmbunătățește inhibiția motorie, dar modulează monitorizarea erorilor.

Meta-analiză pe 180 de studii confirmă că întârzierea funcției executive apare uniform în ADHD, autism, dizabilitate intelectuală, dislexie și tulburări de tic la copii, cu un efect global moderat (g = 0,56), crescut la g = 0,72 cu comorbidități multiple. ADHD are cel mai mare decalaj în atenție și

Studiul MTA (N=483) arată că 63,8% din copiii cu ADHD au un traiect fluctuant pe 16 ani, cu recidive frecvente. Remisia apare adesea în adolescență, fiind asociată cu cerințe de mediu crescute.

Meta-analiză a 103 studii (159 seturi de date) arată că prevalența ADHD variază de la 1,6% în registre medicale la 5,0% în sondaje populaționale, în funcție de metodologia diagnostică utilizată, cu heterogenitate I²>90% în toate subgrupurile.

Revizuire sistematică a 63 de studii clinice randomizate (2013-2024) privind tratamentul ADHD la adolescenți (10-19 ani). Medicația produce o ameliorare puternică a simptomelor, iar terapiile cognitiv-comportamentale generează beneficii funcționale susținute timp de 3 ani. Combinarea celor două abor