Studii medicale: stresul

Revizuirea sistematică (30 studii) confirmă legătura dintre stres/traumă (ACEs, PTSD) și dermatoze inflamatorii (psoriazis, dermatită atopică), susținând necesitatea unei abordări psihodermatologice.

Studiu de cohortă (n=3.668) arată că strategiile de gestionare a stresului reduc riscul de hipertensiune cu 67-79% la adulții japonezi, pe o perioadă de 8 ani.

Revizuire sistematică privind impactul stresului și traumei asupra sistemului orexinergic, evidențiind modificări dinamice ale expresiei și semnalizării receptorilor în funcție de cronicizarea expu...

Studiul arată că stresul prenatal anulează beneficiile metabolice ale exercițiului fizic matern la descendenții masculi, prin mecanisme ce implică țesutul adipos brun și semnalizarea corticosteroidă.

Studiul pe Drosophila demonstrează că activarea cronică a căii GCN2–ATF4 reduce longevitatea, în timp ce inhibarea acesteia o prelungește, contrazicând ipotezele anterioare privind beneficiile ATF4.

Studiul demonstrează că hormonii de stres mobilizează neutrofilele vasculare spre inima post-infarct prin receptorii beta-2, iar blocarea acestora reduce inflamația și îmbunătățește vindecarea.

Studiul analizează impactul metabolomului steroidic, stresului și IMC asupra debutului pubertății, demonstrând că androgenii și glucocorticoizii accelerează maturarea, modulați de stres și greutate.

Studiul demonstrează că activarea non-necroptotică a proteinei MLKL în celulele stem hematopoietice cauzează disfuncții mitocondriale și îmbătrânire, independent de moartea celulară.

Studiul arată că turele duble dublează nivelul de cortizol la miezul nopții la asistentele medicale, perturbând ritmul circadian al hormonului de stres și afectând recuperarea fiziologică.

Administrarea acută de cortizol afectează orientarea spațială prin perturbarea activității neuronale din cortexul entorinal, reducând performanța în sarcinile de integrare a traseului.

Studiul demonstrează că gestionarea stresului zilnic pe parcursul a 18 ani influențează direct evoluția trăsăturilor de personalitate (Big Five), promovând adaptarea emoțională pozitivă.

Expunerea la alcool și stres în tinerețe cauzează deficite cognitive persistente și degradarea locus coeruleus, accelerând declinul cognitiv la vârsta mijlocie.

Revizuirea analizează axa intestin-creier în TSPT, evidențiind rolul disbiozei în neuroinflamație și potențialul terapeutic al probioticelor și dietei în gestionarea traumei.

Revizuire sistematică privind mecanismele epigenetice (BDNF, microARN) care mediază riscul de depresie la maturitate în urma stresului din adolescență, propunând EV-miRNA ca biomarkeri de screening.

Studiul pe 11.601 adulți arată că adversitățile din copilărie și maturitate cresc riscul de demență și AVC, depresia fiind un mediator major al acestor asocieri.