Studii medicale: Parkinson

Studiul clinic randomizat demonstrează că atomoxetina (10-18 mg) nu ameliorează simptomele hipotensiunii ortostatice neurogene pe termen lung, din cauza dezvoltării tahifilaxiei.

NfL plasmatic este un predictor robust al progresiei motorii și al riscului de demență în boala Parkinson, depășind performanța unui panel extins de markeri de tip Alzheimer.

Studiul clinic randomizat a demonstrat că dieta mediteraneeană, adăugată îngrijirii standard, reduce inflamația intestinală (calprotectina fecală) la pacienții cu boală Parkinson și constipație.

Ghidul german S2k pentru boala Parkinson actualizează ierarhia tratamentului, confirmând levodopa ca standard și eliminând agoniștii ergolinici și anticolinergicele din recomandările curente.

Revizuire sistematică a sindromului McLeod la 76 de pacienți, evidențiind markerii clinici și riscul erorii de ancorare în diagnosticul diferențial al paraliziei supranucleare progresive.

Studiu pilot RCT dublu-orb (n=12, BP ușoară) demonstrează că tTIS (130 Hz, GPi drept) reduce MDS-UPDRS-III cu 14,7%, bradikinezia cu 23,5% și tremorul cu 15,3% față de sham, cu toleranță excelentă — primă dovadă sistematică a unei alternative neinvazive la DBS chirurgical în Parkinson.

Studiul arată că tiparul de activitate fizică „războinicul de weekend” reduce riscul de demență și parkinsonism la fel de eficient ca activitatea regulată, oferind o alternativă pentru persoanele o...

Studiul analizează neuroplasticitatea în boala Parkinson, evidențiind rolul compensator al neuronilor, beneficiile exercițiului fizic (BDNF) și mecanismele maladaptative ale diskineziei.

Studiul arată că polineuropatia este frecventă în boala Parkinson, agravându-se la 21,95% dintre pacienți în 2 ani, în paralel cu progresia bolii, cu o vulnerabilitate crescută a nervului median.

Meta-analiza a 4 studii clinice randomizate (2.097 pacienți) arată că preladenant nu ameliorează semnificativ fluctuațiile motorii în boala Parkinson comparativ cu placebo.

Studiul arată că un raport ridicat de amiloid striatal la pacienții cu Parkinson prezice un risc crescut de complicații motorii (dischinezie, wearing-off) și o nevoie mai mare de medicație.

Studiul arată că HIIT pe bicicletă crește capacitatea aerobă (VO₂peak) mai mult decât antrenamentul moderat (MICT) la pacienții cu Parkinson, reducând totodată simptomele motorii și oboseala.

Studiu de randomizare mendeliană bidirecțională (Courage-PD; 806.834 participanți GWAS-IMC; 8.919 cazuri BP) replică asocierea inversă IMC-boală Parkinson (ORIVW 0,82; p=0,012), mai puternică la tineri/femei/debut recent, și demonstrează că BP influențează genetic IMC descendent — relație bidirecțio

Studiul PD COMM demonstrează că terapia LSVT LOUD reduce semnificativ dizartria în boala Parkinson, fiind superioară logopediei NHS standard, care nu a prezentat beneficii față de lipsa tratamentului.

Revizuire clinică privind tulburările de somn în boala Parkinson, subliniind importanța RBD ca marker prodromal și necesitatea unei abordări terapeutice multidisciplinare și personalizate.