Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Buna ziua tuturor! Ma numesc Monica si pot sa spun cu tot entuziasmul din lume ca am scapat de anxietate. Din pacate nu pot da numele produselor folosite, firma sau numarul meu de telefon. Daca administratorii ne lasa pe privat sa schimbam adrese sa va spun si modalitatea, pentru ca e simplu sa arunci orice produs omului fara sa explici.
Din propria experienta o spun ca am utilizat paxetin si imi recidivase atunci cand l-am intrerupt, si mi-am dat seama si cat de mult mi-am intoxicat organismul cu asemenea pastile. Datorita unei persoane care mi-a deschis ochii si m-a facut sa vad ca pana la urma si medicii de renume au inceput sa recunoasca medicamentele nu folosesc la nimic si ca mai sunt si daunatoare am reusit sa inteleg ce am facut eu organismului meu atatia ani.
Plus.. ca nu e vorba aici numai de partea psihologica, ci chiar pur si simplu creierul da un semn de alarma ca in organism se intampla ceve aici dereglarea intregului organism al meu era logica. Cand am tratata urat. Anxietatea este doar semnalul de alarma ca in organism ceva nu mai functioneaza ok. Spun asta pentru ca datorita unui nutritionist am citit carti scrise de oameni care atunci cand au revenit la natura sa consume din surse sanatoase s-au vindecat si au trait si inca multi ani.
M-as bucura enorm sa ajut si pe altii in problema asta si nunumai, pentru ca intr-adevar stresul va fi in curand o adoua cauza chiar de mortalitate dupa bolile de inima.
Nici un doctor "priceput" nu imi spusese pana acum despre homocisteina si despre sangele ingrosat pe care il aveam. Cand am tratat aceasta cauza.. VOILA!
Si inca un lucru dovedit: acum o luna pentru prima data am reusit sa sofez singura, fara nimeni in masina, fara nici un stres, fara panica, fara palpitatii, fara psihiatrii, fara psihologi. Sa sofez fara teaza ca mi se incetoseaza vederea de la nenorocitul de paxetin (xeroxat) care din cauza lui am pierdut un examen important din viata mea, pentru ca dupa o ora nu am mai vazut clar nimic din ce scria pe foaia de examen, desi acum nu-mi pare rau.
Pentru mine acesta este una din REALIZARILE dovedite ca ceea ce face natura este "mai mult ca perfectul"! Va doresc o zi minunata si cu drag astept sa ne cunoastem!! :)
App. probabil veti mai vedea acest mesaj si pe alte pagini ale acestui forum, dar il scriu identic pentru ca este un mesaj sincer si chiar trait.
Pentru cine e din Bucuresti ne putem intalni si se poate verifica ca ceea ce spun e real. Altul nu am de inventat.
DECI SE POATE O VIATA SI FARA ATACURI DE PANICA!!!
Cand ma gandesc la ele, chiar nu mai am nici un stres. Le rad in fata. :))
Haide sa gasim cauza si sa o eliminat. Nu va mai adormiti cu fel de fel de prostii!
Haide sa schimbam stilul de viata.
FARA medicamentele!!! Eu am rude si cunostiinte doctori de profesie printre care cu ajutorul meu au reusit sa scape de paradigmele cu vesnica reteta aruncata in fata pacientului si au reusit sa inteleaga ca exista si o alta alternativa. Dar am si d'aia blocati in "cunostintele lor" stintifice fara nici un rezultat. si ce credeti? Ii iubesc din inima, dar nu iau sfaturi de la ei, pentru ca tin cu adevarat la viata mea.
Din propria experienta o spun ca am utilizat paxetin si imi recidivase atunci cand l-am intrerupt, si mi-am dat seama si cat de mult mi-am intoxicat organismul cu asemenea pastile. Datorita unei persoane care mi-a deschis ochii si m-a facut sa vad ca pana la urma si medicii de renume au inceput sa recunoasca medicamentele nu folosesc la nimic si ca mai sunt si daunatoare am reusit sa inteleg ce am facut eu organismului meu atatia ani.
Plus.. ca nu e vorba aici numai de partea psihologica, ci chiar pur si simplu creierul da un semn de alarma ca in organism se intampla ceve aici dereglarea intregului organism al meu era logica. Cand am tratata urat. Anxietatea este doar semnalul de alarma ca in organism ceva nu mai functioneaza ok. Spun asta pentru ca datorita unui nutritionist am citit carti scrise de oameni care atunci cand au revenit la natura sa consume din surse sanatoase s-au vindecat si au trait si inca multi ani.
M-as bucura enorm sa ajut si pe altii in problema asta si nunumai, pentru ca intr-adevar stresul va fi in curand o adoua cauza chiar de mortalitate dupa bolile de inima.
Nici un doctor "priceput" nu imi spusese pana acum despre homocisteina si despre sangele ingrosat pe care il aveam. Cand am tratat aceasta cauza.. VOILA!
Si inca un lucru dovedit: acum o luna pentru prima data am reusit sa sofez singura, fara nimeni in masina, fara nici un stres, fara panica, fara palpitatii, fara psihiatrii, fara psihologi. Sa sofez fara teaza ca mi se incetoseaza vederea de la nenorocitul de paxetin (xeroxat) care din cauza lui am pierdut un examen important din viata mea, pentru ca dupa o ora nu am mai vazut clar nimic din ce scria pe foaia de examen, desi acum nu-mi pare rau.
Pentru mine acesta este una din REALIZARILE dovedite ca ceea ce face natura este "mai mult ca perfectul"! Va doresc o zi minunata si cu drag astept sa ne cunoastem!! :)
App. probabil veti mai vedea acest mesaj si pe alte pagini ale acestui forum, dar il scriu identic pentru ca este un mesaj sincer si chiar trait.
Pentru cine e din Bucuresti ne putem intalni si se poate verifica ca ceea ce spun e real. Altul nu am de inventat.
DECI SE POATE O VIATA SI FARA ATACURI DE PANICA!!!
Cand ma gandesc la ele, chiar nu mai am nici un stres. Le rad in fata. :))
Haide sa gasim cauza si sa o eliminat. Nu va mai adormiti cu fel de fel de prostii!
Haide sa schimbam stilul de viata.
FARA medicamentele!!! Eu am rude si cunostiinte doctori de profesie printre care cu ajutorul meu au reusit sa scape de paradigmele cu vesnica reteta aruncata in fata pacientului si au reusit sa inteleaga ca exista si o alta alternativa. Dar am si d'aia blocati in "cunostintele lor" stintifice fara nici un rezultat. si ce credeti? Ii iubesc din inima, dar nu iau sfaturi de la ei, pentru ca tin cu adevarat la viata mea.
Buna, Bird !
Multumesc de sfaturi si incurajari !
Ronicolle, merci din suflet ca ma sprijini...
Va spun cu sinceritate, ca pana acum, nu-mi aduc aminte sa fi avut o asa criza, cum am explicat mai sus, atat cat am putut exprima ce am simtit, insa au mai fost semne de ceva saptamani poate chiar 2 luni, dar nu ca asta noapte...
Ma intrebi daca am spus la medici de durerea de cap...pai asta noapte, asistenta mi-a facut ekg-ul jos la upu si i s-a trimis foaia sus pe sectie, doctoritei, care prin tel ne-a comunicat ca-i ok, nu m-a vazut nimeni !!!
De aceea am tot scris pe forum, de cat timp sunt aici, ca locuiesc intrun oras mizer, mic, totu-i rudimentar, medici putini pe specialitati ca sa zic ca pot alege unde sa merg, psihologi, pauza, eu nu mai am serviciu de cand sunt operata de hernie de disc cervicala, si multe alte probleme familiale. In casa am calmante dar nu mi-a trecut prin cap nicio clipa sa iau, pt ca starile descrise mi se pareau de la inima, tensiunea...evident, ca m-am panicat ulterior, mi-au dat de la spital o pastilutza cica de linistire, dar nu stiu ce era...
Voi credeti ca a fost un atac de panica iscat asa...din senin ???
Multumesc de sfaturi si incurajari !
Ronicolle, merci din suflet ca ma sprijini...
Va spun cu sinceritate, ca pana acum, nu-mi aduc aminte sa fi avut o asa criza, cum am explicat mai sus, atat cat am putut exprima ce am simtit, insa au mai fost semne de ceva saptamani poate chiar 2 luni, dar nu ca asta noapte...
Ma intrebi daca am spus la medici de durerea de cap...pai asta noapte, asistenta mi-a facut ekg-ul jos la upu si i s-a trimis foaia sus pe sectie, doctoritei, care prin tel ne-a comunicat ca-i ok, nu m-a vazut nimeni !!!
De aceea am tot scris pe forum, de cat timp sunt aici, ca locuiesc intrun oras mizer, mic, totu-i rudimentar, medici putini pe specialitati ca sa zic ca pot alege unde sa merg, psihologi, pauza, eu nu mai am serviciu de cand sunt operata de hernie de disc cervicala, si multe alte probleme familiale. In casa am calmante dar nu mi-a trecut prin cap nicio clipa sa iau, pt ca starile descrise mi se pareau de la inima, tensiunea...evident, ca m-am panicat ulterior, mi-au dat de la spital o pastilutza cica de linistire, dar nu stiu ce era...
Voi credeti ca a fost un atac de panica iscat asa...din senin ???
Sigur a fost atac de panica.Doar stii ca apare din senin.Nu trebuie sa te mai panichezi, doar stii ca trece.
Te pup
Te pup
@mogdyyy
Acum 2 saptamani in fiecare zi aveam tensiunea peste 150/90 in conditiile in care luam dimineata concor, dupa cateva zile de TA crescuta, cand a ajuns peste 160 m-am dus la spital, era si acolo 159/95, mi-a dat un captopril si-a revenit la 120/80, mi-au pus si un holter si nu a mai crescut peste 149, totul a fost pe fond de stres, noptea nu puteam sa dorm, nu ma odihneam suficient si anxietatea s-a manifestat in felul asta. De o saptamana nu mi-a mai crescut tensiunea dar noaptea am dormit mai bine. Binenteles ca aceste fluctuatii nu sunt benefice organismului, dar ce sa facem, ne ajutam de calmante. Mi-a recomandat sa iau captopril doar daca trece de 150. ECK-ul era in regula, mi-au facut o analiza si a muschiului inimii, in regula tot. Si eu am probleme cu anxietatea si depresia. Normal ca m-am speriat cu toate ca inainte de abia fusesem la cardiolog la un control de rutina si mi-a lasat acelasi tratament pe care il iau de 2 ani.
Iti doresc sanatate multa.
Acum 2 saptamani in fiecare zi aveam tensiunea peste 150/90 in conditiile in care luam dimineata concor, dupa cateva zile de TA crescuta, cand a ajuns peste 160 m-am dus la spital, era si acolo 159/95, mi-a dat un captopril si-a revenit la 120/80, mi-au pus si un holter si nu a mai crescut peste 149, totul a fost pe fond de stres, noptea nu puteam sa dorm, nu ma odihneam suficient si anxietatea s-a manifestat in felul asta. De o saptamana nu mi-a mai crescut tensiunea dar noaptea am dormit mai bine. Binenteles ca aceste fluctuatii nu sunt benefice organismului, dar ce sa facem, ne ajutam de calmante. Mi-a recomandat sa iau captopril doar daca trece de 150. ECK-ul era in regula, mi-au facut o analiza si a muschiului inimii, in regula tot. Si eu am probleme cu anxietatea si depresia. Normal ca m-am speriat cu toate ca inainte de abia fusesem la cardiolog la un control de rutina si mi-a lasat acelasi tratament pe care il iau de 2 ani.
Iti doresc sanatate multa.
Merci, Sinc ! dar cum bine stii, usor de zis, greu de aplicat.
"Rasfat", iti multumesc de mesaj, probabil, trebuie sa fac si un control cardiologic mai amanuntit...poate sa nu fie nimic, si bine-ar fi, pana atunci tot nelinistita voi fi, pt ca mai e si aceasta durere de cap, care e cat se poate de reala si prezenta zilnic, de atatea luni...
Va multumesc, oricum, orice incurajare e binevenita !
"Rasfat", iti multumesc de mesaj, probabil, trebuie sa fac si un control cardiologic mai amanuntit...poate sa nu fie nimic, si bine-ar fi, pana atunci tot nelinistita voi fi, pt ca mai e si aceasta durere de cap, care e cat se poate de reala si prezenta zilnic, de atatea luni...
Va multumesc, oricum, orice incurajare e binevenita !
mogdyyy te rog din suflet sa te linistesti.toate simptomele le ai din cauza anxietatii, stiu ca este greu dar gandeste logic, la cati medici ai fost, cate investigatii ai facut chiar nimeni nu-ti dadea de cap daca ai vreo problema de sanatate.
ai incercat psihoterapia?poate te ajuta putin sa schimbi modul de a gandi.
ai incercat psihoterapia?poate te ajuta putin sa schimbi modul de a gandi.
Mogdy...sa faci o electroencefalograma la cap.cand te pui un pic pe picioare te duci la medicul de fam sa-ti dea o trimitere la neurologie sau te interesezi cat costa si scapi mai repede la privat.ma gandesc ca e mai ieftin decat un ct sau un rmn.
Asa te lamuresti si cu durerile de cap, cu inima sper ca te-ai mai linistit...macar sa stii ca esti sanatoasa.
Eu m-am hotarat sa iau niste sedatif pc sa am in casa in caz de urgenta ca sa inlocuiesc alprazolamul.sunt curioasa cum e.
Si da, atacurile de panica apara din senin.asa cum am patit si eu de florii.stand in pat la tv m-au luat caldurile si atat a fost.la cel mai mic simptom creierul nostru parca intra in transa, se axeaza numai pe cum ne simtim noi, se mareste frica, nu reusim sa ne concentram pe altceva, corpul ni se incordeaza si apare tremuratul.cam asta e inceputul.
e usor de dat sfaturi ptr ca si mie cand mi-a fost rau nici daca ma punea cineva sa fac yoga nu reuseam sa-mi limpezesc gandrurile dar si daca stai degeaba si nu incerci sa iesi din starea de rau tot nu e bine.
Ce sa facem, mergem inainte, un dus cald si un somn bun face cat o pastila.
Asa te lamuresti si cu durerile de cap, cu inima sper ca te-ai mai linistit...macar sa stii ca esti sanatoasa.
Eu m-am hotarat sa iau niste sedatif pc sa am in casa in caz de urgenta ca sa inlocuiesc alprazolamul.sunt curioasa cum e.
Si da, atacurile de panica apara din senin.asa cum am patit si eu de florii.stand in pat la tv m-au luat caldurile si atat a fost.la cel mai mic simptom creierul nostru parca intra in transa, se axeaza numai pe cum ne simtim noi, se mareste frica, nu reusim sa ne concentram pe altceva, corpul ni se incordeaza si apare tremuratul.cam asta e inceputul.
e usor de dat sfaturi ptr ca si mie cand mi-a fost rau nici daca ma punea cineva sa fac yoga nu reuseam sa-mi limpezesc gandrurile dar si daca stai degeaba si nu incerci sa iesi din starea de rau tot nu e bine.
Ce sa facem, mergem inainte, un dus cald si un somn bun face cat o pastila.
Doamna psiholog Mirela v am lasat un mesaj pe forum va rog mult cand aveti timp sa imi raspundeti e scris acum cateva zile multumesc mult
Multumesc, fetelor, din suflet !
Nu prea am fost la multi medici, pt ca asa cum am spus, in micul meu oras nu prea am alternative, de aici si marea mea neliniste. O perioada, a fost mai "liniste" in starile mele, dar de doua luni, asa cum am scris in postarile anterioare, nu prea mi-e bine...O sa incerc cumva, sa gasesc si cauzele, ca de ganduri sunt satula.
Va imbratisez, de noapte buna !
Nu prea am fost la multi medici, pt ca asa cum am spus, in micul meu oras nu prea am alternative, de aici si marea mea neliniste. O perioada, a fost mai "liniste" in starile mele, dar de doua luni, asa cum am scris in postarile anterioare, nu prea mi-e bine...O sa incerc cumva, sa gasesc si cauzele, ca de ganduri sunt satula.
Va imbratisez, de noapte buna !
Cand vine vorba sa ma culc, e un calvar, de fiecare data ma ia atacul de panica inainte de culcare. Cred ca am vreo luna de cand ma chinui cu prostiile astea inainte de somn. De dormit dorm foarte bine vreo 8-9 ore. Daca ati patit ce am patit si eu cum ati trecut peste ?
sebica dc dormi 8-9 ore este foarte bine, eu dormeam 1-2 ore din cauza anxietatii.
eu mi-am seatat mintea, noaptea trebuie sa dorm, este prima cale spre vindecare
eu mi-am seatat mintea, noaptea trebuie sa dorm, este prima cale spre vindecare
@santi Spune-mi si mie cum ai reusit sa-ti setezi mintea sa dormi, stiu ca odihna este f. importanta, somnul de fapt, dar pt. mine e o mare problema. Acum 2 saptamani mi-a dat dormicum si dupa 4 ore ma trezeam si ma uitam pe pereti si a doua zi nu ma simteam bine.
Pur si simplu mi am spus: "ziua se munceste iar noaptea se doarme, eu nu am o problema cu somnul ci eu sunt problema si dc nu dorm, nu dorm din cauza mea"
La inceput mergeam la culcare si imi spunem :"stiu ca nu pot sa dorm, nu astept somnul ci stau doar sa ma odihnesc", somnul nu vine cand il astepti, cad esti stresat sa dormi.
Cu somul de noapte mai am foarte rar probleme, in schimb somnul de zi nu mai ma bucur de el de aprox 2 ani, dar atata timp cat ma odihnesc noaptea este ok.
La inceput mergeam la culcare si imi spunem :"stiu ca nu pot sa dorm, nu astept somnul ci stau doar sa ma odihnesc", somnul nu vine cand il astepti, cad esti stresat sa dormi.
Cu somul de noapte mai am foarte rar probleme, in schimb somnul de zi nu mai ma bucur de el de aprox 2 ani, dar atata timp cat ma odihnesc noaptea este ok.
Problema e ca incep starile de panica cand ma pun in pat. De exemplu aseara a picat curentul, si eu am un stabilizator de tensiune in casa, si cand se aprinde facem un mic zgomot. La acel zgomot m-am speriat de am zis ca-mi sare inima din piept.
ronicolle,
EEG, CT si RMN sunt investigatii ce pot ajuta la diagnosticari ale unor afectiuni diferite.
Electroencefalografia este utilizata in urmatoarele situatii: in diagnosticul epilepsiei si diferentierea acesteia de alte stari convulsive (convulsiile psihogenice, sincopele, tulburarile extrapiramidale ale miscarii), in diagnosticul encefalopatiilor (EEG este practic unica metoda de diagnostic a encefalitei spongiforme subacute).
Deci EEG analizeaza activitatea electrica a creierului.Pentru desfăşurarea normală a funcţiilor cerebrale este necesar ca impulsurile electrice să se descarce într-o manieră ordonată, organizată şi coordonată.
Prin intermediul impulsurilor nervoase se realizează comunicarea între creier şi măduva spinării, nervi şi muşchi, precum şi între diferitele arii cerebrale. Atunci când impulsurile nervoase sunt descărcate anormal se poate produce o criză.
Tomografia computerizată foloseşte o doză de raze X, ceea ce înseamnă că te expui radiaţiilor. Tomografia este în mod special necesară în accidentul vascular cerebral şi în urgenţele neurologice (traumatisme).
Rezonanţa magnetică nucleară are avantajul că nu foloseşte radiaţii, ci un câmp magnetic. Prin RMN se obţine un contrast mai bun şi se pot vizualiza leziunile foarte mici, milimetrice, structurile vasculare fine şi ale nervilor. Se pot detecta anevrisme, sangerari cerebrale, leziuni nervoase, accidente vascula re cerebrale.
Deci nu faci EEG IN LOC de CT sau RMN. Au indicatii total diferite.
Cel mai bine ar fi ca Mogdy sa consulte un medic neurolog si acesta ar putea sa stabileasca daca este necesar sa faca vreuna din aceste 3 investigatii.
Parerea mea...
EEG, CT si RMN sunt investigatii ce pot ajuta la diagnosticari ale unor afectiuni diferite.
Electroencefalografia este utilizata in urmatoarele situatii: in diagnosticul epilepsiei si diferentierea acesteia de alte stari convulsive (convulsiile psihogenice, sincopele, tulburarile extrapiramidale ale miscarii), in diagnosticul encefalopatiilor (EEG este practic unica metoda de diagnostic a encefalitei spongiforme subacute).
Deci EEG analizeaza activitatea electrica a creierului.Pentru desfăşurarea normală a funcţiilor cerebrale este necesar ca impulsurile electrice să se descarce într-o manieră ordonată, organizată şi coordonată.
Prin intermediul impulsurilor nervoase se realizează comunicarea între creier şi măduva spinării, nervi şi muşchi, precum şi între diferitele arii cerebrale. Atunci când impulsurile nervoase sunt descărcate anormal se poate produce o criză.
Tomografia computerizată foloseşte o doză de raze X, ceea ce înseamnă că te expui radiaţiilor. Tomografia este în mod special necesară în accidentul vascular cerebral şi în urgenţele neurologice (traumatisme).
Rezonanţa magnetică nucleară are avantajul că nu foloseşte radiaţii, ci un câmp magnetic. Prin RMN se obţine un contrast mai bun şi se pot vizualiza leziunile foarte mici, milimetrice, structurile vasculare fine şi ale nervilor. Se pot detecta anevrisme, sangerari cerebrale, leziuni nervoase, accidente vascula re cerebrale.
Deci nu faci EEG IN LOC de CT sau RMN. Au indicatii total diferite.
Cel mai bine ar fi ca Mogdy sa consulte un medic neurolog si acesta ar putea sa stabileasca daca este necesar sa faca vreuna din aceste 3 investigatii.
Parerea mea...
Pe mine m-au ajutat foarte mult sfaturile dr psihiatru (care este si psihoterapeut)si anume,
1. sa nu astept pastila minune care ma va vindeca, pentru ca nu exista asa ceva. Medicamentele sunt drept suport. Trebuie sa lucram noi cu noi, sa ne implicam in activitati si sa nu lasam simptomele sa ne ocupe mintea. Mintea trebuie ocupata cu lucruri pozitive si constructive.
2. sa imi accept starile si sa ma multumesc cu o stare de confort relativa care imi permite sa imi indeplinesc sarcinile de zi cu zi si sa nu tanjesc sa fiu ca "inainte". Pentru ca avand astptari prea mari intervine deznadejdea. Acceptandu-ti starile, ajungi sa nu le mai observi pentru ca intr-un final sa dispara.
3. Exercitii de relaxare zilnice. Chiar daca te simti bine, in fiecare zi trebuie sa iti acorzi 15 minute in care sa iti golesti mintea si sa iti relaxezi intreaga musculatura.
Multe lichide, fructe si legume proaspete, fara dulciuri, miscare si cat mai mult soare!
Eu am fost intr-o stare foarte grava in luna ianuarie si nu as mai fi crezut ca voi mai fi bine vreodata.Eram de-a dreptul disperata iar disperarea nu facea decat sa imi inrautateasca situatia.
Acum am zile in care uit ca am avut vreodata vreo problema si zile in care starile revin din senin. Dar am invatat sa le ignor si trec mai usor...mai greu...dar trec. Iar medicatia am redus-o la minim. Deci se poate. Medicul meu spune ca este prea curand sa ma gandesc la "vindecare" si ca in timp va fi tot mai bine.
1. sa nu astept pastila minune care ma va vindeca, pentru ca nu exista asa ceva. Medicamentele sunt drept suport. Trebuie sa lucram noi cu noi, sa ne implicam in activitati si sa nu lasam simptomele sa ne ocupe mintea. Mintea trebuie ocupata cu lucruri pozitive si constructive.
2. sa imi accept starile si sa ma multumesc cu o stare de confort relativa care imi permite sa imi indeplinesc sarcinile de zi cu zi si sa nu tanjesc sa fiu ca "inainte". Pentru ca avand astptari prea mari intervine deznadejdea. Acceptandu-ti starile, ajungi sa nu le mai observi pentru ca intr-un final sa dispara.
3. Exercitii de relaxare zilnice. Chiar daca te simti bine, in fiecare zi trebuie sa iti acorzi 15 minute in care sa iti golesti mintea si sa iti relaxezi intreaga musculatura.
Multe lichide, fructe si legume proaspete, fara dulciuri, miscare si cat mai mult soare!
Eu am fost intr-o stare foarte grava in luna ianuarie si nu as mai fi crezut ca voi mai fi bine vreodata.Eram de-a dreptul disperata iar disperarea nu facea decat sa imi inrautateasca situatia.
Acum am zile in care uit ca am avut vreodata vreo problema si zile in care starile revin din senin. Dar am invatat sa le ignor si trec mai usor...mai greu...dar trec. Iar medicatia am redus-o la minim. Deci se poate. Medicul meu spune ca este prea curand sa ma gandesc la "vindecare" si ca in timp va fi tot mai bine.
Daria 10: Ti-am raspuns la mesaj. Sanatate
Buna Greenbro am inteles ca iei tratament.Cat a durat pana sa-si faca efectul medicamentele?Eu iau citalopram de 5 saptamani dar nu simt o imbunatatire.Parca sunt mai stresatasi si obsedata de efectele secundare ale medicamentului.
Eu sper ca toate informatiile sa o ajute pe mogdy si pe toti ceilalti.fiecare alege metoda care ai face cel mai bine.
incercati sa va reglati somnul si sa aveti cate un calmant la indemana.in rest rabdare si curaj
incercati sa va reglati somnul si sa aveti cate un calmant la indemana.in rest rabdare si curaj
sunt utile explicatiile tale greenbro atat cele despre EEG/CT/RMN cat si cele legate de asteptari
Buna ziua...Cred ca am si eu o problema... imi este frica de un eventual serviciu... maine am un interviu si imi este de pe acuma extrem de frica. Am mai lucrat pana acuma... dar pe perioade relativ scurte... ma panichez repede, am impresia ca nu ma descurc, imi e frica sa nu fiu data afara sau umilita sau sa tipe careva la mine. Sunt o fire sociabila dar cand ajung intr-un colectiv, mai ales la inceput pana sa-i cunosc suficient, ma simt extrem de singura... parca ma apuca dorul de casa, de sot... si de abia astept sa plec...Cand mi se da o sarcina si mi se explica, imi e frica ca nu inteleg si daca vin a doua oara o sa tipe careva la mine... cand ma panichez nici la telefon la serviciu nu pot vorbi... ascult dar parca nu prind esenta a ceea ce imi spune interlocutorul.mainile devin reci si cand aud telefonul imi vine sa fug... sunt extrem de bleaga, de timida... nici nu stiu cum sa zic... am emotii si daca merg la primarie sa cer o adeverinta, sau sa sun la cineva sa cer anumite informatii, chiar si sa sun pe olx de exemplu si sa cumpar ceva de la respectivul om. Si cand sunt nevoita... imi bate inima in piept si parca nici nu stiu sa leg doua cuvinte...devin emotiva, si imi tremura vocea. Cand eram mica, in scoala primara nu vroiam sa stau singura in banca daca colega mea de exemplu lipsea de la scoala...vroiam sa plec si eu.. ma simteam aiurea... am fost crescuta de bunici, probabil am avut mereu companie, am fost alintata, cocolosita si cand dau de greu dau bir cu fugitii. Nu sunt sigura pe mine deloc... mereu examenul colegei a fost mai ok decat al meu (in mintea mea). Nu am incredere in fortele proprii si imi e frica de responsabilitate. Am un copil si cand am nascut, cat eram in spital, daca o asistenta se comporta urat, sau ridica tonul deja ma simteam neajutorata, imi era frica si vroiam sa plec. Si simt ca aceste stari vor fi prezente doar la inceputul serviciului, pana ma obisnuiesc... odata ce stiu ce am de facut si le invat pe toate, nu cred ca o sa imi mai fie teama de nimic. Mi-e frica ca ceilalti colegi nu vor avea rabdare cu mine sa ma invete... sa imi explice... mi-e frica sa nu gresesc. Off...ce sa fac? De un an tot ma gandesc la perioada asta (terminarea maternitatii)...si mereu imi zic...vaaaai mai am 1 an si termin maternitatea, ce ma fac? Vai mai am 10, 8, 7 luni si tot asa... acuma am ajuns la doar 2 luni si termin maternitatea, desi am inceput sa imi caut ceva ca avem rate multe... Cum sa ma vindec? Dimineata inainte de a merge la serviciu parca ma duc la executie... nici pofta de mancare nu am... sunt extrem de stresata si as fuma 20 de tigari o data...daca tipa cineva la mine sau ma simt a nimanui imi vine sa si plang... in spital am plans 4 zile...simteam ca nu ma descurc cu copilul...nu puteam alapta si frica ca moare de foame ma termina...Cand sunt acasa sau ies in oras, sau fac cunostinta cu diferite persoane (nu in interes de serviciu) sunt sociabila, glumeata...cand ajung la un posibil job...ma simt groaznic... nici o limba straina nu o pot vorbi ca ma panichez, ma pierd... imi e rusine sa vorbesc in alte limbi... nu stiu ce sa fac...
Hristos a inviat la toti!am si eu o problema foarte mare in viata mea Care as dori sa va intreb daca vati confundat cu asa cosmar..mi sa schimbat viata intro zi o vad alt fel nu mai sunt eu acela care eram parca visez da nu traesc trag atentia la toate miscarile si la tot ce se intipla in viata..pina intro zi a inceput sami amorteasca capul..pe parcrus a inceput ameteli slabiciuni...frica sa maI es din casa ma duce in trecut tot timpul noduri in stomag in git..nu ma mai pot bucara de viata ma poate ajuta cineva va rog mult?
Petrea80: De cat timp au aparut aceste simptome?
Ai fost la un consult medical (analize sange, medic familie, neurolog etc)?
Ai suferit un eveniment traumatizant sau ai avut o perioada incaracata de stres?
Ce alte simptome mai ai? Pofta de mancare ai? Somnul cum e?
Psih. Mirela Gheorghe
Ai fost la un consult medical (analize sange, medic familie, neurolog etc)?
Ai suferit un eveniment traumatizant sau ai avut o perioada incaracata de stres?
Ce alte simptome mai ai? Pofta de mancare ai? Somnul cum e?
Psih. Mirela Gheorghe
Azi traim intr-o societate plina de semnalele sociale ambigue iar multe persoane ajung sa le interpreteze deficitar si sa le coreleze constant cu teama lor de respingere. Aceste semnale sunt percepute nu doar ca o autoconfirmare a propriilor temeri de respingere sociala dar pot fi si exagerate in mod semnificativ si asteptate inainte de se produce.
Pare oarecum sa fie si cazul tau Anca...poate ar fi utile cateva discutii cu un psihoterapeut care sa te ajute sa-ti restructurezi gandurile acum la inceput de drum nou. Succes!
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala
Pare oarecum sa fie si cazul tau Anca...poate ar fi utile cateva discutii cu un psihoterapeut care sa te ajute sa-ti restructurezi gandurile acum la inceput de drum nou. Succes!
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala
Mirela Gheorge...De un an jumate e asa la mine cu sanatatea totul e bine nam probleme cu nimic am avut o perioada o frica si ma gindesc ca de la asta so luat toate simtomele acestia urite care nu le pot trai.
Lume ajutatima va rog cu un sfat cu ceva cei care au trecut asa ceva ca nustiu ce sa mai fac ma tem de tot mio intrat o frica in mine ca nustiu ce sa mai fac nu mai zic sa ma es din casa... vb cu cei dragi si eu ma inervez ca ei imi vor binele ce mai esti si asta?
@Petrea Si eu am mers luni d zile la o gramada de specialitati ale medicinei, dupa 5 luni de cautati cand mi s-a spus sa merg la psihiatru, m-am dus fara sa discut. Diagnosticul: anxietate si depresie, nu auzisem in viata mea de anxietate, am luat tratamentul iarasi fara sa-ma fofilez dar din pacate la mine tratamentele nu mi-au facut prea bine. Fiecare persoana este intr-un fel construita, mergi la medic si incearca si tratmentele alopate. Pe forum sunt destui care spun ca au reusit sa aiba o viata cat de cat normala, s-au obisnuit cu starile si-si duc viata inainte. E greu ca cineva care nu a trect prin asa ceva sa te inteleaga, nu pot intelege trairile tale.
Ai fost la un medic psihiatru?
Multa sanatate.
Ai fost la un medic psihiatru?
Multa sanatate.
Foarte corect Rasfat cine no avut nu te poate intelege chiar macar ce nu leai spune..miam facut un cap plin de negativitate..tu cum te simti?
Daca sunteti persoane mai puternice de fel si puteti sa va puneti picioarele voastre merita sa mergeti la un psiholog si sa incercati naturiste plus alte terapii gen reflexoterapie, acupunctura, terapia florala bach si multe altele.
Daca sunteti prea afectati si nu aveti sprijin e bn sa mergeti la un psihiatru, urmati un tratament, va puneti pe picioarele voastre si apoi hotarati ce mai faceti pe viitor.
Nu va lasati, luptati...sunt aici cazuri care traiesc de buni ani cu aceasta problema si totusi s-au realizat in viata, muncesc, au copii, traiesc o viata normala.
Ia ganditi-va la cei bolnavi cronici, cei hipertensivi, cu probleme tiroidiene care iau pastile toata viata...ce pot sa faca ei?sa inceteze sa traiasca ptr ca iau o pastila zilnic?
Inca noi cu anxietatea stam bine ptr ca avem multe variante de tratament si avem perioade in care chiar nu avem nevoie de nimic ptr ca ne simtim f bine.
Eu nu vreau sa ma mai gandesc Zi de zi ce sa mai fac sa nu mai apara atacurile de panica, ca de ce ma ingrijorez si ma gandesc tot timpul la asta exista mai mare sansa sa apara anxietatea.
Cand o sa-mi fie rau asta e, ma descurc atunci pe moment si gata.8 luni de zile cat am fost foarte bine ma gandeam zi de zi ca e bine ca am mai scapat de o zi fara panica si a doua zi dimineata ma trezeam cu gandul iar la anxietate si ma rugam sa nu am probleme in ziua respectiva si tot la fel.crezusem la un moment dat ca am scapat definitiv, dar m-a luat prin surprindere...cw puteam sa fac, am luat o pastila, am asteptat sa adorm si gata.am indurat putin, am incercat a doua zi sa ma mentin cat mai ocupata sa imi alung gandurile si uitati ca au trecut deja doua saptamani.dar de acum nu mai stau sa mai numar zilele.ce-o fi o fi.
Curaj, credeti-ma ca am 2 ani si ceva de cand ma lupt cu anxietatea si am realizat f multe in acesti ani.la inceput nu credeam ca o sa mai traiesc daramite sa m ai realizez ceva in viata asta.
Daca sunteti prea afectati si nu aveti sprijin e bn sa mergeti la un psihiatru, urmati un tratament, va puneti pe picioarele voastre si apoi hotarati ce mai faceti pe viitor.
Nu va lasati, luptati...sunt aici cazuri care traiesc de buni ani cu aceasta problema si totusi s-au realizat in viata, muncesc, au copii, traiesc o viata normala.
Ia ganditi-va la cei bolnavi cronici, cei hipertensivi, cu probleme tiroidiene care iau pastile toata viata...ce pot sa faca ei?sa inceteze sa traiasca ptr ca iau o pastila zilnic?
Inca noi cu anxietatea stam bine ptr ca avem multe variante de tratament si avem perioade in care chiar nu avem nevoie de nimic ptr ca ne simtim f bine.
Eu nu vreau sa ma mai gandesc Zi de zi ce sa mai fac sa nu mai apara atacurile de panica, ca de ce ma ingrijorez si ma gandesc tot timpul la asta exista mai mare sansa sa apara anxietatea.
Cand o sa-mi fie rau asta e, ma descurc atunci pe moment si gata.8 luni de zile cat am fost foarte bine ma gandeam zi de zi ca e bine ca am mai scapat de o zi fara panica si a doua zi dimineata ma trezeam cu gandul iar la anxietate si ma rugam sa nu am probleme in ziua respectiva si tot la fel.crezusem la un moment dat ca am scapat definitiv, dar m-a luat prin surprindere...cw puteam sa fac, am luat o pastila, am asteptat sa adorm si gata.am indurat putin, am incercat a doua zi sa ma mentin cat mai ocupata sa imi alung gandurile si uitati ca au trecut deja doua saptamani.dar de acum nu mai stau sa mai numar zilele.ce-o fi o fi.
Curaj, credeti-ma ca am 2 ani si ceva de cand ma lupt cu anxietatea si am realizat f multe in acesti ani.la inceput nu credeam ca o sa mai traiesc daramite sa m ai realizez ceva in viata asta.
fetelor, ce se intampla???
santi, ronicolle, mogdyyy, cum de sunteti asa prezente pe forum? inteleg ca nu sunteti tocmai ok. voi stiti ca ati mai fost rau inainte si ati reusit sa depasiti momentele. luati in calcul ca venirea primaverii aduce intotdeauna probleme cu mineralele- ca, mg, fe. e normal sa iesim slabiti din iarna, dar cu suplimente alimentare se rezolva. de cateva zile si eu am senzatia aia ca nu-mi ajunge aerul si am inceput sa iau minerale. si spirulina e buna. recunosc ca am fost in vacanta si nu am mai fost la sala de multisor, dar de luni reincep.
au aparut multe nume noi pe forum, nu am apucat sa citesc prea mult, dar mi-a placut ce scrie greenbro. e clar ca se poate depasi anxietatea, trebuie doar sa vrem sa iesim din zona de comfort. incercati, s-ar putea sa va placa asa de mult, incat sa uitati de anxietate.
ce am mai facut eu de cand nu v-am mai scris? am fost ok, uneori chiar excelent. am calatorit mult, am facut mii de fotografii-mi-am luat o camera noua si experimentez tot soiul de chestii cu ea, gatesc mancaruri nemaigatite pana acum, am fost la shoppping, am mancat in restaurantele in care inainte nu puteam respira si, Doamne, ce bine a fost!! nu am mai citit nimic despre anxietate si nici nu am mai intrat pe acest forum. am fost fericita si m=am jucat mult cu copiii mei. am ascultat muzica, am plans uitandu-ma la filme siropoase, am dansat ca nebunii in familie. am trait fara griji!!! nu am fost mereu perfect, am mai avut si zile proaste ca acum, dar am stiut ca trec daca nu le acord importanta. remember? monstrul e mic daca nu il bagam in seama. probabil nu voi scapa niciodata de anxietate pt ca e parte din mine si mereu o sa-mi fac griji, dar cand ceva ma supara si ma obsedeaza ma gandesc: peste cativa ani, va mai conta asta pt mine???
am recunoscut mai sus, intr-o postare, ideile din cartea unui psiholog fain- gheorghita niculina. cautati-o pe net, e pe youtube, are propriul site, o sa va ajute mult si o sa va placa.
sfatul unei anxioase cu experienta: iubiti mult, fiti buni, zambiti, iubiti-va mult pe voi insiva!!! totul va fi bine!!
santi, ronicolle, mogdyyy, cum de sunteti asa prezente pe forum? inteleg ca nu sunteti tocmai ok. voi stiti ca ati mai fost rau inainte si ati reusit sa depasiti momentele. luati in calcul ca venirea primaverii aduce intotdeauna probleme cu mineralele- ca, mg, fe. e normal sa iesim slabiti din iarna, dar cu suplimente alimentare se rezolva. de cateva zile si eu am senzatia aia ca nu-mi ajunge aerul si am inceput sa iau minerale. si spirulina e buna. recunosc ca am fost in vacanta si nu am mai fost la sala de multisor, dar de luni reincep.
au aparut multe nume noi pe forum, nu am apucat sa citesc prea mult, dar mi-a placut ce scrie greenbro. e clar ca se poate depasi anxietatea, trebuie doar sa vrem sa iesim din zona de comfort. incercati, s-ar putea sa va placa asa de mult, incat sa uitati de anxietate.
ce am mai facut eu de cand nu v-am mai scris? am fost ok, uneori chiar excelent. am calatorit mult, am facut mii de fotografii-mi-am luat o camera noua si experimentez tot soiul de chestii cu ea, gatesc mancaruri nemaigatite pana acum, am fost la shoppping, am mancat in restaurantele in care inainte nu puteam respira si, Doamne, ce bine a fost!! nu am mai citit nimic despre anxietate si nici nu am mai intrat pe acest forum. am fost fericita si m=am jucat mult cu copiii mei. am ascultat muzica, am plans uitandu-ma la filme siropoase, am dansat ca nebunii in familie. am trait fara griji!!! nu am fost mereu perfect, am mai avut si zile proaste ca acum, dar am stiut ca trec daca nu le acord importanta. remember? monstrul e mic daca nu il bagam in seama. probabil nu voi scapa niciodata de anxietate pt ca e parte din mine si mereu o sa-mi fac griji, dar cand ceva ma supara si ma obsedeaza ma gandesc: peste cativa ani, va mai conta asta pt mine???
am recunoscut mai sus, intr-o postare, ideile din cartea unui psiholog fain- gheorghita niculina. cautati-o pe net, e pe youtube, are propriul site, o sa va ajute mult si o sa va placa.
sfatul unei anxioase cu experienta: iubiti mult, fiti buni, zambiti, iubiti-va mult pe voi insiva!!! totul va fi bine!!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 4anxietatea se manifesta prin panica de a sta singura de a merge la un servici
- 5obezitate declansata pe fond psihic?
- 5Depresie, anxietate sau altceva?
- 6pentru persoanele cu atacuri de panica sub tratament medicamentos
- 5renuntarea la zoloft
- 35Atacuri de panica :(
- 6Cum sa mai abordezi vorbesti cu femeile din ziua de azi!
- 1019 ani si atac de panica
- 24Anxietatea care mi-a schimbat viata. Cer intelegere
- 6Anxietate, atacuri de panica - Schimbarea antidepresivului.
- 2Anxietate sau? AJUTOR!
- 3ameteli , intepaturi
- 2Teama de abandon
- 1tahicardie sinusala
- 12Cum am preluat din nou controlul asupra vietii si gestionarea anxietatii
- 21Este necesara internarea la psihiatrie pentru tratarea atacurilor de panica?
- 0Am reușit sa scap de atacurile de panica
- 5Tratament naturist atacuri de panica.
- 3Atacuri de panica, oboseală cronică, mișcări involuntare ale capului și corpului, tremur
- 6Anxietatea generalizata
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: