Studii medicale: Rezistenta la insulina

Analiza proteomică a identificat 11 proteine de risc cardiovascular dereglate în sindromul ovarelor polichistice, evidențiind un profil proinflamator și o reducere a factorilor cardioprotectori.

Indicele TyG (prag 9,265) este un predictor independent al mortalității în UTI la pacienții cu AVC, oferind o discriminare excelentă (AUC 0,900) în modelele de învățare automată.

Studiul pe 8.358 adulți arată că grăsimea viscerală prezice riscul cardiovascular mai bine decât rezistența la insulină, cu un risc maxim la cei cu rezistență scăzută și grăsime viscerală ridicată.

Studiul demonstrează că caragenina, un aditiv alimentar comun, poate induce rezistență la insulină și inflamație subclinică la persoanele supraponderale, prin mecanisme proinflamatorii intestinale.

Studiul Kailuan (96.506 pacienți) demonstrează că indicele TyG crescut este cauzal asociat cu BCV prin 28 căi, cea principală fiind TyG → obezitate → HTA → BRC → BCV.

Revizuire privind rolul microbiotei în obezitate: disbioza contribuie la comorbidități metabolice, iar modularea prin dietă, probiotice și chirurgie bariatrică oferă perspective terapeutice noi.

Studiu clinic randomizat pe 46 de femei postmenopauze cu rezistență insulinică: combinația resveratrol și vitamina C reduce stresul oxidativ și deteriorarea proteică, crescând capacitatea antioxida...

Studiul pe 1910 pacienți astmatici (NHANES) demonstrează o corelație liniară pozitivă între indicele trigliceride-glucoză (TGI) și FeNO, sugerând impactul rezistenței insulinice asupra inflamației.

Studiu clinic de faza II (n=21) arată că transplantul de microbiotă fecală și probioticele nu îmbunătățesc semnificativ sensibilitatea la insulină sau HbA1c la pacienții cu diabet zaharat tip 2.

Studiul arată că alimentația restrânsă temporal (4-6 ore/zi) timp de 8 săptămâni reduce greutatea și rezistența la insulină la persoanele cu obezitate, fără a modifica axa IGF1.

Revizuirea evidențiază riscul cardiovascular crescut în PCOS (IM +150%, AVC +71%) și susține screeningul metabolic activ și utilizarea GLP-1RA ca opțiune terapeutică eficientă.

Postul intermitent reduce rezistența la insulină (HOMA-IR) semnificativ mai mult la pacienții cu nivel bazal scăzut al hormonului de creștere (HGH), sugerând personalizarea dietei bazată pe IGF-1.

Revizuire sistematică privind axa insulină-inimă, evidențiind rolul rezistenței la insulină în cardiomiopatia diabetică și beneficiile cardiovasculare ale inhibitorilor SGLT2 și agoniștilor GLP-1.

Dieta 5:2 timp de 6 luni reduce insulino-rezistența și markerii metabolici la pacienții cu diabet tip 2 și martori, cu beneficii persistente la 12 luni de monitorizare.

Studiul arată că 75% dintre pacienții cu COVID de lungă durată dezvoltă diabet într-un an, subliniind legătura dintre inflamația cronică post-infecție și rezistența la insulină.