Studii medicale: ADHD

Studiul pe 5.107 copii arată că ADHD la 10 ani crește riscul de suicid și automutilare la 14 ani, cu o vulnerabilitate mai mare la băieți, medierea prin depresie și bullying fiind sub 10%.

Studiul pe 148.578 pacienți arată că tratamentul farmacologic ADHD reduce mortalitatea la 2 ani cu 21%, scăzând semnificativ decesele prin cauze nenaturale (accidente, sinucideri, supradoze).

Meta-analiza demonstrează că TSA și ADHD partajează subțierea joncțiunii temporoparietale în rețeaua de mod implicit, alături de anomalii distincte ale rețelelor de atenție.

Revizuirea sistematică (17 studii, 2136 pacienți) demonstrează că metilfenidatul și sărurile de amfetamină reduc simptomele ADHD în tulburarea bipolară fără a crește riscul de manie sub stabilizatori.

Meta-analiza a 13 studii (N=335) arată că zgomotul alb/roz îmbunătățește atenția în ADHD (g=0,249), dar scade performanța la persoanele fără ADHD (g=−0,212), susținând teoria arousal-ului optimal.

Revizuirea a identificat 10 scale validate pentru ADHD la adulți, însă a evidențiat o lacună critică: doar una evaluează afectarea funcțională, esențială pentru diagnostic și monitorizare.

Revizuire sistematică privind eficacitatea TCC, mindfulness, yoga și neurofeedback în ADHD, evidențiind rolul lor ca alternative sau adjuvante la farmacoterapie pentru diverse grupe de vârstă.

Meta-analiză pe 850.000 de participanți din regiunea MENA indică o prevalență ADHD de 10,3%, cu rate mai mari la adulți (13,5%) și predominanța subtipului inatenție.

Meta-analiză comparativă VBM la copii cu tulburare bipolară pediatrică și ADHD: ambele condiții prezintă reduceri de volum ale substanței cenușii în insulă și cortexul cingulat anterior, cu anomalii distincte specifice fiecărui diagnostic, susținând o perspectivă transdiagnostică în psihiatria copil

Studiul de randomizare mendeliană demonstrează că ADHD și sindromul Tourette cresc cauzal riscul de COVID-19 sever prin mecanisme imunologice (CRP, IL-6, IL-10), fără relație inversă.

Studiu pe 1,2 milioane de pacienți din 8 țări arată că aderența la medicația ADHD scade semnificativ la 18-19 ani, marcând tranziția critică de la serviciile pediatrice la cele de adulți.

Meta-revizuire a 231 de meta-analize privind ADHD: prevalența estimată este de 7,2% la copii și 2,5% la adulți. Farmacoterapia cu stimulante reduce simptomele pe termen scurt cu dovezi puternice, dar dovezile pentru rezultatele funcționale pe termen lung și pentru tratamentele nonfarmacologice rămân

Studiul ABIS (6.233 tineri) arată că ADHD, TSA și co-apariția lor cresc riscul de șomaj, dificultăți financiare și probleme de sănătate la tranziția spre viața adultă, necesitând suport integrat.

Meta-analiză pe 71 milioane de subiecți confirmă că dermatita atopică crește riscul de ADHD (OR 1,28) și TSA (OR 1,87), impunând screening psihiatric în formele moderate și severe.

Meta-analiză pe date individuale (4.708 copii, 41 cohorte, 15 țări): vârsta relativă (a fi cel mai tânăr din clasă) NU se asociază cu persistența diagnosticului ADHD la urmărire (OR=1,02, p=0,19) — confirmând că diagnosticele ADHD la copiii mai mici din clasă sunt la fel de valide ca la cei mai în v