Studii Medicale — Neurologie

Studiu pilot randomizat (N=17) privind IVIG în neuropatia de fibre mici cu autoanticorpi TS-HDS/FGFR-3; nu s-a observat beneficiu clinic sau regenerare nervoasă față de placebo la 6 luni.

Studiu longitudinal BioFINDER-2 (387 participanți, 4 ani): sTREM2 crescut prezice acumulare amiloidică mai lentă la A+; GAS6, CSF1, CST7 prezic depunere tau mai lentă la A+T+; SPP1 prezice tau mai rapid și declin cognitiv accelerat — subpopulații microgliale cu efecte opuse în Alzheimer preclinic.

Meta-analiză demonstrând că participanții cu boala Alzheimer prezintă un flux sanguin cerebral cu 2,8 mL/100g/min mai scăzut în lobul temporal medial față de adulții normali prin imagistică ASL-RMN. MCI nu diferă semnificativ de normali.

Meta-analiza pe 6.742 de pacienți arată că profilaxia anticonvulsivantă universală în HIC nu îmbunătățește prognosticul, fiind utilă doar selectiv, ghidată de monitorizarea EEG continuă.

Meta-analiza a 66 de studii (11.697 pacienți) arată o prevalență globală a oboselii post-AVC de 46,79%, fiind mai frecventă la femei, în AVC hemoragic și la persoane cu suport social redus.

Studiul pe 8.380 pacienți arată că diabetul zaharat tip 2 tratat înainte de debutul bolii Parkinson întârzie apariția acesteia cu 6,2 ani, dar crește mortalitatea post-diagnostic cu 64%.

Meta-analiza pe 41 de studii arată că leziunile substanței albe cerebrale (LSA) dublează riscul de transformare hemoragică și hemoragie intracerebrală simptomatică după AVC ischemic.

Scorul mEGRIS (3 predictori) prezice riscul de ventilație mecanică în SGB cu AUC 0,84, fiind o alternativă simplificată și validată internațional la scorul original EGRIS.

Revizuire sistematică documentând efectele pro-cognitive și neuroprotective ale dozelor scăzute de litiu (LDL), cu profil de siguranță favorabil față de dozele standard, și potențial în neurodegenarere și augmentarea terapiei tulburărilor afective.

Studiul demonstrează că speciile MTBR-tau275 și MTBR-tau282 din LCR sunt biomarkeri eficienți pentru identificarea și monitorizarea progresiei tauopatiilor primare non-Alzheimer.

Studiul analizează patofiziologia diskineziei induse de levodopa (LID) în boala Parkinson, evidențiind rolul sistemelor non-dopaminergice și eficacitatea amantadinei și a noilor strategii terapeutice.

Revizuire a biomarkerilor neuroimagistici (RMN, EEG, fNIRS) și comportamentali pentru predicția precoce a tulburării de spectru autist (TSA) din primul an de viață, cu prezentarea limitelor etice și practice ale implementării clinice.

Meta-analiza pe 3.306 pacienți cu SM confirmă eficacitatea reabilitării neuromotorii asupra echilibrului, evidențiind importanța intensității ridicate și a sarcinilor funcționale specifice.

Studiul demonstrează că rTMS pe precuneu stabilizează scorul CDR-SB și conectivitatea corticală la pacienții cu Alzheimer ușor-moderat pe parcursul a 24 de săptămâni, comparativ cu grupul sham.

Studiul identifică variante rare în genele ATP8B4 și ABCA1 ca noi factori de risc pentru boala Alzheimer, subliniind rolul critic al metabolismului lipidic în patogeneza bolii.