Studii Medicale — Nefrologie

Revizuire sistematică a 8 studii de cohortă (urmărire până la 64 ani) confirmă asocierea semnificativă între obezitatea din copilărie și riscul crescut de boală renală cronică la vârsta adultă.

Australia. Journal of Diabetes and Its Complications, 2023. Meta-analiză a 8 studii randomizate (5.512 participanți) arată că inhibitorii SGLT2 adăugați la terapia standard reduc semnificativ albuminuria la pacienții cu boală renală diabetică și diabet zaharat tip 2. Rezumat rapidReducere

Studiul CRIC (3.027 pacienți) demonstrează că anomaliile structurale și funcționale cardiace (LVMI, EF, regurgitare tricuspidiană) sunt predictori independenți ai progresiei bolii renale cronice.

Meta-analiza CaReMe HF estimează o prevalență a insuficienței cardiace de 1-2% la adulți, subliniind povara majoră a sindromului cardiorenal și necesitatea optimizării managementului terapeutic.

Revizuire sistematică Cochrane privind tratamentul farmacologic al PPPD; dovezile actuale sunt de certitudine scăzută, însă ISRS și IRSN reprezintă opțiuni terapeutice promițătoare.

Studiu retrospectiv pe 263 pacienți cu feocromocitom/paragangliom; tumorile mari sunt mai frecvente la bărbați, au localizare adrenală și niveluri mai mari de catecolamine, necesitând abord chirurg...

Studiul CREDENCE confirmă că canagliflozina reduce riscul renal și cardiovascular în nefropatia diabetică, indiferent de vârstă sau sex, cu un beneficiu absolut mai mare la pacienții tineri.

Studiul CLEAR (faza 3) confirmă beneficiul durabil al combinației lenvatinib plus pembrolizumab față de sunitinib în carcinomul renal avansat, cu PFS median de 23,3 luni vs 9,2 luni.

Studiul RADIANCE II demonstrează că denervarea renală cu ultrasunete reduce tensiunea sistolică ambulatorie cu 6,3 mmHg față de procedura sham la pacienți hipertensivi, fără medicație.

Studiul de fază I/II demonstrează că imunoterapia cu dinutuximab beta și IL-2 după transplant haploidentic oferă o supraviețuire globală de 53% la 5 ani în neuroblastomul recidivant de înalt risc.

Studiul confirmă că finerenona reduce riscul cardiorenal la pacienții cu BRC și diabet tip 2, indiferent de controlul glicemic, durata diabetului sau utilizarea insulinei.

Revizuire sistematică a sindromului BRASH (bradicardie + IRA + blocare AV + șoc + hiperkaliemie): vârstă medie 69 ani, beta-blocante implicate 75%, FC medie 36 bpm, TA medie 62 mmHg. Mortalitate 5,7%; pacing necesar 33%; RRT 20%.

Revizuire Cochrane (11 studii, 848 pacienți) privind betahistina, diureticele, antiviralele și corticosteroizii pentru boala Ménière. Certitudinea dovezilor este foarte scăzută pentru toate intervențiile, meta-analizele au fost imposibile din cauza heterogenității metodologice, iar niciun tratament

Meta-analiză pe 7 studii cu 160 de pacienți evaluează inhibitorii tirozin kinazei (TKI) în feocromocitomul și paragangliomul metastatic: rată de control tumoral de 86%, răspuns parțial la 32% din pacienți și supraviețuire fără progresie mediană de 8,9 luni, cu 14% întrerupere din cauza efectelor adv

Analiza studiului FIGARO-DKD arată că finerenona reduce cu 36% riscul de boală renală terminală la pacienții cu diabet tip 2 și BRC (HR=0,77; p=0,041 pentru endpoint-ul ≥57% scădere eGFR). Efectul este mai pronunțat la albuminurie severă, cu îmbunătățiri ale UACR și pantei eGFR în ambele subgrupuri.