Studii medicale: Sindromul coronarian acut

Studiul propune înlocuirea pragului temporal fix de 12 ore în STEMI cu o stadializare biologică bazată pe imagistică și biomarkeri pentru a identifica pacienții care beneficiază de revascularizare.

Un studiu publicat în *Netherlands heart journal* arată că implementarea unui program multidisciplinar dedicat disecției spontane de arteră coronară (SCAD) este asociată cu o abordare conservatoare mai sigură, o prevenție secundară mai țintită și o aderență crescută la beta-blocante, cu o tendință d

Studiul VICTORION-INCEPTION arată că inclisiranul inițiat precoce post-SCA atinge rapid și susținut țintele LDL-C, oferind un profil de siguranță comparabil cu îngrijirea standard.

Studiul FAVOR III demonstrează că μQFR rezidual post-ICP este un predictor robust al riscului de MACE la 3 ani în SCA, ghidarea QFR reducând riscul de evenimente cardiovasculare majore.

Studiul randomizat pe 806 pacienți arată că ghidajul IVUS nu reduce incidența evenimentelor cardiovasculare majore față de angiografia standard în PCI pe trunchiul coronar stâng la 2,9 ani.

Meta-analiză în rețea pe 26 de studii clinice: tripla terapie antiplachetară (TAPT) cu cilostazol reduce evenimentele cardiace majore la pacienții est-asiatici cu SCA, fără a crește riscul hemoragic.

Ghidul IFCC C-CB stabilește cadrul pragmatic pentru implementarea testelor de troponină înalt-sensibilă la punctul de îngrijire (POC) în urgențe, optimizând diagnosticul rapid al infarctului miocar...

Revizuire a managementului NSTE-ACS: stratificarea riscului, utilizarea troponinei hs și optimizarea momentului intervenției invazive conform ghidurilor actualizate.

Revizuire narativă privind utilizarea DCB și BRS în SCAD, subliniind fezabilitatea acestora ca alternative la stentarea permanentă, cu accent pe ghidajul imagistic și fiziopatologia specifică.

Meta-analiză pe 120.734 pacienți care confirmă riscul crescut de MACE pentru toate tipurile de injurie miocardică, subliniind necesitatea stratificării prognostice conform Definiției Universale.

Studiul ES-BempedACS arată că terapia triplă cu acid bempedoic nu crește semnificativ atingerea țintei LDL <55 mg/dL față de terapia duală (statine+ezetimibă) la 8 săptămâni post-SCA.

Meta-analiză în rețea a 12 studii (n=52.415) arată că studiul PLATO influențează disproporționat beneficiile ticagrelor, sugerând necesitatea unor dovezi suplimentare în SCA.

Studiul NEO-MINDSET (n=3.410) arată că monoterapia cu inhibitor P2Y12 după PCI în SCA nu este non-inferioară DAPT la 12 luni pentru evenimente ischemice, deși reduce riscul de sângerare.

Meta-analiză a 23 studii (n=45.394) arată că monoterapia cu inhibitori P2Y12 după DAPT scurt în ACS post-PCI reduce NACE și sângerările, fiind superioară aspirinei.

Meta-analiza a 10 studii clinice demonstrează că reabilitarea cardiacă reduce riscul de MACE cu 84% și îmbunătățește capacitatea funcțională la pacienții cu sindrom coronarian acut.