Studii medicale: Dementa

Studiul LEADS investighează boala Alzheimer cu debut timpuriu (EOAD), subliniind necesitatea unui diagnostic precoce și a unor abordări terapeutice și de suport adaptate pacienților sub 65 de ani.

Revizuire Cochrane a 6 RCT (1.702 participanți): reabilitarea cognitivă produce efecte mari pe atingerea obiectivelor funcționale personalizate la persoanele cu demență ușoară-moderată (SMD 1,31-1,61), menținute la 3-12 luni. Beneficii și pentru îngrijitori.

Studiu național danez (5.589 cazuri demență, 55.890 controale): terapia hormonală menopauzală estrogen-progesteron crește riscul de demență cu 24% (HR=1,24). Riscul crește cu durata tratamentului până la HR=1,74 la utilizare peste 12 ani. Asociația include boala Alzheimer.

Revizuire istorică și contemporană a demenței frontotemporale (FTD): barierele recunoașterii ca entitate distinctă, lacunele biomarkerilor biologici actuali și perspectivele terapeutic-modificante (ASO, terapie genică, imunoterapie anti-tau).

Studiu transversal (164 adulți cognitiv normali): microbiomul intestinal diferă la cei 49 cu Alzheimer preclinic față de controale — corelat cu biomarkeri de amiloid și tau, dar nu cu neurodegenerarea (NfL), sugerând că microbiomul se schimbă precoce și poate fi biomarker sau țintă terapeutică.

Inhibitorii SGLT-2 și agoniștii GLP-1 sunt superiori altor antidiabetice în prevenția deteriorării cognitive la pacienții cu diabet zaharat tip 2, conform unei network meta-analize bayesiene.

Studiul longitudinal IDEAL (1487 pacienți, 1234 îngrijitori) arată că nevroticismul este un predictor negativ stabil al calității vieții în demență, fără a influența traiectoria declinului pe 24 luni.

Studiu transversal în Indonezia și Africa de Sud privind prevalența demenței (27,9% și 12,5%) și decalajul major de diagnostic (<1%), subliniind necesitatea unor politici naționale de sănătate.

Studiu autoptic pe 350 participanți: combinația plasmatică GFAP+NfL+p-tau181 atinge AUC=0,798 pentru predicția neuropatologiei Alzheimer confirmată la autopsie. Biomarkerii sunt mai utili la pacienții simptomatici (MCI/demență) decât la cei cognitiv intacți. p-tau217 are potențial superior.

Studiul compară 10 teste plasmatice p-tau în MCI, demonstrând că p-tau217 prin spectrometrie de masă are cea mai mare acuratețe (AUC 0,947) pentru detectarea amiloidului și predicția demenței.

Meta-analiza a 8 studii arată că spectroscopia Raman are o acuratețe diagnostică înaltă pentru boala Alzheimer, cu o sensibilitate de 86% și o specificitate de 87% (AUC-SROC 0,931).

Meta-analiză în rețea care demonstrează că citalopramul și sertralina sunt cele mai eficiente antidepresive pentru reducerea agitației în demență, având un profil de siguranță superior antipsihotic...

Studiu de cohortă pe 53.417 persoane arată că fragmentarea ritmului circadian crește cu 53% riscul de delir și accelerează demența, independent de durata somnului sau comorbidități.

Meta-analiza a 819.511 pacienți arată că inhibitorii SGLT2, agoniștii GLP-1 și inhibitorii DPP-4 sunt asociați cu un risc redus de demență la pacienții cu diabet zaharat de tip 2.

Cohortă prospectivă pe 431.834 participanți UK Biobank (urmărire medie 8,65 ani, 5.622 cazuri de demență): fiecare litru de scădere a VEMS1 crește riscul de demență cu 24% (HR 1,24, IC95% 1,14–1,34). Inflamația sistemică, hipoxia și modificările structurale cerebrale mediază parțial această relație.