Studii medicale: Autismul

Meta-analiza a 60 de studii (3.531 pacienți) confirmă că risperidona, aripiprazolul și antrenamentul parental sunt singurele intervenții cu dovezi solide pentru gestionarea iritabilității în TSA.

Meta-analiza arată că inflamația gastrointestinală (calprotectina/lactoferina fecală) nu este crescută sistematic la copiii cu autism, sugerând necesitatea investigării individualizate a simptomelor.

O revizuire sistematică arată profile diferite ale deficitului de agentivitate în schizofrenie (motorie implicită) și autism (socială), propunând o nouă țintă terapeutică transdiagnostică.

Studiul demonstrează că Lactobacillus reuteri îmbunătățește funcționarea socială la copiii cu TSA, fără a modifica severitatea globală a autismului sau compoziția microbiomului intestinal.

Studiul longitudinal pe 2.186 de tineri arată că comorbiditatea ASD+ADHD crește riscul de experiențe psihotice, ASD izolat afectează funcționarea, iar ADHD izolat crește riscul de depresie și anxie...

Studiul ABIS (6.233 tineri) arată că ADHD, TSA și co-apariția lor cresc riscul de șomaj, dificultăți financiare și probleme de sănătate la tranziția spre viața adultă, necesitând suport integrat.

Meta-analiză pe 71 milioane de subiecți confirmă că dermatita atopică crește riscul de ADHD (OR 1,28) și TSA (OR 1,87), impunând screening psihiatric în formele moderate și severe.

Meta-analiza pe 57 de studii arată că schizofrenia cauzează deficite cognitive non-sociale mai severe, în timp ce autismul prezintă deficite sociale mai pronunțate, sugerând profile clinice distincte.

Meta-analiza Cochrane (131 studii, 7.014 pacienți) arată că antipsihoticele atipice reduc iritabilitatea în TSA (certitudine moderată), în timp ce alte clase au beneficii limitate sau incerte.

O revizuire sistematică arată că persoanele cu autism au dificultăți selective de percepție a vorbirii în zgomot temporal modulat și vorbire simultană, având percepția în zgomot staționar intactă.

Analiza sistematică arată că ticurile și stereotipiile coexistă frecvent (23% din copiii cu tulburare de mișcare stereotipă au ticuri), fiind esențială diferențierea lor pentru un tratament corect.

Revizuire sistematică a 95 de studii privind TSA, identificând 6 strategii de intervenție cu dovezi solide pentru reducerea comportamentelor provocatoare și a dereglării emoționale.

Revizuirea sistematică confirmă că variabilitatea genetică a sistemului imun contribuie la TSA prin perturbarea proceselor cheie de neurodezvoltare, nu doar prin neuroinflamație.

Studiul demonstrează că secvențierea genomică (GS) depășește testele standard în diagnosticul TSA (7,8%) și al anomaliilor fetale (46,1%), fiind recomandată ca abordare de primă linie.

Revizuirea sistematică indică eficacitatea superioară a vitaminei D față de omega-3 în ameliorarea simptomelor TSA, cu beneficii sinergice în cazul administrării combinate.