Studii medicale: pierderea auzului

Studiul demonstrează că pierderea severă a auzului post-radioterapie la copiii cu ependimom este asociată cu un declin semnificativ al funcțiilor cognitive și al abilităților de comunicare.

Studiul pe 61.089 de persoane demonstrează că aparatele auditive reduc riscul de demență cu 14% doar dacă ameliorează efectiv auzul, subliniind importanța calității reabilitării auditive.

Un studiu caz-control din China evidențiază că presbiacuzia determină o reorganizare cerebrală structural-funcțională în regiuni-cheie, corelată direct cu declinul cognitiv.

Studiul demonstrează că screeningul universal pentru cCMV crește rata de diagnostic precoce și identifică mai frecvent formele ușoare de hipoacuzie la nou-născuți.

Studiul arată că pierderea auzului agravează performanța motor-cognitivă la vârstnicii cu deficit cognitiv ușor, însă antrenamentul combinat fizic și cognitiv aduce beneficii semnificative.

Studiul arată că utilizarea aparatelor auditive la vârstnici cu hipoacuzie moderată reduce riscul de demență cu 33%, deși nu îmbunătățește scorurile cognitive globale pe parcursul a 7 ani.

Studiul NHANES (4.441 vârstnici) demonstrează asocierea semnificativă între bolile cardiovasculare aterosclerotice și pierderea auzului, mediată parțial de fragilitatea sistemică.

O meta-analiză confirmă că muzicienii au un risc mult mai mare de tinitus, hiperacuzie și pierdere a auzului comparativ cu populația generală, indiferent de genul muzical interpretat.

Studiu de cohortă pe 381.592 pacienți cu diabet tip 2 arată că inhibitorii SGLT2 reduc riscul de hipoacuzie neurosenzorială cu 16% global și cu 68% după un an de tratament susținut.

Studiul demonstrează că terapia genică AAV-OTOF este sigură și eficientă pentru restaurarea auzului la pacienții cu surditate autozomal recesivă de tip 9, cu rezultate rapide observate în prima lună.

Meta-analiza a 5911 pacienți demonstrează că aparatele auditive și implanturile cohleare îmbunătățesc semnificativ calitatea vieții sociale și reduc handicapul social la adulții cu hipoacuzie.

Studiu clinic multicentric (n=10) demonstrează că terapia genică AAV-OTOF restaurează auzul la pacienții cu surditate DFNB9, cu o îmbunătățire medie de 50 dB și profil de siguranță favorabil.

Studiul de randomizare mendeliană demonstrează că hipoacuzia determinată genetic cauzează diverse forme de demență, relația fiind mediată de singurătate, depresie și atrofie corticală.

Studiul pe 7.080 de vârstnici arată că pierderea auzului netratată crește cu 66% riscul de afectare comportamentală ușoară (MBI), în timp ce protezarea auditivă elimină acest risc suplimentar.

Studiu GBD 2019: 72,88 milioane de americani (22,2%) suferă de hipoacuzie, însă doar 9,7% utilizează aparate auditive, indicând un deficit major de îngrijire audiologică și prevenție a demenței.