Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
Starile de depersonalizare mi-au trecut, nu complet...saptamana asta doresc sa merg sa-mi fac analize, sa vad daca nu cumva am anemie, parca mi s-a mai estompat din teama, doamne, nu-mi vine sa cred cat de down am fost zilele trecute(nu mai stiam pe ce lume traiesc)...cat despre medicamente, ma gandesc serios sa le iau...stiu ca va suna aiurea, doar ca imi e teama ca nu cumva medicamentele sa ma faca si mai varza, sa nu devin o leguma...:((am citit atatea cazuri in care medicamentele le-au agravat situatia.
De mai mult de doua luni iau cate 3 cipralexirui pe zi, doua dimineata si unul la pranz, in prospect scrie ca ar trebui maxim 20 mg, as vrea sa renunt la unul de dimineata(am fost la farmacie si am luat o sacosa de medicamente, pe 3 luni, cand am vazut cantitatea ma cam speriat)
A terminat cineva de aici tot tratamentul, imi este teama de ce o sa se intample cand o sa renunt la seroquel dupa cele 6 luni cat estimez ca o sa iau tratamentul
A terminat cineva de aici tot tratamentul, imi este teama de ce o sa se intample cand o sa renunt la seroquel dupa cele 6 luni cat estimez ca o sa iau tratamentul
@ rinchan
Daca te apuci sa iei un tratament si vezi ca iti merge mai rau cu el sau are efecte secundare de nesuportat, il schimbi.
Voi mai mult aveti frici imaginare...
Cred ca realizezi ca nu iti poate fi mai rau cu un tratament facut pentru o anumita boala decat fara tratament.
E vorba daca in cazul organismului tau, va avea sau nu efecte secundare. Asta e tot.
@ Rossady
Ganditi foarte mult si in detrimentul vostru. Ca in povestea cu drobul de sare.
Aoleu, ce ma fac daca va pica drobul de sare ?
Iti zic eu: nu stii ce vei faca daca va pica drobul de sare decat atunci cand va cadea. Si numai daca va cadea.
Iti consumi timp si nervi inutil si iti alimentezi anxietatea gandindu-te ce o sa faci tu la un moment x din viitor daca se va intampla un fenomen y.
Principiul de aur al orientalilor este sa traiesti fix in prezent, nici sa te superi de ranile trecutului si nici sa te inspaimanti de ceea ce iti poate aduce viitorul.
Vezi maine ce ai de facut maine.
Vezi peste o saptamana ce ai de facut peste o saptamana.
Vezi peste 3 luni ce ai de facut peste 3 luni.
Traieste detasat si punete-ti nadejdea in Dumnezeu.
Oricum nu vei singur in nici un moment al vietii tale.
Daca vrei, poti sa iei in brate si varianta care ti se pare tie "cea mai cea": aceea ca va trebui sa continui tratamentul cu seroquel. Asa. Si ? Sunt persoane pe Forum care iau Zyprexa de 10 ani si nu au nimic. Care e problema ?
Vei vedea atunci ce ai de facut si te vei adapta atunci la orice ti se va intampla.
Nu are rost sa iti macini nervii inutil inca n luni, zilnic, pina la acel moment din viitor.
Un batran intelept spunea la oi varsta foarte inaintata ca 98 % dintre temerile pe care le-a avut in viata lui, nu s-au adeverit.
Asa ca stati linistiti amandoi. Vedeti atunci ce se va intampla atunci si ce hotarari veti lua.
Daca te apuci sa iei un tratament si vezi ca iti merge mai rau cu el sau are efecte secundare de nesuportat, il schimbi.
Voi mai mult aveti frici imaginare...
Cred ca realizezi ca nu iti poate fi mai rau cu un tratament facut pentru o anumita boala decat fara tratament.
E vorba daca in cazul organismului tau, va avea sau nu efecte secundare. Asta e tot.
@ Rossady
Ganditi foarte mult si in detrimentul vostru. Ca in povestea cu drobul de sare.
Aoleu, ce ma fac daca va pica drobul de sare ?
Iti zic eu: nu stii ce vei faca daca va pica drobul de sare decat atunci cand va cadea. Si numai daca va cadea.
Iti consumi timp si nervi inutil si iti alimentezi anxietatea gandindu-te ce o sa faci tu la un moment x din viitor daca se va intampla un fenomen y.
Principiul de aur al orientalilor este sa traiesti fix in prezent, nici sa te superi de ranile trecutului si nici sa te inspaimanti de ceea ce iti poate aduce viitorul.
Vezi maine ce ai de facut maine.
Vezi peste o saptamana ce ai de facut peste o saptamana.
Vezi peste 3 luni ce ai de facut peste 3 luni.
Traieste detasat si punete-ti nadejdea in Dumnezeu.
Oricum nu vei singur in nici un moment al vietii tale.
Daca vrei, poti sa iei in brate si varianta care ti se pare tie "cea mai cea": aceea ca va trebui sa continui tratamentul cu seroquel. Asa. Si ? Sunt persoane pe Forum care iau Zyprexa de 10 ani si nu au nimic. Care e problema ?
Vei vedea atunci ce ai de facut si te vei adapta atunci la orice ti se va intampla.
Nu are rost sa iti macini nervii inutil inca n luni, zilnic, pina la acel moment din viitor.
Un batran intelept spunea la oi varsta foarte inaintata ca 98 % dintre temerile pe care le-a avut in viata lui, nu s-au adeverit.
Asa ca stati linistiti amandoi. Vedeti atunci ce se va intampla atunci si ce hotarari veti lua.
@ ALL
Si... raspunsul corect !? Schimbati-va VIATA !
Si... raspunsul corect !? Schimbati-va VIATA !
camel, ce mai zici? n-ai mai dat nici un semn? cum mai este cu anxietatea/depresia?
buna, psihitriatul meu mi-a recomandat venlafaxina...ia cineva asa ceva????
Cred ca este antidepresiv, psihiatria este o industrie destul de banoasa, fiecare doctor are preferintele sale, dc ti sa recomandat, iale,
Efectul benefic poate fi simtit dupa o anumita perioada, fiecare persoana reactioneaza in alt fel, la unii depresia se accentueaza si apar sau se accentueaza tendintele sinicigase deci mare atentie sa citesti prospectul si in prima faza sa fii in contact cu doctorul, aici nu e ca la gripa.
Eu pot sa zic ca ma simt excelent, in afara ca mam ingrasat, inca nu imi vine sa cred
Cand o sa ma simt in stare am sa va povestesc cum e sa fii la "inchisi"
Efectul benefic poate fi simtit dupa o anumita perioada, fiecare persoana reactioneaza in alt fel, la unii depresia se accentueaza si apar sau se accentueaza tendintele sinicigase deci mare atentie sa citesti prospectul si in prima faza sa fii in contact cu doctorul, aici nu e ca la gripa.
Eu pot sa zic ca ma simt excelent, in afara ca mam ingrasat, inca nu imi vine sa cred
Cand o sa ma simt in stare am sa va povestesc cum e sa fii la "inchisi"
Chiar sunt curios sa aud cum este acolo, la inceput cand mi-a fost rau am crezut ca o sa inebunesc si acolo voi ajunge:)
Zilele astea m-am simtit si eu foarte rau, am inceput din nou tratament cu AD si anume Prozac, cum a zis si Rossady este posibil ca in primele sapt sa fie mai rau, lucru ce mi s-a intamplat si mie, dar avand experienta cu aceasta boala inca n-am intrat in panica desi in ultimile zile starea de depersonalizare s-a accentuat raman optimist si las lucrurile sa mearga de la sine, daca nu se remediaza problema voi trece din nou pe Cipralex.
Zilele astea m-am simtit si eu foarte rau, am inceput din nou tratament cu AD si anume Prozac, cum a zis si Rossady este posibil ca in primele sapt sa fie mai rau, lucru ce mi s-a intamplat si mie, dar avand experienta cu aceasta boala inca n-am intrat in panica desi in ultimile zile starea de depersonalizare s-a accentuat raman optimist si las lucrurile sa mearga de la sine, daca nu se remediaza problema voi trece din nou pe Cipralex.
Venlafaxina este un antidepresv.azi ma pun pe tratament:D, doamne da-i sa dea roade...in ultima perioada si eu tot stare de depersonalizare am Mircea, doamne ii nasoala rau, dar exact cum spui tu nu am ce face trebuie sa raman optimista...
Ma bucur ca te simti mai bine Rossady...fi fericit si bucura-te de viata!Doamne iti multumesc ca exista oameni cu care pot sa vorbesc, imi mai trece din singuratate:X
Ma bucur ca te simti mai bine Rossady...fi fericit si bucura-te de viata!Doamne iti multumesc ca exista oameni cu care pot sa vorbesc, imi mai trece din singuratate:X
Nu esti singura si nu esti singura careia i se intampla, tine minte totul este chimie nimic mai mult, de ce crezi ca postez aici, sa vada lumea ca se poate vindeca aceasta boala grava, iau pastile dimineta la pranz si seara,
Crezi ca mie imi este usor, eu eram model pentru o groaza de oameni, slabisem si alergam la maratoane, lumea ma invidia si vroiau sa fie ca mine, acum sunt gras si de abia ma tarasc pentru ca la un moment dat am facut o entorsa(tot din ciclul ghinioanelor care nu se mai opreau) si am scos piciorul din ghips cu toate ca doctorul mi-a zis sa stau 14 zile, din cauza ca nu aveam stare l-am scos dupa 3 zile, acum ma resimt la fiecare apasare, in plus am si o taietura la mana care nu stiu cand si cum o sa se vindece, fie imi trebuie operatie fie o sa stau asa toata viata
Eu cand am intrat in depresie aveam cam orice si-ar dori un om familie, copil, , prieteni, masina, apartament, serviciu bunicel, dar incet incet mintea mea le-a alungat
Tine minte oamenii normali nu au cum sa inteleaga prin ce treci, oricat ai incerca nu or sa inteleaga starile tale, chiar si psihiatri au momente cand dau din umeri pentru ca boala este unica la fiecare individ, si oricat ai incerca nu ai cum sa ii povestesti tot dar absolut tot unui doctor, apoi el nu e 100 % langa tine si iarasi ramai cu gandurile si temerile interioare
http://en.wikipedia.org/wiki/Serotonin#Antidepressants
Crezi ca mie imi este usor, eu eram model pentru o groaza de oameni, slabisem si alergam la maratoane, lumea ma invidia si vroiau sa fie ca mine, acum sunt gras si de abia ma tarasc pentru ca la un moment dat am facut o entorsa(tot din ciclul ghinioanelor care nu se mai opreau) si am scos piciorul din ghips cu toate ca doctorul mi-a zis sa stau 14 zile, din cauza ca nu aveam stare l-am scos dupa 3 zile, acum ma resimt la fiecare apasare, in plus am si o taietura la mana care nu stiu cand si cum o sa se vindece, fie imi trebuie operatie fie o sa stau asa toata viata
Eu cand am intrat in depresie aveam cam orice si-ar dori un om familie, copil, , prieteni, masina, apartament, serviciu bunicel, dar incet incet mintea mea le-a alungat
Tine minte oamenii normali nu au cum sa inteleaga prin ce treci, oricat ai incerca nu or sa inteleaga starile tale, chiar si psihiatri au momente cand dau din umeri pentru ca boala este unica la fiecare individ, si oricat ai incerca nu ai cum sa ii povestesti tot dar absolut tot unui doctor, apoi el nu e 100 % langa tine si iarasi ramai cu gandurile si temerile interioare
http://en.wikipedia.org/wiki/Serotonin#Antidepressants
Multi cred ca depresia/anxietatea porneste de la anumite substante folosite in exces, alcol, tigari, droguri, cafele, energizante, etc.
Sa fim seriosi, marea majoritate fumeaza, beau, altii le combina si n-au nimic, pe de alta parte fiind anxios nu reusesti sa intelegi exact ce se petrece cu tine si esti intr-un cerc vicios, trebuie sa treaca foarte mult timp pana reusesti sa-ti dai seama ca ce ti se intampla este un dezechilibru chimic care intr-adevar poate pornii in urma unor sperieturi, abuzuri, sau alte probleme pe care nu le-ai constientizat la momentul oportun.
Clara spunea bine, la noi este frica asta extraordinara de pastile, vai daca iau AD si anxiolitice toata viata, nu-i normal...este foarte normal sa faci exact ce trebuie pentru a te bucura de viata, familie, prieteni, realizari.
Cum altii iau tratamente pe viata pt diabet, tensiune, fel si fel de probleme, asa poti lua si medicamentatie psihotropa, atat timp cat te simti ok, si reactiile adverse dispar dupa un timp, m-am luptat foarte mult cu anxietatea/depresia, consider ca am fost foarte puternic puteam s-o iau razna de tot in momentele in care m-am incapatanat si n-am luat tratament mergand pe zicala din popor, depresia si anxietatea este ceva trecator si doar cu activitate non stop poti trece...bullshit
Ce se intampla cand ramai singur, vrei sa citesti o carte, sa te uiti la un film, sa inveti ceva, poate ai de lucru la work si te coplesesc sentimentele si o iei razna fara sa vrei? atunci nu mai tii cont de nimic, ti se par toate fara sens, nu reusesti sa te concentrezi sa-ti faci o cafea sau curat prin haine cum am patit-o eu...
Atunci realizezi ca ai o probleme serioasa si tre' sa te tratatezi, altfel risti s-o iei razna, si mai grav, boala asta netratata poate duce la ruinarea vietii, retragerea socioala, dezvoltarea unor frici extraordinare, de exemplu imi era frica sa ma dau jos din pat ca mi se face rau, si acum am starea asta, mai ales dimineata pana reusesc sa intru in priza si sa mi dau seama ca ceea ce am facut ieri, o sa fac si azi cu momente bune, altele mai rele, pana la urma trebuie sa traim, doar o viata avem.
Sa fim seriosi, marea majoritate fumeaza, beau, altii le combina si n-au nimic, pe de alta parte fiind anxios nu reusesti sa intelegi exact ce se petrece cu tine si esti intr-un cerc vicios, trebuie sa treaca foarte mult timp pana reusesti sa-ti dai seama ca ce ti se intampla este un dezechilibru chimic care intr-adevar poate pornii in urma unor sperieturi, abuzuri, sau alte probleme pe care nu le-ai constientizat la momentul oportun.
Clara spunea bine, la noi este frica asta extraordinara de pastile, vai daca iau AD si anxiolitice toata viata, nu-i normal...este foarte normal sa faci exact ce trebuie pentru a te bucura de viata, familie, prieteni, realizari.
Cum altii iau tratamente pe viata pt diabet, tensiune, fel si fel de probleme, asa poti lua si medicamentatie psihotropa, atat timp cat te simti ok, si reactiile adverse dispar dupa un timp, m-am luptat foarte mult cu anxietatea/depresia, consider ca am fost foarte puternic puteam s-o iau razna de tot in momentele in care m-am incapatanat si n-am luat tratament mergand pe zicala din popor, depresia si anxietatea este ceva trecator si doar cu activitate non stop poti trece...bullshit
Ce se intampla cand ramai singur, vrei sa citesti o carte, sa te uiti la un film, sa inveti ceva, poate ai de lucru la work si te coplesesc sentimentele si o iei razna fara sa vrei? atunci nu mai tii cont de nimic, ti se par toate fara sens, nu reusesti sa te concentrezi sa-ti faci o cafea sau curat prin haine cum am patit-o eu...
Atunci realizezi ca ai o probleme serioasa si tre' sa te tratatezi, altfel risti s-o iei razna, si mai grav, boala asta netratata poate duce la ruinarea vietii, retragerea socioala, dezvoltarea unor frici extraordinare, de exemplu imi era frica sa ma dau jos din pat ca mi se face rau, si acum am starea asta, mai ales dimineata pana reusesc sa intru in priza si sa mi dau seama ca ceea ce am facut ieri, o sa fac si azi cu momente bune, altele mai rele, pana la urma trebuie sa traim, doar o viata avem.
Noaptea trecuta a fost oribila:((eram foarte obosita(ai mei se certasera)si m-am pus pe la 11 sa dorm sa ma recuperez, cica, pe la ora 1 m-am trezit intr-o stare de nauceala, parca inca visam, apoi cand m-am trezit complet, am realizat ca inima imi batea sa-mi iasa din piept, mi s-a facut rau de spaima si am mers la baie sa vomit...tremuram toata, apoi m-am linistit si am reusit sa adorm, dar am avut tot felul de vise aiurea, depersonalizarea, confuzia, doamne e groaznica, ma gandesc ca am tot felul de boli sau c-o iau razna.Un lucru e clar ma tin de tratament, in rest nu pot spune decat ca sunteti niste persoane foarte puternice !!!!
rinchan
Parintii tai stiu prin ce treci? le-ai spus? din ce vad eu ei ar fi unul din motivele pentru care esti in starile astea
Cam asa evolueaza prostia asta de depresie, mintea iti joaca feste, ai impresia ca esti mult mai bolnav, ca nu te mai vindeci, de fapt totul este in mintea ta si nimic nu este adevarat
Am cunoscut pe cineva care a avut accident grav de masina, a stat in coma o luna, apoi dupa ce sa trezit nu stia cine este si avea pierderi imense de memorie, a suferit si o operatie pe creier, dupa 8 luni de tratament si recuperare si-a revenit, ideea este ca creierul ca si corpul are o mare capacitate de recuperare
Stiu ca poate nu sunt de mare ajutor dar uitate la urmatorul fimulet(pana la capat)
http://www.youtube.com/watch?v=wOlTdkYXuzE
Nu stiu dc stii melodia asta, dar eu ma regasesc in primele versuri, asta ca sa ne mai destindem si sa nu mai vorbim doar de cum ne simtim :)
http://www.youtube.com/watch?v=OdQC31E0Lmk
Parintii tai stiu prin ce treci? le-ai spus? din ce vad eu ei ar fi unul din motivele pentru care esti in starile astea
Cam asa evolueaza prostia asta de depresie, mintea iti joaca feste, ai impresia ca esti mult mai bolnav, ca nu te mai vindeci, de fapt totul este in mintea ta si nimic nu este adevarat
Am cunoscut pe cineva care a avut accident grav de masina, a stat in coma o luna, apoi dupa ce sa trezit nu stia cine este si avea pierderi imense de memorie, a suferit si o operatie pe creier, dupa 8 luni de tratament si recuperare si-a revenit, ideea este ca creierul ca si corpul are o mare capacitate de recuperare
Stiu ca poate nu sunt de mare ajutor dar uitate la urmatorul fimulet(pana la capat)
http://www.youtube.com/watch?v=wOlTdkYXuzE
Nu stiu dc stii melodia asta, dar eu ma regasesc in primele versuri, asta ca sa ne mai destindem si sa nu mai vorbim doar de cum ne simtim :)
http://www.youtube.com/watch?v=OdQC31E0Lmk
rinchan
Este anxietatea foarte puternica...si d-asta te simti asa, nu stiu daca ai citit tot topicul sa vezi ce simptome am avut eu sau alti "colegi" de suferinta, dar iti zic pe scurt...
Am fost sanatos tun pana acum 3 ani, la varsta de 24 de ani a aparut primul atac de panica...eram la masa si dintr-o data am simtit o durere in piept, greata si-o ameteala de am zis ca mor pe loc, pur si simplu era ceva ireal nu reuseam sa inteleg ce se intampla cu mine, a trecut...si dupa 3 saptamani au inceput cosmarurile, ma trezeam din somn noaptea ametit mai rau decat daca as fi baut o sticla de alcol, nu puteam sa respir normal, am avut hiperventilatie aproape 3 luni, apoi intr-o seara a disparut ca prin minune, si m-a apucat aceasta presiune in cap, senzatie de cap greu, curent electric etc, 3 luni de zile n-am fost om, nu m-am ridicat din pat, cum ma ridicam aveam atac de panica...eram un om care mergea 5 zile pe saptamana la sala de fitness, la 191 cm si 100 si ceva de kg la vremea respectiva, din omul care ridica si avea o conditie fizica buna zic eu, oricum peste media celor care ajung prin salile noastre, nu mai puteam sa ridic nici o sacosa de 2-3 kg, tin minte ca ajungeam intr-un loc aglomerat, gen mall sau hypermarket si simteam ca ma prabusesc, ca inebunesc, nu puteam sa inteleg ce mi se intampla, desi facusem toate analizele posibile cheltuind peste 100 de milioane pe doctori si analize ajunsesem sa cred ca-s nebun, pana m-am enervat si am zis "nu se mai poate asa" m-am ridicat din pat, mi-am sunat fostu coleg de sala si i-am zis ca ma duc, primele 3-4 luni au fost de cosmar cu tot tratamentul psihiatric...simteam la fiecare antrenament ca lesin, eram galben ca o frunza de toamna, toti imi ziceau ce am patit, ca arat ca o leguma...si acum am stari proaste, dupa atata timp inca ma pacaleste anxietatea si reuseste sa mi aduca in cap ganduri, oare sunt bolnav? poate am ceva fizic...e ca un glont rapid vine, ma loveste, ma termina un timp dupa care dispare ca un Ferrari si imi revin, deci, stai linistita ca o sa-ti revii, asta a fost pe scurt, nu mai zic ce am patit cu bolile, am crezut ca mor in fiecare seara, fac infarct, dupa avc, apoi am luat-o cu, cancerul, horror...
Este anxietatea foarte puternica...si d-asta te simti asa, nu stiu daca ai citit tot topicul sa vezi ce simptome am avut eu sau alti "colegi" de suferinta, dar iti zic pe scurt...
Am fost sanatos tun pana acum 3 ani, la varsta de 24 de ani a aparut primul atac de panica...eram la masa si dintr-o data am simtit o durere in piept, greata si-o ameteala de am zis ca mor pe loc, pur si simplu era ceva ireal nu reuseam sa inteleg ce se intampla cu mine, a trecut...si dupa 3 saptamani au inceput cosmarurile, ma trezeam din somn noaptea ametit mai rau decat daca as fi baut o sticla de alcol, nu puteam sa respir normal, am avut hiperventilatie aproape 3 luni, apoi intr-o seara a disparut ca prin minune, si m-a apucat aceasta presiune in cap, senzatie de cap greu, curent electric etc, 3 luni de zile n-am fost om, nu m-am ridicat din pat, cum ma ridicam aveam atac de panica...eram un om care mergea 5 zile pe saptamana la sala de fitness, la 191 cm si 100 si ceva de kg la vremea respectiva, din omul care ridica si avea o conditie fizica buna zic eu, oricum peste media celor care ajung prin salile noastre, nu mai puteam sa ridic nici o sacosa de 2-3 kg, tin minte ca ajungeam intr-un loc aglomerat, gen mall sau hypermarket si simteam ca ma prabusesc, ca inebunesc, nu puteam sa inteleg ce mi se intampla, desi facusem toate analizele posibile cheltuind peste 100 de milioane pe doctori si analize ajunsesem sa cred ca-s nebun, pana m-am enervat si am zis "nu se mai poate asa" m-am ridicat din pat, mi-am sunat fostu coleg de sala si i-am zis ca ma duc, primele 3-4 luni au fost de cosmar cu tot tratamentul psihiatric...simteam la fiecare antrenament ca lesin, eram galben ca o frunza de toamna, toti imi ziceau ce am patit, ca arat ca o leguma...si acum am stari proaste, dupa atata timp inca ma pacaleste anxietatea si reuseste sa mi aduca in cap ganduri, oare sunt bolnav? poate am ceva fizic...e ca un glont rapid vine, ma loveste, ma termina un timp dupa care dispare ca un Ferrari si imi revin, deci, stai linistita ca o sa-ti revii, asta a fost pe scurt, nu mai zic ce am patit cu bolile, am crezut ca mor in fiecare seara, fac infarct, dupa avc, apoi am luat-o cu, cancerul, horror...
Multumesc de raspuns baieti!!!Rossady multumesc pentru filmulet(crede-ma esti de foarte mare ajutor), cealalta versiune de la vara nu dorm e geniala, imi place la nebunie si inteleg ce vrei sa spui cand zici ma regasesc in versuri...parintii stiu prin ce trec, mama a suferit de anxietate timp de 11 ani, iar tata a trecut printr-o depresie grea timp de 3 luni...pot sa spun ca ma incurajeaza mai mereu, ideea e ca eu am devenit foarte sensibila la certuri, strigate si urlete...si cele mai mici ma deprima si ma fac sa ma simt rau.
O mare parte din anxietatea mea este din vina lor, dar adevarul e ca eu sunt pe deplin responsabila de starea mea si trebuie sa fac ceva cu ea...mereu am fost o persoana comoda si nu faceam deloc sport(tata mereu imi spunea sa merg sa alerg, sa lucrez cu mine ca imi va parea rau).Ei sunt alaturi e mine si ma sprijina cat pot doar ca au si ei problemele lor si nu vreau sa le mai umplu capul cu grijile mele.
Am luat venlafaxina si am constatat ca mi s-au dilatat un pic pupilele, oare e ceva grav???
Mircea, dar cum ai reusit sa iti schimbi mentalitatea?totul a fost o chestiune de vointa?te-au ajutat pastilele?acum cum te simti?
O mare parte din anxietatea mea este din vina lor, dar adevarul e ca eu sunt pe deplin responsabila de starea mea si trebuie sa fac ceva cu ea...mereu am fost o persoana comoda si nu faceam deloc sport(tata mereu imi spunea sa merg sa alerg, sa lucrez cu mine ca imi va parea rau).Ei sunt alaturi e mine si ma sprijina cat pot doar ca au si ei problemele lor si nu vreau sa le mai umplu capul cu grijile mele.
Am luat venlafaxina si am constatat ca mi s-au dilatat un pic pupilele, oare e ceva grav???
Mircea, dar cum ai reusit sa iti schimbi mentalitatea?totul a fost o chestiune de vointa?te-au ajutat pastilele?acum cum te simti?
NU este chestie de vointa, este chestie CHIMICA, dar originea este bineinteles mediul inconjurator si problemele care nu ne dau pace
Problemele ne macina atat de mult de mult gandurile incat o luam razna, eu nu puteam sa ies din cercul vicios al gandurilor, gandeam in cerc, cand terminam cu ceva incepeam cu altceva si tot asa, pot sa spun ca mintea noastra este atat de puternica incat poate creea adevarate dezastre,
In plus este genetic, probabil ai fost intrebata de catre psihiatru daca ai pe cineva din familie care a mai avut aceste probleme, cum parintii tai au avut asa ceva este normal sa iti inspire "teama" prin modul lor de gandire
Apropos de psihiatru, daca nu iti pune cel putin 30 de intrebari nu este un psihiatru bun,
In legatura cu sportul este foarte bun atata timp cat nu o faci la extrem, sportul ajuta corpul sa secrete endorfina si serotonina, substante care te ajuta in lupta cu depresia, apoi apa este un prieten foarte bun, eu in spital ma spalam pe fata foate des si ma uitam in oglinda ca sa nu uit cine sunt
Ma mir cum de nu ti-a dat anxiar, mi se pare foarte bun
rinchan cati ani ai?
Problemele ne macina atat de mult de mult gandurile incat o luam razna, eu nu puteam sa ies din cercul vicios al gandurilor, gandeam in cerc, cand terminam cu ceva incepeam cu altceva si tot asa, pot sa spun ca mintea noastra este atat de puternica incat poate creea adevarate dezastre,
In plus este genetic, probabil ai fost intrebata de catre psihiatru daca ai pe cineva din familie care a mai avut aceste probleme, cum parintii tai au avut asa ceva este normal sa iti inspire "teama" prin modul lor de gandire
Apropos de psihiatru, daca nu iti pune cel putin 30 de intrebari nu este un psihiatru bun,
In legatura cu sportul este foarte bun atata timp cat nu o faci la extrem, sportul ajuta corpul sa secrete endorfina si serotonina, substante care te ajuta in lupta cu depresia, apoi apa este un prieten foarte bun, eu in spital ma spalam pe fata foate des si ma uitam in oglinda ca sa nu uit cine sunt
Ma mir cum de nu ti-a dat anxiar, mi se pare foarte bun
rinchan cati ani ai?
Intr-adevar este vorba de chimie, dar sa fim seriosi, pana la urma 24 de ani am trait fara pastile, ca s-a dereglat ceva pe urma iarasi este adevarat, la mine nu merge faza cu pastilele, m-au ajutat foarte mult cand eram foarte speriat si nu stiam ce am, pe urma tre' sa fim corecti si sa acceptam ca trebuie si mult efort din partea noastra, sunt persoane care nu raspund la nici un tratament medicamentos, si se simt foarte rau, deci nu este vorba doar de chimie, psihicul nostru este mult prea complex si nimeni n-a reusit sa-l inteleaga cu adevarat pana acum, treaba cu sportul ajuta 100% combinat cu medicamente si vointa poti ajunge sa invingi depresia/anxietatea.
Momentan ma simt binisor, abia am inceput si eu un tratament cu prozac, la mine functioneaza foarte bine rivotrilul ca anxiolitic, dar incerc sa iau doza minima pentru ca urasc starea de oboseala/leguma pe care o am cand iau doze mai mari.
Apuca-te de sport, tine un regim alimentar adecvat, fara tigari, alcol, multe dulciuri, combinat cu sport si vointa vei reusi in scurt timp sa te simti mai bine.
Momentan ma simt binisor, abia am inceput si eu un tratament cu prozac, la mine functioneaza foarte bine rivotrilul ca anxiolitic, dar incerc sa iau doza minima pentru ca urasc starea de oboseala/leguma pe care o am cand iau doze mai mari.
Apuca-te de sport, tine un regim alimentar adecvat, fara tigari, alcol, multe dulciuri, combinat cu sport si vointa vei reusi in scurt timp sa te simti mai bine.
Nici eu nu am luat medicamente 34 de ani, iar senzatia "de ce eu" sau "de ce mi sa intamplat mie" am trait-o si eu, probabil de asta in prima faza am ocolit pastilele de psihiatrie, de fapt trebuie sa accepti ca ai aceasta boala si sa traiesti cu ea
Mircea te-ai intrebat oare daca dereglarea nu a venit chiar de la sport?
De astazi am scapat si de orifiril, am ramas doar pe cipralex si seroquel
Mircea te-ai intrebat oare daca dereglarea nu a venit chiar de la sport?
De astazi am scapat si de orifiril, am ramas doar pe cipralex si seroquel
Am 16 ani:)...imi puteti spune cam ce efecte adverse au fost la voi, eu una am sesizat ca mi s-au dilatat pupilele(medicul mi-a spus ca nu-i nimic)de dimineata am fost cam ametita...cam in cat timp ar trebui sa isi faca efectul?...psihiatra mi-a zis ca in jur de 3 saptamani...e ok sa ma simt rau in primele saptamani?si cel mai important, voi puteati manca ceva?doamne nu sunt in stare sa mananc nimic!!!!:'(eu care aveam o pofta de mancare...Rossady cum te-ai simtit dupa cipralex???in cat timp si-a facut efectul?
Da, m-am intrebat, bineinteles...si am stat 3 luni fara sa fac deloc sport, si mi-a fost din ce in ce mai rau...chiar si acum, daca nu fac sport sunt cam leguma, nu prea am chef de nimic...
Facand fitness, greutatile s-ar putea sa fi jucat si ele un rol important, mai ales la inceput, cand nu stiam exact ce sa mananc, cum sa mananc sa am un aport corect de calorii carbohidrati, grasimi, proteine...dar in timp m-am mai documentat, pauze nu am mai facut demult...sper sa ma simt din ce in ce mai bine, deocamdata nu concep sa renunt la sala, este printre singurele lucruri care ma bucura, mai ales ca impune un stil de viata practic, si am mintea ocupata.
Depinde, sunt unii oameni care reactioneaza dupa cateva zile, altii dupa cateva sapt/luni, acum tot ce tre' sa faci e sa urmezi tratamentu o perioada de o luna, poate doua si sa faci o balanta a efectelor pozitive/negative, nu-i nici o problema daca schimbi tratamentul pana il nimeresti:)
Facand fitness, greutatile s-ar putea sa fi jucat si ele un rol important, mai ales la inceput, cand nu stiam exact ce sa mananc, cum sa mananc sa am un aport corect de calorii carbohidrati, grasimi, proteine...dar in timp m-am mai documentat, pauze nu am mai facut demult...sper sa ma simt din ce in ce mai bine, deocamdata nu concep sa renunt la sala, este printre singurele lucruri care ma bucura, mai ales ca impune un stil de viata practic, si am mintea ocupata.
Depinde, sunt unii oameni care reactioneaza dupa cateva zile, altii dupa cateva sapt/luni, acum tot ce tre' sa faci e sa urmezi tratamentu o perioada de o luna, poate doua si sa faci o balanta a efectelor pozitive/negative, nu-i nici o problema daca schimbi tratamentul pana il nimeresti:)
Cum zice si Mircea depinde de la persoana la persoana, eu zic sa nu te mai interesezi la unul si la altul despre efectele negative, nici macar sa nu citesti prospectul, roaga pe cineva sa il citeasca pentru tine, creierul tau va fi un pic bulversat la inceput, tot ce trebuie sa iti repeti ca orice vei incepe sa crezi nu este adevarat, este doar efectul pastilelor, acestea isi vor face efectul in 2 -3 -4 saptamani, depinde de gravitatea depresiei
Da si eu am trecut prin stari in care nu mai aveam pofta de mancare(si mai rau de nu vroiam sa mananc), ma fortam sa mananc dar nu imi placea nimic, totul este trecator si o sa iti revii
La mine au inceput sa isi faca efectul dupa 2 luni, ca sa te linistesti eu iau 3 cipralexuri pe zi
Evita excitantele: caldura(mai ales soarele), apa fierbinte, cafeaua, cola, energizante, bauturile alcoolice de orice fel
Da si eu am trecut prin stari in care nu mai aveam pofta de mancare(si mai rau de nu vroiam sa mananc), ma fortam sa mananc dar nu imi placea nimic, totul este trecator si o sa iti revii
La mine au inceput sa isi faca efectul dupa 2 luni, ca sa te linistesti eu iau 3 cipralexuri pe zi
Evita excitantele: caldura(mai ales soarele), apa fierbinte, cafeaua, cola, energizante, bauturile alcoolice de orice fel
Imi pare rau ca se intampla la varsta pe care o ai, o sa treci peste, ai viata inainte, o sa te faci bine, garantat!
Din ce vad la tine este posibul sa fie genetic, (cred de altfel si la mine)
Ai putea discuta asta cu un doctor, repet un psihiatru bun trebuie sa te intrebe multe si sa fii cinstita cu raspunsurile, astfel te va ajuta, in paralel psihiatrul ar trebui sa vorbeasca cu un psiholog pe care il are in subordine, sa nu faci prostia sa te duci doar la pshilog pentru ca este fix in pix o apa de ploaie, sunt doar sa iti ia banii.
Evitati psihiatrii/psihologii particulari, majoritatea sunt niste rebuturi, ducetiva la psihiatrii / psihologi din spitale, acestia au experienta foarte mare si stiu cu ce se mananca cazurile mai grave, mai grele pentru ca prin mainile lor trec zeci de pacienti,
De exemplu eu am trecut prin multe stari idioate, pe care mintea mea le-a creeat, probabil de la zeci de nopti nedormite sau poate chiar efecte secundare de la pastile, in spital am ajuns la un moment in care uitam(memoria de scurta durata), uitam ce am mancat, uitam cu ce m-am imbracat, puneam un obiect intr-un loc si apoi uitam ca l-am pus, asa mi-au furat ceasul, pantofii...
E psihiatra mi-a explicat cum se numeste acest fenomen si mi-a spus ca o sa dispara, si asa sa intamplat
Un alt sfat, incearca sa te inconjori de persoane pozitive sa te incarci pozitiv, evita persoanele negative(banuiesc ca parintii tai sunt) care prin tot ce spun si comportamentul lor induc incet incet anxietatea si frica
Dormi cat mai mult, asta daca poti, prin somn se refac neuronii, incearca sa iei omega 3, incearca sa iti creezi in permanente alternative la probleme, pentru ca iti spun, eu gandeam atat de negativ incat ajunsesem sa cred ca o sa raman in spital forever, ca o sa imi ia drepul la a decide
Inchipuiti-va ca tot spitalul cunostea cazul meu si am trecut prin mainile la cel putin 5 psihiatrii.
O zi minunata
Din ce vad la tine este posibul sa fie genetic, (cred de altfel si la mine)
Ai putea discuta asta cu un doctor, repet un psihiatru bun trebuie sa te intrebe multe si sa fii cinstita cu raspunsurile, astfel te va ajuta, in paralel psihiatrul ar trebui sa vorbeasca cu un psiholog pe care il are in subordine, sa nu faci prostia sa te duci doar la pshilog pentru ca este fix in pix o apa de ploaie, sunt doar sa iti ia banii.
Evitati psihiatrii/psihologii particulari, majoritatea sunt niste rebuturi, ducetiva la psihiatrii / psihologi din spitale, acestia au experienta foarte mare si stiu cu ce se mananca cazurile mai grave, mai grele pentru ca prin mainile lor trec zeci de pacienti,
De exemplu eu am trecut prin multe stari idioate, pe care mintea mea le-a creeat, probabil de la zeci de nopti nedormite sau poate chiar efecte secundare de la pastile, in spital am ajuns la un moment in care uitam(memoria de scurta durata), uitam ce am mancat, uitam cu ce m-am imbracat, puneam un obiect intr-un loc si apoi uitam ca l-am pus, asa mi-au furat ceasul, pantofii...
E psihiatra mi-a explicat cum se numeste acest fenomen si mi-a spus ca o sa dispara, si asa sa intamplat
Un alt sfat, incearca sa te inconjori de persoane pozitive sa te incarci pozitiv, evita persoanele negative(banuiesc ca parintii tai sunt) care prin tot ce spun si comportamentul lor induc incet incet anxietatea si frica
Dormi cat mai mult, asta daca poti, prin somn se refac neuronii, incearca sa iei omega 3, incearca sa iti creezi in permanente alternative la probleme, pentru ca iti spun, eu gandeam atat de negativ incat ajunsesem sa cred ca o sa raman in spital forever, ca o sa imi ia drepul la a decide
Inchipuiti-va ca tot spitalul cunostea cazul meu si am trecut prin mainile la cel putin 5 psihiatrii.
O zi minunata
Salut,
As avea si eu o intrebare sau chiar 2 :). Diagnosticul este tulburare anxioasa, iau cipralex de 8 luni, de vreo 2 luni iau cate o jumatate de pastiluta/zi sau chiar la 2/zile. Starea mea fata de inceputuri este cu 80% mai buna, adica pot face orice activitate fiziica, chiar am fost la sala cea ce in trecut era de domeniul fantasticului. in fine, se pare ca dupa o perioada mai stresanta mai apare cate o ameteala vaga si ceva tahicardii, dar slabe in intensitate. Intrebare este :
Se pare ca ar trebuii sa intrerup tratamentul dar eu nefiind 100% refacut, ar fi ok ? Ceea ce imi inchipui este faptul ca nciciodata nu voi fi complet refacut, sau cel putin asta stiu dar mai imi trebuie o confirmare de la cineva de specialitate. Chiar nu ma afecteaza asta de loc, atata timp cat am stat 4 ani cu simtome chiar insuportabile 'ameteala, greata, tahicardii, dureri prin mai multe parti ale corpului si atacuri de panica ' asta ar fi ok. Intreb asta pentru ca nu as mai lua tratamentul asta, deja ce naiba ma apropii de 1 an, ma gandesc sa nu fie nociv pe viitor :)
Cu respect, Bogdan !
PS : Ca si o adaugare, se pare ca eu cam bat spre un ipohondru convins, de mic chiar am aceste inchipuieli de boala :)) si se pare ca sunt si foarte sperios din fire, adica mi-e frica de ceva inchipuit, cand eram mic imi era frica noaptea sa stau singur, cand era furtuna, frica de 'strigoi', dar frica de ceva omenesc, nu, am facut box 8 ani cu medalii la campionatele nationale, deci nu stiu cum sa numesc frica asta, adica am luat sute de mii de pumni, daca imi era frica nu aveam clasari in primii 3 din tara :)
As avea si eu o intrebare sau chiar 2 :). Diagnosticul este tulburare anxioasa, iau cipralex de 8 luni, de vreo 2 luni iau cate o jumatate de pastiluta/zi sau chiar la 2/zile. Starea mea fata de inceputuri este cu 80% mai buna, adica pot face orice activitate fiziica, chiar am fost la sala cea ce in trecut era de domeniul fantasticului. in fine, se pare ca dupa o perioada mai stresanta mai apare cate o ameteala vaga si ceva tahicardii, dar slabe in intensitate. Intrebare este :
Se pare ca ar trebuii sa intrerup tratamentul dar eu nefiind 100% refacut, ar fi ok ? Ceea ce imi inchipui este faptul ca nciciodata nu voi fi complet refacut, sau cel putin asta stiu dar mai imi trebuie o confirmare de la cineva de specialitate. Chiar nu ma afecteaza asta de loc, atata timp cat am stat 4 ani cu simtome chiar insuportabile 'ameteala, greata, tahicardii, dureri prin mai multe parti ale corpului si atacuri de panica ' asta ar fi ok. Intreb asta pentru ca nu as mai lua tratamentul asta, deja ce naiba ma apropii de 1 an, ma gandesc sa nu fie nociv pe viitor :)
Cu respect, Bogdan !
PS : Ca si o adaugare, se pare ca eu cam bat spre un ipohondru convins, de mic chiar am aceste inchipuieli de boala :)) si se pare ca sunt si foarte sperios din fire, adica mi-e frica de ceva inchipuit, cand eram mic imi era frica noaptea sa stau singur, cand era furtuna, frica de 'strigoi', dar frica de ceva omenesc, nu, am facut box 8 ani cu medalii la campionatele nationale, deci nu stiu cum sa numesc frica asta, adica am luat sute de mii de pumni, daca imi era frica nu aveam clasari in primii 3 din tara :)
Tot ce pot sa iti pot spune ca in camera de garda am intalnit un tip care avea cam 120 kg, facea nu stiu ce arte martiale si plangea ca un copilas, ii era frica sa nu fi reclamat de un individ pe care il lasase lat cu un pumn, autoaparare
Nu stiu daca stiti ce inseamna camera de garda, un fel de izolare, mai rau decat puscaria, nu ai voie vizitatori, nu ai voie sa iesi afara, este o singura camera cu 6 paturi si o buda + un fel de dus (dar fara dus sa nu te strangi de gat cu cordonul) acolo de obicei esti adus de bodyguarzi si ti se face o injectie de calmare... :)
Parerea mea ca un psiholog foarte bun te-ar ajuta sa scapi de temerile "inchipuite", nu stiu exact dar tot de depresie tine si aceasta frica inchipuita. Din ce stiu eu alte medicamente sunt indicate pentru frica, mie mi sa administrat spitomin, eu aveam frica generala.
Bafta, spre sa iti raspunda cineva specializat.
Nu stiu daca stiti ce inseamna camera de garda, un fel de izolare, mai rau decat puscaria, nu ai voie vizitatori, nu ai voie sa iesi afara, este o singura camera cu 6 paturi si o buda + un fel de dus (dar fara dus sa nu te strangi de gat cu cordonul) acolo de obicei esti adus de bodyguarzi si ti se face o injectie de calmare... :)
Parerea mea ca un psiholog foarte bun te-ar ajuta sa scapi de temerile "inchipuite", nu stiu exact dar tot de depresie tine si aceasta frica inchipuita. Din ce stiu eu alte medicamente sunt indicate pentru frica, mie mi sa administrat spitomin, eu aveam frica generala.
Bafta, spre sa iti raspunda cineva specializat.
@ bogdys
Tratamentul se intrerupe treptat numai cu acordul doctorului care te vede pe tine lunar.
Tratamentul se intrerupe treptat numai cu acordul doctorului care te vede pe tine lunar.
Salut,
Clara_p @, m-am cam saturat de pastile, daca ma duc undeva 2-3 zile trebuie sa stau cu grija sa iau pastilutele sau sa nu le uit acasa, ca nu e voie sa le intrerupi brusc. Doar pt asta le-as cam intrerupe.
Dar nu e cam mult 8-9 luni de cand le iau ?
Clara_p @, m-am cam saturat de pastile, daca ma duc undeva 2-3 zile trebuie sa stau cu grija sa iau pastilutele sau sa nu le uit acasa, ca nu e voie sa le intrerupi brusc. Doar pt asta le-as cam intrerupe.
Dar nu e cam mult 8-9 luni de cand le iau ?
Azi am uitat sa iau pastilele cu mine, cele 3 cipralexuri, am o senzatie ciudata, parca simt gust metalic in gura :), o senzatie de amortire a pometilor si tamplelor, sa zicem o senzatie de parca ai musca dintr-o lingura de metal
Da intradevar antidepresivele se intrerup in timp cu ajutorul psihiatrului, acesta stie schema respectiva si modalitatea injumatatirii sau elimnatii anumitor pastile, este posibil sa mai iei cate o pastila sau jumatate de intretinere
Da intradevar antidepresivele se intrerup in timp cu ajutorul psihiatrului, acesta stie schema respectiva si modalitatea injumatatirii sau elimnatii anumitor pastile, este posibil sa mai iei cate o pastila sau jumatate de intretinere
Rossandy@
Hai lasa ironiile, nu am ajuns in stadiul asta :)
Ca si simtome pe care le-am avut si mai apar vag erau : Tahicardii, Ameteala vaga (fara pierdere de echilibru) si un fior aiurea prin stomac ( ca si cand ai fi in pericol ).
Iar ca si parere personala, eu nu am avut nici un fel de simtop psihic, doar fizice. Somnul era linistit, alte ganduri in afara celor cotidiene n-au fost, chestii cu suicid exclus, plans sau chestii de ma izola de comunitate niciodata, sociabil sunt am fost si cred ca voi fi, deci nu stiu daca sunt antidepresiv :). Singurul lucru psihic a fost si cred ca mai revine cate odata sa nu fiu bolnav de vreo boala grava :)))
PS : As roade si o lingura dar pacat ca am probleme cu dantura :))
Hai lasa ironiile, nu am ajuns in stadiul asta :)
Ca si simtome pe care le-am avut si mai apar vag erau : Tahicardii, Ameteala vaga (fara pierdere de echilibru) si un fior aiurea prin stomac ( ca si cand ai fi in pericol ).
Iar ca si parere personala, eu nu am avut nici un fel de simtop psihic, doar fizice. Somnul era linistit, alte ganduri in afara celor cotidiene n-au fost, chestii cu suicid exclus, plans sau chestii de ma izola de comunitate niciodata, sociabil sunt am fost si cred ca voi fi, deci nu stiu daca sunt antidepresiv :). Singurul lucru psihic a fost si cred ca mai revine cate odata sa nu fiu bolnav de vreo boala grava :)))
PS : As roade si o lingura dar pacat ca am probleme cu dantura :))
Eu da :)
Ideea este ca ai o anxietate(inca nu ai ajuns la depresie), nu foarte puternica dar se poate agrava in timp daca nu o tratezi, cum am spus cea mai buna combinatie este psihiatru + psiholog, degeaba iei pastile daca nu scapi de frica X
Primul lucru pe care un psihiatru te intreaba sau te pune sa le notezi (pentru ca altfel gandesti cand scrii si altfel cand vorbesti): "cele mai mari frici si cele mai mari bucurii din viata"
Tu crezi ca eu nu aveam impresia ca am ceva la cap, toate analizele ieseau perfecte dar eu credeam ca am patit ceva la creier, am facut RMNElectroencefalogramaEKG, toate erau ok, eu eram mai rau ca un zombi, aveam crize ca de epilepsie, cadeam pe jos si imi pierdeam cunostinta
Din pacate am trecut prin toate starile si incerc sa nu imi aduc aminte, sau sa rad cumva cu toate ca nu e nimic de ras
Bafta...
Ideea este ca ai o anxietate(inca nu ai ajuns la depresie), nu foarte puternica dar se poate agrava in timp daca nu o tratezi, cum am spus cea mai buna combinatie este psihiatru + psiholog, degeaba iei pastile daca nu scapi de frica X
Primul lucru pe care un psihiatru te intreaba sau te pune sa le notezi (pentru ca altfel gandesti cand scrii si altfel cand vorbesti): "cele mai mari frici si cele mai mari bucurii din viata"
Tu crezi ca eu nu aveam impresia ca am ceva la cap, toate analizele ieseau perfecte dar eu credeam ca am patit ceva la creier, am facut RMNElectroencefalogramaEKG, toate erau ok, eu eram mai rau ca un zombi, aveam crize ca de epilepsie, cadeam pe jos si imi pierdeam cunostinta
Din pacate am trecut prin toate starile si incerc sa nu imi aduc aminte, sau sa rad cumva cu toate ca nu e nimic de ras
Bafta...
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 24anxietate si dependenta de fumat
- 41atac de panica in urma unei interventii chirugicale
- 21La cea mai mica durere intru in panica
- 22anxietate si depresie?
- 4Diagnosticare narcolepsie sau afectiune similara
- 7anxietate, frica nejustificata si ameteli
- 4Tratament anxietate fobie
- 22cine ma poate ajuta cu un sfat?
- 3Panica in timpul sexului
- 7Efecte adverse paroxetina?
- 16Anxietate cu derealizare si depersonalizare
- 10Deficit de atentie comorbid cu anxietate generalizata, fobie sociala, depresie etc.
- 20Anxietate vindecare
- 7stari de panica si atacuri de panica puternice
- 2amorteala in cap
- 37Fara chef speriat.
- 436Ajutor! Atac Panic, Anxietate si Depresie
- 1atac de panica
- 1tahicardie sinusala
- 2Atacuri de panica, anxietate
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: