Studii medicale: Trigliceridele

Analiză NHANES (n=52.006) arată că generațiile americane mai tinere au colesterol și trigliceride mai mici (−7,1 respectiv −13,1 mg/dL per deceniu), dar glucoză à jeun mai mare (+2,7 mg/dL per deceniu) — tendință adversă glicemică independentă de obezitate (<20% mediată de IMC).

Studiu cross-secțional pe 1.910 adulți astmatici din NHANES 2007–2012 identifică o relație liniară pozitivă între indicele trigliceride-glucoză (TGI) — marker de rezistență insulinică — și nitratul expirat fracționat (FeNO), marker al inflamației eozinofilice. TGI este al 4-lea predictor ca importan

Prima meta-analiză care evaluează simultan cele 3 noi terapii de interferență ARN (olezarsen, plozasiran, zodasiran) arată că acestea reduc trigliceridele cu 50-55% față de valoarea inițială la pacienții cu hipertrigliceridemie sau hiperlipemie mixtă, cu un profil de siguranță acceptabil în 6 studii

Cohortă prospectivă UK Biobank (420.292 participanți, urmărire 14,8 ani) demonstrează că indicele TyG crescut asociază cu 30% risc mai mare de boală aortică combinată și 35% risc mai mare de anevrism aortic, independent de factorii de risc clasici.

Analiza post-hoc a studiului RACING (n=3.348 pacienți cu ASCVD) demonstrează că remnant-C ridicat (>17 mg/dL) sub statine se asociază independent cu mai multe evenimente cardiovasculare majore la 3 ani (11,0% vs 7,5%), identificând un risc rezidual semnificativ dincolo de controlul LDL-C.

Cohortă prospectivă n=98.967 din China: RC (colesterol rezidual) pozitiv asociat cu AVC ischemic dar nu cu AVC hemoragic. Discordanța RC înalt/LDL-C normal conferă risc AVC semnificativ; LDL-C înalt/RC normal — fără risc suplimentar. RC = marker de risc rezidual dincolo de statine.

Revizuire sistematică și meta-analiză pe 9 studii randomizate (717 pacienți) a demonstrat că inhibitorii apolipoproteinei C3 (apoC3) reduc semnificativ trigliceridele și scad riscul de pancreatită acută (OR 0,11; IC 0,04-0,27) la pacienții cu hipertrigliceridemie severă. Molecule evaluate: volanesor

Analiză NHANES 2001-2018 (n=14.653, urmărire 116 luni): METS-IR prezice mortalitatea generală (HR=1,015) și cardiovasculară (HR=1,028) mai bine decât TyG, TG/HDL-C și HOMA-IR, cu relație non-liniară (U) și prag de risc la valoarea 41,33. Relevanță mai mare la adulți sub 65 ani.

RESPECT-EPA (Japonia, 2.506 pacienți) a testat icosapent etil (EPA) adăugat la statine la coronarieni cu raport EPA/AA scăzut. Criteriul primar compozit cardiovascular nu a atins semnificație (P=0,055), dar evenimentele coronariene (criteriu secundar) au fost reduse semnificativ cu EPA.

Cohortă retrospectivă (4.680 pacienți ≥75 ani cu ASCVD, 9 ani): colesterolul rezidual cumulativ (HR 1,30) și media ponderată în timp (HR 1,36) prezic independent MACE, dincolo de LDL-colesterol. Rol important al colesterolului remnant ca factor de risc rezidual la vârstnici.

Cohortă prospectivă (42.639 participanți, ~10 ani, 1.205 BCI incidente): colesterolul rezidual cumulativ (scor mediu ponderat în timp) asociat independent cu BCI dincolo de LDL. RC persistent crescut (trigliceride bogate în VLDL/IDL) justifică tratament cu omega-3/fibrați la LDL la țintă.

NHANES (20.194 participanți, 105 luni): TyG crescut asociat cu mortalitate totală și CV, mai ales la <65 ani. TyG superior HOMA-IR ca predictor (AUC 0,620 vs 0,524). Marker accesibil al insulinorezistenței calculat din trigliceride + glucoză de rutină.

Faza 1 ARO-APOC3 (siRNA hepatocitar anti-ApoC-III): reducere semnificativă a ApoC-III și trigliceridelor cu puține efecte adverse la voluntari sănătoși și pacienți cu hipertrigliceridemie. Potențial dozare la 3-6 luni. Nouă abordare terapeutică pentru hipertrigliceridemia severă cu risc CV rezidual.

Analiza subgrupului REDUCE-IT MetSyn pe 2.866 de pacienți cu sindrom metabolic fără diabet arată că icosapent ethyl 4 g/zi reduce cu 29% riscul primului eveniment cardiovascular major și cu 41% totalul evenimentelor cardiovasculare față de placebo, la pacienți tratați cu statine.

NHANES (8.513 hipertensivi): TyG crescut (Q4 vs Q1) → OR 1,49 pentru HTA necontrolată și beta +0,04 pentru rigiditate arterială. HOMA-IR: fără asociere semnificativă. TyG > HOMA-IR ca marker de insulinorezistență relevant clinic în HTA.