Studii medicale: ADHD

Studiu randomizat (N=77) privind neurofeedback-ul ghidat de fNIRS la copii cu ADHD; rezultatele indică îmbunătățirea memoriei de lucru și a simptomelor clinice prin modularea cortexului prefrontal.

Meta-analiza a 11 studii clinice demonstrează că lisdexamfetamina reduce semnificativ simptomele ADHD la copii și adulți, cu eficacitate similară între dozele de 30, 50 și 70 mg.

Meta-analiză pe 4.338 copii din Etiopia: prevalența ADHD este de 8,81%. Factori de risc asociați: sex masculin, vârsta 6-12 ani și proveniența din familii monoparentale.

Meta-analiză MAIC: Centanafadina arată un profil de siguranță superior și eficacitate comparabilă cu stimulantele și atomoxetina în tratamentul ADHD la adulți pe 52 de săptămâni.

Recenzia analizează mecanismele neuroimagistice prin care stimulantele optimizează rețelele cerebrale (DMN, fronto-striato-parieto-cerebeloase) în ADHD, subliniind necesitatea unor studii pe termen...

Meta-analiza arată o prevalență a ADHD de 3 ori mai mare la adulți și de 6 ori mai mare la adolescenți candidați la chirurgie bariatrică, subliniind necesitatea screeningului preoperator.

Revizuire sistematică și meta-analiză pe 22 de publicații a evaluat farmacoterapia simptomelor ADHD în tulburarea din spectrul autist. Metilfenidatul este eficient pe hiperactivitate, inatenție și iritabilitate, dar generează o rată ridicată de abandon prin efecte adverse. Atomoxetina are efect mode

Umbrella review al 22 meta-analize acoperind 544 studii primare și 234+ milioane participanți cartografiază comorbidități ADHD: certitudine înaltă pentru afecțiuni neuropsihiatrice, obezitate, astm și ideație suicidară; certitudine moderată pentru depresie, tentative suicid și mortalitate crescută.

Studiu pilot RCT (n=?) privind citicolina în ADHD pediatric: profil de siguranță bun, dar fără superioritate față de placebo pe parametrii principali de eficacitate.

Primul RCT multicentric (n=180) testând un sinbiotic la adulți cu ADHD și/sau BPD cu iritabilitate crescută: rată de răspuns semnificativ mai mare față de placebo (OR 0,2, P=0,01), cu îmbunătățiri pe dezregulare emoțională, inatenție, funcționare și stres perceput.

Meta-analiza din JAACAP (17 RCT-uri, 5.388 pacienți): amfetaminele (g=0,51), metilfenidatul (g=0,38) și atomoxetina (g=0,30) îmbunătățesc semnificativ calitatea vieții în ADHD față de placebo. Efectul pe QoL este parțial independent de efectul pe simptome — justificând evaluarea separată a calității

Revizuire sistematică a 100 de modele predictive pentru ADHD: niciunul nu este pregătit pentru clinica curentă din cauza riscului ridicat de eroare sistematică și lipsei validării externe.

Studiul clinic randomizat BrainFit demonstrează reducerea semnificativă a simptomelor ADHD și îmbunătățirea funcțiilor executive la 80 de copii, prin antrenament cognitiv-fizic digital pe iPad.

Meta-analiza demonstrează că metilfenidatul și atomoxetina îmbunătățesc similar funcțiile executive în ADHD, cu excepția memoriei de lucru, unde doar metilfenidatul este eficient.

Meta-analiza a 243 studii fMRI (12.533 participanți) demonstrează că ADHD și TSA au profiluri neurobiologice distincte, cu activări cerebrale specifice predominante față de cele comune.