Studii medicale: Trigliceridele

O meta-analiză pe 35.848 de participanți arată că un indice trigliceride-glucoză (TyG) crescut se asociază cu un risc cu 51% mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială.

Meta-analiza a 17 studii (1.138 pacienți) arată că proantocianinele reduc trigliceridele și cresc ApoA1, cu beneficii suplimentare pe LDL și HDL după 8 săptămâni de administrare.

Cohortă retrospectivă (4.680 pacienți ≥75 ani cu ASCVD, 9 ani): colesterolul rezidual cumulativ (HR 1,30) și media ponderată în timp (HR 1,36) prezic independent MACE, dincolo de LDL-colesterol. Rol important al colesterolului remnant ca factor de risc rezidual la vârstnici.

Cohortă prospectivă (42.639 participanți, ~10 ani, 1.205 BCI incidente): colesterolul rezidual cumulativ (scor mediu ponderat în timp) asociat independent cu BCI dincolo de LDL. RC persistent crescut (trigliceride bogate în VLDL/IDL) justifică tratament cu omega-3/fibrați la LDL la țintă.

NHANES (20.194 participanți, 105 luni): TyG crescut asociat cu mortalitate totală și CV, mai ales la <65 ani. TyG superior HOMA-IR ca predictor (AUC 0,620 vs 0,524). Marker accesibil al insulinorezistenței calculat din trigliceride + glucoză de rutină.

Faza 1 ARO-APOC3 (siRNA hepatocitar anti-ApoC-III): reducere semnificativă a ApoC-III și trigliceridelor cu puține efecte adverse la voluntari sănătoși și pacienți cu hipertrigliceridemie. Potențial dozare la 3-6 luni. Nouă abordare terapeutică pentru hipertrigliceridemia severă cu risc CV rezidual.

Analiza subgrupului REDUCE-IT MetSyn pe 2.866 de pacienți cu sindrom metabolic fără diabet arată că icosapent ethyl 4 g/zi reduce cu 29% riscul primului eveniment cardiovascular major și cu 41% totalul evenimentelor cardiovasculare față de placebo, la pacienți tratați cu statine.

NHANES (8.513 hipertensivi): TyG crescut (Q4 vs Q1) → OR 1,49 pentru HTA necontrolată și beta +0,04 pentru rigiditate arterială. HOMA-IR: fără asociere semnificativă. TyG > HOMA-IR ca marker de insulinorezistență relevant clinic în HTA.

Studiu prospectiv pe 810 pacienți cu cardiopatie ischemică și hipertensiune arterială: indicele TyG (marker surogat al rezistenței la insulină) prezice evenimentele cardiovasculare majore la 1 an independent de alți factori de risc. Cuartila superioară TyG: risc cu 47% mai mare de MACE (OR=1,470); r

Cohortă retrospectivă pe 1.158 de pacienți cu sindrom coronarian acut și bypass coronarian anterior supuși intervenției coronariene percutane, urmăriți 42 de luni. Indicele trigliceride-glucoză ridicat s-a asociat cu MACCE la 35,3% vs 25,3% (p<0,001) și a rămas predictor independent (HR 1,53; 95% CI

Studiu retrospectiv pe 3,5 milioane de pacienți din Catalonia: prevalența HTG moderat-severe (0,7%) și severe (0,2%), asociată în 80% din cazuri cu obezitate și diabet zaharat necontrolat.

Revizuire Dtsch Arzteblatt: profilul lipidic complet (CT, TG, HDL-C, LDL-C, non-HDL-C) suficient pentru tratament; testarea non-à-jeun acceptabilă în rutină; Lp(a) — determinare o dată, factor genetic nemodificabil prin medicație orală; obiectiv primar LDL <55 mg/dL la risc foarte înalt; quocient HD

Revizuire comparativă a derivaților uleiului de pește în hipertrigliceridemie: icosapent etil (EPA pur) reduce evenimentele cardiovasculare cu 25% în studiul REDUCE-IT, pe când formulările EPA+DHA nu au demonstrat beneficiu CV similar — cu implicații directe pentru prescrierea clinică.

Studiu de fază 2 randomizat (n=85) care arată că pegozafermin, un analog FGF21 cu acțiune prelungită, reduce trigliceridele cu 57,3% față de 11,9% placebo la 8 săptămâni. Beneficii suplimentare pe apoB, non-HDL colesterol și grăsime hepatică, fără evenimente adverse serioase atribuite medicamentului

Cohortă retrospectivă MIMIC-IV (n=8.835 pacienți critici): modificarea dinamică a indicelui TyG pe durata spitalizării (ΔTyG) este mai bine asociată cu mortalitatea în spital (HR 1,38) și la 1 an decât valoarea TyG la internare, cu AUC 0,74 vs 0,68. ΔTyG reflectă agravarea rezistenței la insulinǎ do