Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Buna, Sinc ! Am spus medicului ca am avut pulsul 147, ca simt uneori ca inima are o bataie in plus, si simt nevoia sa tusesc in acea secunda pt a se regla. Dar mi-a montat holter 24 de ore si acolo s-au vazut toate bataile anormale ale inimii si atunci mi-a spus exact ce am. Dar mai vreau sa merg cu aceste rezultate de la holter si la alt cardiolog, si dupa ce isi spune si acesta parerea, voi incepe tratamentul. Pupici.
Sa stii ca si eu patesc asta, pur si simplu raman o seacunda fara aer si simt ca ma apasa pe piept.dar problema cu bataile la inima le am de mai multi ani, inainte sa-imi apara anxietatea.nu le-am dat niciodata importanta si mai ales cand anul trecut mi-am facut un ekg si mi-a zis ca e totul bine chiar nu m-a mai interesat.mogdyy, dar la tine se intampla sa ai batai neregulate in fiecare zi?la mine apar din senin dar nu in fiecare zi...un holter de 24h nu cred ca mi-ar fi de folos.
Multumim de informatie, chiar am mai aflat ceva.
Multumim de informatie, chiar am mai aflat ceva.
/'Neatza, Ronicolle !
Este firesc ca manifestarile sa fie diferite, de la pers la persoana, poate ca nici eu multi ani nu le-am bagat in seama, doar ca in ultimii ani, ma panicam in urma acestora si in ziua cand pulsul meu a ajuns la 147, m-am hotarat sa merg la medic... mi-a facut si ecocardiografie, si ekg, ca intotdeauna acestea erau bune, insa atunci a considerat ca un holter poate spune mai multe, ceea ce s-a si intamplat...Iar bataile nu sunt in fiecare zi, sau cel putin nu le percep eu mereu, dar am zile cand mi se intampla sa le simt de doua ori si sa tusesc in secunda urmatoare, ca asa simt ca-mi revin...
Asta nu inseamna ca toti au probleme, dar uite ca la mine e ceva..si cica-i posibil sa fie tot de la stres, emotivitate, panica etc...
pupici si o duminica frumoasa !
Este firesc ca manifestarile sa fie diferite, de la pers la persoana, poate ca nici eu multi ani nu le-am bagat in seama, doar ca in ultimii ani, ma panicam in urma acestora si in ziua cand pulsul meu a ajuns la 147, m-am hotarat sa merg la medic... mi-a facut si ecocardiografie, si ekg, ca intotdeauna acestea erau bune, insa atunci a considerat ca un holter poate spune mai multe, ceea ce s-a si intamplat...Iar bataile nu sunt in fiecare zi, sau cel putin nu le percep eu mereu, dar am zile cand mi se intampla sa le simt de doua ori si sa tusesc in secunda urmatoare, ca asa simt ca-mi revin...
Asta nu inseamna ca toti au probleme, dar uite ca la mine e ceva..si cica-i posibil sa fie tot de la stres, emotivitate, panica etc...
pupici si o duminica frumoasa !
@ronicolle spui ca ai ajuns sa cunosti ce anume din trecut ar sta la baza anxietatii tale ...dar cunosti oare cu adevarat care e efectul trecutului asupra prezentului tau?
La ultimul episod spui ca ti-a fost greata, ca te-a durut stomacul si ca ti-a fost incordat tot corpul. Cunosti ce anume din prezent a fost influentat de trecut pentru a te face sa te simti asa? Ce forme de adaptare folosesti in prezent pentru a depasi "Ëœmomentul dureros"â„¢ sau "Ëœmomentul ce-ti produce greata"â„¢?
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
La ultimul episod spui ca ti-a fost greata, ca te-a durut stomacul si ca ti-a fost incordat tot corpul. Cunosti ce anume din prezent a fost influentat de trecut pentru a te face sa te simti asa? Ce forme de adaptare folosesti in prezent pentru a depasi "Ëœmomentul dureros"â„¢ sau "Ëœmomentul ce-ti produce greata"â„¢?
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Si eu am anxietate, stres, cica depresie..tulburare neurovegetativa..etc, , :(si am si atacuri de panica dar uneori astea ma salveaza :))) cat despe medicamente nu am prea multe cuvinte da lauda..am luat si carvidilol 2 pe zi 10 zile +magnerot 3 pe zi ca aveam tensiunea foarte mare 120-90 desi eu am tensiune mica si bradicardie..nici nu prea le am luat bine cum mi a recomandat medicul..ca am vazut ca nu ma ajuta..ce pot sa spun..am 22 de ani.. si sunt obsedat de inima, cap, ochi si plamani(mai putin).mai bine zis speriat si obsedat sa vad vad daca sunt bine..verific organele..am fost trimis la nebuni de la urgente (ecg sinus tachycardia 117. si consider right atrial abnormality si missing lead 6..eram speriat de moarte cand am facut ecg ul si stresat..la analize mi a iesit leucocitoza usoara..si acolo am dat peste doctori nebuni (si nu glumesc ) :)) 2 erau asistente amatoare..ma intrebau daca numar copacii, daca aud voci..si alte intrebari de 2 lei.. si mi au zis sa stau la ei in seara aia..pana vine "profesionista" dimineata..eu eram terminat atunci..ma gandeam la infarct..nedormit de 3 zile..inima batea de parca era viata mea in pericol (nu ma refer la atacuri de panica) aveam stres sau o frica de inima..anxietate..sau creirul credea ca inima e in pericol..dar n am murit totusi :) am mai avut probleme si cu caldura..nu neaparat cu ea..dar ma gandeam toata ziua la inima+stres+anxietate+tulburare neurovegetativa..dupa ce luam pauze inima deja ardea din cauza efortului :( aveam arsuri..ca batea foarte tare perioade lungi de timp..si repede si caldura ma enerva si mai mult.. ca sunt 45-50 de grade in camera la mine..bate toata ziua soarele in camera la mine..dar nu asta era problema oricum..ca daca uit de inima macar vreo 30 minute.. ea se regleaza imediat la cat trebuie..si eu ma simt ca un fluture dupa :)) ce frumos..deja visez..medicamente nu mai iau ca sunt de umplutura toate..am luat fara numar si fara sa ma ajute cu ceva..mai sunt si scmupe alea de anxietate, depresie etc si cu efect 0 :( ca degeaba le iau daca eu trimit non stop semnale de incordare..am luat o luna si zicea ca dupa 2 saptamani isi fac efectul..pai esti nebun?eu in 2 saptamani mor :)) mai am momente si de relaxare..trimit si semnale de relaxare cand sunt calm..atunci pot sa le controlez eu..ce pot sa mai zic..e nasol ca subcostientul le tine incordate si noaptea.cel putin venele de la cap..m am pus sa dorm pe la 16:00.. m am trezit pe la 16:40.. terminat :( capul era transpirat..in rest corpul nu prea era.. inima batea cu vreo 140-150 pe minut..am mers in genunchi dupa apa de la frigider..dar nu era de la asta..era din cauza efortului prea mare.2 minute nici n am putut sa stau in picioare..acum parca ma simt putin mai bine.. incerc sa mananc sanatos.. legume, fructe mai iau vitamine, calciu..dar mai beau si cola chiar daca doctorii critica cola si nu stiu de ce.. eu ma calmez dupa ce beau o doza de cola..trimit semnale de relaxare si dupa nu ma sperii daca nu am ceva incordat..dar nu pt mult timp :( cola ma ajuta mai mult decat medicamentele alea tampite..aa si cat despre "profesionista"de la urgente, psihiatrie nu stiu de ce mi a recomandat timonil retard 300 mg de 3 ori pe zi.. e bolnava cu capul..si mirzaten si asentra, hai ca cu astea nu am nimic..dar timonil retard cate 3 pe zi..dimineata jumtatea..la amiaza la fel si seara una intreaga..am renuntat la ele dupa 2 zile ca mai mult rau imi faceau si cu inima tot la fel ma simteam..
Nu stiu de voi, dar o sa prezint scurt. Sufar de o sumedenie de tulburari (teoretic, pentru ca nu sunt diagnosticate de medic) cum ar fi depresie severa, anxietate, anxietate sociala, narcisism somatic, tulburare obsesiv-compulsiva si tulburare dismorfica a corpului, care ma afecteaza in viata de zi cu zi, in special in zona socializarii. In ultimii 5-6 ani de cand tot ma lupt cu mine, facand mai multe sau mai putine progrese, dupa cum considera fiecare, sunt tot aici, tot viu, tot intreg la mine, fara sa innebunesc sau sa mai iau stiu eu ce boli letale.
Inca nu am gasit cheia spre iesire din acest labirint. Si nu stiu cand o voi gasi. Cel putin in ultimul timp am incercat sa ma consolez cu ideea ca am evoluat de la tipul foarte retras, fara prieteni, parasit de prieteni de fapt, cu frica sa iasa sa isi rezolve problemele, la cel care si-a facut un grup de prieteni de incredere, cel putin asa cred eu, care isi poate rezolva singur problemele si care incearca din rasputeri sa schimbe ceva in viata lui, cand altii considera ca de fapt sunt lenes sau prea antisocial.
Problema sta si in faptul ca, de cativa ani, parca toate persoanele de genul opus ma evita. Si din cauza asta au inceput sa curga o serie de cauze-efect. Avand la inceput numai depresie si anxietate, stateam in casa mai tot timpul, m-am despartit de prietena si nu prea am mai avut contact cu alte persoane de genul feminin. De aici, fara afectiune din partea feminina decat a rudelor, am inceput sa cred daca nu cumva nu sunt destul de bun, ca persoana si ca aspect fizic, sa fiu placut de cei din jur. Si asa am inceput sa capat cate o tulburare care s-a accentuat din lipsa rezultatelor pe care le cautam.
Tot ce va sfatuiesc este sa nu cautati la voi problema. In sensul ca, daca nu reusiti ceva anume, asta nu inseamna ca este neaparat din cauza ca voi nu ati depus un anume efort, sau din cauza ca pur si simplu cuiva nu i-a placut de voi etc. Nu stiu ce as mai putea sa adaug, faptul ca m-am gandit de cateva ori la suicid, dar nu iau in calcul asa ceva pentru ca nici nu as avea curaj, pentru ca ma gandesc la cei aproapiati dar si pentru ca nu e un gest demn. Am trait toti acesti ani de depresie severa fara psihoterapeut si fara niciun fel de medicament. Daca am reusit eu, de ce sa nu poate fiecare dintre voi?
Inca nu am gasit cheia spre iesire din acest labirint. Si nu stiu cand o voi gasi. Cel putin in ultimul timp am incercat sa ma consolez cu ideea ca am evoluat de la tipul foarte retras, fara prieteni, parasit de prieteni de fapt, cu frica sa iasa sa isi rezolve problemele, la cel care si-a facut un grup de prieteni de incredere, cel putin asa cred eu, care isi poate rezolva singur problemele si care incearca din rasputeri sa schimbe ceva in viata lui, cand altii considera ca de fapt sunt lenes sau prea antisocial.
Problema sta si in faptul ca, de cativa ani, parca toate persoanele de genul opus ma evita. Si din cauza asta au inceput sa curga o serie de cauze-efect. Avand la inceput numai depresie si anxietate, stateam in casa mai tot timpul, m-am despartit de prietena si nu prea am mai avut contact cu alte persoane de genul feminin. De aici, fara afectiune din partea feminina decat a rudelor, am inceput sa cred daca nu cumva nu sunt destul de bun, ca persoana si ca aspect fizic, sa fiu placut de cei din jur. Si asa am inceput sa capat cate o tulburare care s-a accentuat din lipsa rezultatelor pe care le cautam.
Tot ce va sfatuiesc este sa nu cautati la voi problema. In sensul ca, daca nu reusiti ceva anume, asta nu inseamna ca este neaparat din cauza ca voi nu ati depus un anume efort, sau din cauza ca pur si simplu cuiva nu i-a placut de voi etc. Nu stiu ce as mai putea sa adaug, faptul ca m-am gandit de cateva ori la suicid, dar nu iau in calcul asa ceva pentru ca nici nu as avea curaj, pentru ca ma gandesc la cei aproapiati dar si pentru ca nu e un gest demn. Am trait toti acesti ani de depresie severa fara psihoterapeut si fara niciun fel de medicament. Daca am reusit eu, de ce sa nu poate fiecare dintre voi?
@Seby, in anxietate exista abordari mult mai eficiente decat hipnoza
Urmezi acum tratamentul recomandat: mirzaten si asentra?
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Urmezi acum tratamentul recomandat: mirzaten si asentra?
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Buna seara tuturor.cum va mai simtiti dragii mei?eu am incredere in voi si in mine ca suntem pe drumul cel bun oricare ar fi el...
Eu sunt cam obosita din cauza serviciului dar mai am putin si intru iar in concediu, cand sper sa ma odihnesc serios.e greu chiar si ptr o persoana tanara sa munceasca 9-10 ore pe zi si sa te mai ocupi si de casa, familie plus in incercarea de a avea un timp de relaxare.
Sincer, la inceput cand eram foarte socata de atacurile de panica de toate gandurile si starile prin care treceam spuneam ca o sa incerc toate metodele care exista pentru vindecarea anx.acum am inteles ca timpul este cel mai bun medicament.
Asa cum in timp s-a instalat anxietate tot asa in timp o sa dispara.trebuie asa ne obisnuim cu starile, sa invete creierul ca nu se intampla nimic rau si ca nu trebuie sa se secrete prea multa adrenalina.
Eu sunt cam obosita din cauza serviciului dar mai am putin si intru iar in concediu, cand sper sa ma odihnesc serios.e greu chiar si ptr o persoana tanara sa munceasca 9-10 ore pe zi si sa te mai ocupi si de casa, familie plus in incercarea de a avea un timp de relaxare.
Sincer, la inceput cand eram foarte socata de atacurile de panica de toate gandurile si starile prin care treceam spuneam ca o sa incerc toate metodele care exista pentru vindecarea anx.acum am inteles ca timpul este cel mai bun medicament.
Asa cum in timp s-a instalat anxietate tot asa in timp o sa dispara.trebuie asa ne obisnuim cu starile, sa invete creierul ca nu se intampla nimic rau si ca nu trebuie sa se secrete prea multa adrenalina.
Eu nu prea cred in hypnoza sau hypnoterapie(nu imi dau seama cum poti sa intri in starea aia de relaxare sau somn fara sa vrei)dar stiu ca in alte tari se practica destul de des..la fel si ca acupunctura, reflexoterapia si homeopatia.la noi.slabut tare, e mai simplu sa te 'hraneasca' cu chimicale, sa te simti bine o perioada dar mai apoi sa revina starile si sa o iei de la capat.
M-am hotarat ca in concediu sa fac cateva sedinte de reflexoterapie sa vad ce rezultate obtin.:)
Ma uitam aseara la o emisiune cu niste oameni din marea britanie care sufereau de toc (tulburari obsesicv compulsive)-erau obsedati de curatenie si ordine.aratau stilul lor de viata, dar ce m-a impresionat era faptul ca vorbeau cu usurinta despre asta, nu o simteau ca pe o povara, aveau o viata normala fericita, cu joburi normale si cel mai important lucru-se acceptau asa cum sunt, nu incercau sa fuga de asta, -erau impacati cu ei insisi.
Eu cred ca ar trebui sa lucram si noi la capitolul asta, nu-i asa ?
M-am hotarat ca in concediu sa fac cateva sedinte de reflexoterapie sa vad ce rezultate obtin.:)
Ma uitam aseara la o emisiune cu niste oameni din marea britanie care sufereau de toc (tulburari obsesicv compulsive)-erau obsedati de curatenie si ordine.aratau stilul lor de viata, dar ce m-a impresionat era faptul ca vorbeau cu usurinta despre asta, nu o simteau ca pe o povara, aveau o viata normala fericita, cu joburi normale si cel mai important lucru-se acceptau asa cum sunt, nu incercau sa fuga de asta, -erau impacati cu ei insisi.
Eu cred ca ar trebui sa lucram si noi la capitolul asta, nu-i asa ?
@ronicolle: in starea de relaxare nu poti intra fara sa vrei :) - asta e una din confuziile/miturile frecvent intalnite, referitoare la hipnoza. Chiar daca hipnoterapeutul sugestioneaza (ofera sugestii), mintea ta le preia sau nu - nu e ceva in care se pierde controlul celui hipnotizat. Nu e deloc asa cum vedeti in filme. Si hipnoza e doar un instrument pe care noi il folosim, fara a fi "pastila minune" care vindeca toate bolile. Este un instrument foarte folositor in rezolvarea multor probleme, dar repet, nu singurul si nu ceva paranormal sau extraordinar care sa poata fi folosit oricand, oriunde si cu oricine (si mai ales, NU de catre oricine, ci doar de catre psihoterapeuti autorizati de Colegiul Psihologilor, asa ca mare atentie la sarlatani care va promit vindecarea!).
Totusi, atat tu @ronicolle, cat si tu @seby, v-ati orientat bine atentia spre zona relaxarii, deoarece e primul pas si cel mai greu de sustinut in psihoterapia anxietatii. Putini sunt pacientii/clientii care si aplica zilnic exercitiile de relaxare, pt ca le e frica "sa nu piarda controlul". Daca relaxati corpul, relaxati si mintea, ori asta nu inseamna pierderea unui asa-zis control, ci inseamna chiar gasirea si aplicarea unor alte solutii in situatiile anxiogene. Evident, altele, total diferite decat cele care v-au adus in starea din prezent :).
Totusi, atat tu @ronicolle, cat si tu @seby, v-ati orientat bine atentia spre zona relaxarii, deoarece e primul pas si cel mai greu de sustinut in psihoterapia anxietatii. Putini sunt pacientii/clientii care si aplica zilnic exercitiile de relaxare, pt ca le e frica "sa nu piarda controlul". Daca relaxati corpul, relaxati si mintea, ori asta nu inseamna pierderea unui asa-zis control, ci inseamna chiar gasirea si aplicarea unor alte solutii in situatiile anxiogene. Evident, altele, total diferite decat cele care v-au adus in starea din prezent :).
Problema e ca nu reusesc sa ma relaxez tot timpul.daca intru prea tare in panica si am toate gandueile negatvive plus incordarea care nu ma lasa neam.adio relaxare.pot sa ma pun in cap ca tot nu ma ajuta.reusesc sa inlatur toate aceste simptome doar daca am activitate, muncesc sau fac ceva prin casa si nu in ultimul rand masajul.am un aparat relax and tone si imi rog sotul sa-mi faca masaj mai ales spatele, in zona cervicala.aceste lucruri ma ajuta sa-mi indepartez gandurile, resusesc sa ma linistesc ma relaxez, dormbine si a doua zi e altceva.
da @ronicolle, e normal sa nu te poti relaxa tot timpul - aici ai tu nevoie sa mai schimbi din asteptari :)! Daca te astepti sa fii relaxata de fiecare data cand iti propui, s-ar putea sa fii dezamagita, pt ca sunt multi factori care ne pot duce in alta directie decat cea asteptata. Insa, a accepta ca pe durata unei zile putem avea momente bune si momente proaste ajuta in a privi mai relaxat lucrurile din jur. "A face" este una din solutiile necesare tratarii tulburarilor anxioase si nu doar lor, insa nu de fiecare data a avea o activitate rezolva problema. E foarte bine daca masajul si alte activitati te ajuta, insa ele o fac doar pe moment, pt ca gandurile automate au ramas in minte, neschimbate cu unele alternative realiste si eficiente; se activeaza din nou la anumiti treaggeri (factori declansatori) si atunci nici Erickson - tatal hipnozei nu te poate scoate din starea de frica, dar tu de una singura! De asta nu te poti relaxa atunci cand deja te-ai activat. Insa, in psihoterapie, va invatam niste pasi, lucram in paralel cu gandurile de care vorbeam mai sus, va invatam diferenta intre asteptarile realiste vs cele nerealiste si astfel acel "a face" devine eficient sub forma expunerii gradate la ceea ce ingrozeste persoana cu anxietate (adica expunerea la frici este solutia, insa doar gradat, cu suportul psihoterapeutului, altfel, din dorinta de a avea rezultate rapide, singur arzi etape si dai chix - revii astfel la vechea stare de alerta/activare specifica anxietatii). Numai ca totul depinde doar de motivatia pacientului/clientului pentru a pune in practica tot ce invata, adica motivatia reala de a se schimba. Altfel, vor aparea mereu tot soiul de piedici: n-am bani, dureaza prea mult, n-am avut timp sa-mi fac tema, mai incerc si niste x, y, z "terapii", mai fac si niste x, y, z, analize (ca poate totusi am ceva si n-au gasit medicii). ETC :)
Nu e buna hipnoza? :((( singura mea speranta era aia..Ce sanse mai am acum sa uit de inima? :( eu sunt disperat..medicamentele nu sunt bune..ma mir ca inca n am facut infarct..dar nici mult nu mai am..parca timonil e bun..ma ajuta putin..ca ma doare capul de la el..am vomitat de 3 ori..dar cel putin uit de inima si ma simt extraordinar :) si am doar 22 de ani..eu ma pregatesc de infarct :(( totul a inceput acum 3 luni..si de atunci a inceput calvaru pt mine..pana la 19-20 de ani eram activ..pana pe la 16 eram foarte activ, , jucam si cate 5-6 ore de fotbal pe zi si nu aveam probleme cu inima..la 19 ani am facut eco la inima..mi a masurat nu stiu ce..ce cum functioneaza inima..si nu aveam nimic..am facut si la urgente ecg si nimic..parca sinus tachycardia si consider right atrial abonrmality parca si missing lead 6 :))) rate 117 dar atunci eram foarte stresat sau fricos..nici nu mergea aparatul ala cu mine :v pompa prea tare si mult sange inima cred..acum mi e frica sa mai fac efort..ma si tot gandesc la inima..nu pot nici 10 minute sa uit de inima :(( nu prea mai am sperante :( ma simt extraordinar daca uit de inima 5-10 minute...ea se regleaza cum trebuie..ce sa mai iau? am luat multe pastile fara efect..eu tot la inima ma gandesc..nimic nu mi distrage atentia..mi am facut toate analizele..inainte de toate astea inima imi batea de 45-60 pe loc repaus si cand eram relaxat..cola nu ma afacteaza cu nimic..ca unii doctori mai comenteaza..am sanse mici sa imi mai revin..stresul ma omoara si anxietatea..anxietatea o am de la stres..atacuri de panica nu am..sau am avut cateva dar de 5-10 secunde..si unul de 20-30 de minute..cand am crezut ca mi s a spart o vena la cap..ele ma salveaza uneori..ca eu ma gandesc la stres singur pana cad jos si dupa ma panichez dupa ce o ia razna inima..si atacurile imi mai calmeaza inima..ca nu se compara atacurile de panica cu stresul extrem de mare..atunci iti bate inima puternic si de 125+ pe minut..nici dupa 5-6 ore de fotbal nu imi batea inima asa..am si venele mari la maini..din cauza efortului la care este supus cordul..chiar daca eu nu prea am mai facut nimic de 3 luni..nu sunt gras..am 1, 77 si 65 kg..sunt putin mai slab..dar e o greutate normala pana la 56 parca.acum sufar si de depresie :((
Seby...eu zic ca merita sa incerci.poate ce face bine la altii nu iti face bine tie si invers.fiecare isi gaseste propria rezolvare.
Acum trec si eu printr-o perioada mai grea, din cauza unor pastile pe care le iau pentru o mica problema de sanatate.stii cum e.te vindeci de ceva si te imbolnavesti de altceva.
Ma simt intr-o stare continua de incordare, frica, ganduri multe...cateodata zic ca asa am sa raman toata viata pentru ca nu cred ca exista pastila minune care ma face sa nu ma mai panichez la fiecare durere sau sa imi inlature toate gandurile negative.
Tot noi ne ajutam, cateodata reusim cateodata esuam dar important e sa invatam sa rezistam.
Acum trec si eu printr-o perioada mai grea, din cauza unor pastile pe care le iau pentru o mica problema de sanatate.stii cum e.te vindeci de ceva si te imbolnavesti de altceva.
Ma simt intr-o stare continua de incordare, frica, ganduri multe...cateodata zic ca asa am sa raman toata viata pentru ca nu cred ca exista pastila minune care ma face sa nu ma mai panichez la fiecare durere sau sa imi inlature toate gandurile negative.
Tot noi ne ajutam, cateodata reusim cateodata esuam dar important e sa invatam sa rezistam.
SUNT DISPERAT!!! De cativa ani am niste manifestari destul de ciudate... tahicardii, palpitatii, ameteli, probleme de concentrare, in ultimul timp sunt si f sensibil si incep sa plang uneori si de la o poza sau un film. Mi-am facut tot felul de analize si am fost la toate tipurile de doctori iar in urma consultatiilor nu mi s-au gasit mari probleme. Acum, in ultima luna, lucrurile s-au agravat, mi-am facut chiar si un ct la cap unde nu a iesit decat un chist sinus maxilar, nimic grav. Prezint probleme de concentrare, nevoie imperioasa de a imi misca picioarele, uneori palpitatii. De asemenea v-am spus ca am si devenit depresiv deoarece gandul ca aceste probleme ar putea fide o afectiune reala fara vindecare ma termina. Acum va cer parerea... poate fi anxietate, depresie o problema organica? Ma gandesc la nivel cerebral din moment ce ct-ul e bun, analize de sange bune, rmn anul trecut bun... ce ar putea sa fie? Va multumesc anticipat!
Sigur sunt manifestarile anxietatii, daca spui ca toate analizele sunt bune.
doar ca mi se par foarte agresive... acum simt palpitatii, acum simt ameteala, lipsa concentrarii, acum simt amorteala in picioare... si sincer sa fiu nici nu am gasit oe nimeni sa stie, sa inteleaga cum ma simt. Ai mei parinti stiu dar nici ei nu inteleg exact. E foarte complicat. Doar cine a trecut prin asa ceva stie.
Si in atatia ani nu ti s-au redus din simptome?De cati ani?Nu ai incercat niciun tratanent fie meficamentos fie terapie?
am fost o data la psihiatru, anul trecut, dar recunosc, mi-a dat un tratament f puternic si eram o leguma dupa cateva zile si am renuntat la el. in acest timp, 3 ani, am avut perioade cand eram mai bine, nu tot timpul am fost asa, dar acum ma simt oribil.
Bună! Am 21 de ani, sunt fată şi ultimele zile din viaţa mea minunată le-am petrecut citind aproape toate mesajele de pe acest forum. Povestea mea cu anxietatea îşi are originile prin clasa a 9-a, când aveam vreo 14-15 ani. Pe scurt făcusem o obsesie pentru păr, cădea foarte mult si după fiecare baie mă apucau transpiraţiile.. dar anxietatea mea se limita doar la acest aspect, nu aveam nicio altă frică şi treptat, cu multă ocupaţie, am scăpat de ea definitiv, adică prin clasa a 11-a deja era istorie. Ulterior, după ce am dat examenul de bac, m-am căptuşit cu o formidabilă durere de cap, m-am dus la urgenţe, mi-a făcut o perfuzie cu algocalmin şi m-au lăsat singură în salon.. când am văzut cum mi se urcă sângele în sus pe furtunaşul acela, s-a învârtit camera cu mine şi inima a luat-o la goană: primul atac de panică. Când au venit medicii şi asistentele în jurul meu şi mi-au luat sânge şi din cealaltă mână şi mi-au pus ventuzele la EKG (nu mai zic cum piuia aparatul acela), m-am calmat brusc. Ciudat este că, deşi medicul m-a trimis speriat la cardiolog eu îi spuneam că n-am nimic la inimă, că a fost o sperietură puternică doar şi o fobie de ace în venă pe care aparent o aveam.. nu mai zic ca a trebuit să stau apoi 5 ore cu perfuzia, ca deh... la algocalmin s-a mai adăugat şi magneziu şi potasiu. Apoi, mi-a dat un tratament cu paracetamol şi mi-a zis că dacă nu trece într-o lună, trebuie sa fac RMN :X minunat! Ce-i drept, m-am bucurat de vacanţă, chit că mă durea capul, nu am stat să mă gândesc la atac şi nici la RMN, dar simţeam că respir dificil (un fond anxios se instalase deja). Am mers la munte, gol alpin şi hopa, din nou atac de panică.. frică de înălţime, pe care nu o aveam.. menţionez că am făcut traseu de 2 ore în 15 minute, în dorinţa de a coborî mai repede
Şi am apăsat din greşeală pe butonul trimitere înainte să termin. Revenind, după acel episod, am început să-mi fac probleme cu durerea de cap, care nu trecea şi care mă trimitea cu paşi siguri spre RMN.. deja fobiile se făcuseră confortabile în capul meu şi gândul că voi muri într-un tub nu era tocmai unul pozitiv. Am fost la medicul de familie care venise în sfârşit din concediu şi mi-a prescris Quarelin. Mare greşeală să citesc reacţiile adverse. Mă lăsau durerile câteva ore cu această pastilă, dar deja mi se instalaseră ideea că am ceva la cap. Poveste lungă, m-a apucat greaţa, am crezut că fac o reacţie alergică, am ajuns la urgenţe cu cel mai puternic atac de până atunci, cu frica şi mai mare de a nu mă pune la perfuzii. Când m-a văzut doctoriţa care era de gardă, a zis ca sunt pacient pentru psihiatrie şi m-am calmat brusc. După acest episod am fost la oftalmolog, psihiatru, neurolog şi m-am programat în final la RMN (unul deschis pentru oameni supraponderali sau claustrofobi şi tot am făcut toate atacurile de panică din lume acolo). Bineînţeles că nu a ieşit nimic. Apoi am făcut câteva şedinţe de psihoterapie de care nu m-am ţinut, nu am luat Anxiar-ul prescris de psihiatru de frica reacţiilor adverse, am început primul an de facultate care a fost o plăcere.. Atacuri de panică zilnice la metrou, la cursuri, la seminarii, peste tot, nu mai zic de prima sesiune. Dar spre sfârşitul anului eram mult mai bine.. fără pastile, fără nimic.. m-a ajutat mult ieşitul din casa şi mersul zilnic cu metroul unde m-am plictisit la un moment dat să fac atacuri de panică (nu aveam de ales, cu ratb-ul pierdeam mult prea mult timp). Anul doi a fost dragoste mare pe capul meu, am uitat şi de atac, şi de anxietate, şi de dureri de cap, am mers la înot, am făcut voluntariat, iar în vară, când a venit şi despărţirea au apărut noi probleme: insomnii, depresii, frustrări- dar nu anxietate şi nici atac de panică! Eram frustrată dar îmi doream cu orice preţ să devin mai bună. Anul acesta, ultimul an din facultate a fost super din punctul acesta de vedere, m-am implicat în voluntariate, proiecte, am vorbit în faţa multor oameni, am prins încredere în mine şi eram hotărâtă să depăşesc definitiv toate fobiile, plus că am avut curajul să-mi operez toate măselele de minte, care erau incluse. Dar după licenţă, mult stress, nopţi albe, în ziua în care e trebuit să o predau, mă durea rău capul şi la metrou m-a furnicat bărbia (asta după ce m-am gândit şi mi-era frica de un atac cerebral), dar menţionez că mă mai furnica bărbia din când în când după ce mi-a atins nervul medicul stomatolog. Atunci am făcut un atac de panică după mult timp, dar nu puternic, am ajuns acasă, am mâncat, am dormit şi mi-am revenit. Apoi, eram hotărâtă să fac foarte multe vara asta pentru dezvoltarea mea personală, aşa că am început cu sănătatea. M-am programat la analize şi în săptămâna aia am stat şi am citit despre tot felul de boli autoimune şi grave, care ar putea da dureri de cap, crezând că medicii nu ştiu nimic (toţi au pus durerile mele pe seama anxietăţii) şi că eu voi face marea descoperire, răscolind acum în rană, după 3 ani.. că deh, eu trebuie sa fiu perfectă. Bineînţeles că am început să simt furnicături în talpă, să stau panicată că am ceva îngrozitor, mă durea stomacul şi nu m-am potolit nici după ce rezultatele analizelor au ieşit impecabil. Deci devenisem ipohondră. Îmi era foarte teamă, ca pe lângă durerea de cap cu care mă obişnuisem, o sa o mai am şi pe cea de stomac şi că parcă văd că nici acolo nu-mi va găsi nimic, plus că îmi era tare frică de o endoscopie. Am început să iau tratament şi nu funcţiona, normal, stăteam toată ziua să citesc pe net despre toate atrocităţile pământului şi starea de anxietate se accentua şi se accentua. De când m-am concentrat pe stomac ţin să menţionez că nu m-a mai durut capul, adică înţelesesem că durerea mea de dinţi era de la faptul că îi crănţăneam toată ziua, pe fond nervos. Mi-am însuşit noua problemă şi am dus-o la cote maxime, ţineam regim şi tot nu îmi trecea. Săptămâna asta am renunţat la tratament, am mâncat normal, am băut şi puţin vin şi nu m-a mai durut nimic, însă anxietatea a ajuns la apogeu.. de frică să nu recidiveze problema, aşa că ultimele 5 nopţi au fost albe pentru mine. Am avut o cădere puternică şi faptul că nu dorm nu mă ajută deloc. Precizez că mă duc la un psiholog, psihanalist de data aceasta şi nu pot să zic că mă ajută ft mult. Astăzi m-am gândit pentru prima oara să iau pastile.. mi-e foarte frică. Ieri aproape că îmi mai revenisem dar m-am urcat pe cântar şi am văzut că am slăbit şi am făcut un atac de anxietate mai degrabă, că nu era de panică. Eu sunt foarte slabă de fel şi vara asta îmi propusesem să mă îngraş, dar problemele cu stomacul şi toate cele nu prea m-au ajutat iar ieri când am văzut că am slăbit, pur şi simplu am clacat. Îmi este foarte frică acum, sunt paranoică şi nu pot dormi, nu mă pot relaxa, am pulsul mare, şi mai am şi un nod în gât pe care nu îl aveam până acum. Am citit pe aici că mai este cineva cu problema cu stomacul. Sunt conştientă că e o stare foarte puternică de anxietate şi deşi m-am mai confruntat cu ea, simt că de această dată este mult mai puternică şi sunt fără speranţă.. plus că am şi un soi de depresie din cauza ei, mă simt slaba, neputincioasă şi degeaba. În speranţa că nu v-am plictisit cu mesajul meu kilometric, este plăcut sentimentul că sunt peroane care te pot înţelege. În cercul meu de cunoştinţe nu este nimeni care să fi trecut prin aşa ceva şi în fiecare zi părinţii îmi reproşează că nu fac nimic, că nu pot dormi din lipsă de activitate.. şi e frustrant. A spus cineva în paginile anterioare despre o conferinţă şi nişte întâlniri între noi.. mie mi s-ar părea o idee foarte bună
Buna,
Am si eu o mica problema, acum 3 ani de zile am avut o perioada in care ma simteam foarte rau, palpitatii, dezhidratare, stare de lesin, dureri de cap, cresteri sau scaderi de tensiune..
Aveam anumite perioade momente in care simteam ca cad jos, si in acele 'crize' consumam foarte multa apa sa ma hidratez altfel simteam ca numai am forta sa stau in picioare simteam ca lesin, tot timpul eram cu apa dupa mine...
Acum mi-am mai revenit dar mi-a ramas ideea aceea in minte ca am nevoie de apa, si nu ma pot duce nicaieri fara sa iau o sticla cu apa cu mine, pentru ca daca nu o am la mine mi se face sete incep sa inghit in sec, sa nu pot raspira.. si de atunci tot timpul iau o sticla cu apa cu mine peste tot.. ceea ce e un pic jenant
Un sfat va rog
Am si eu o mica problema, acum 3 ani de zile am avut o perioada in care ma simteam foarte rau, palpitatii, dezhidratare, stare de lesin, dureri de cap, cresteri sau scaderi de tensiune..
Aveam anumite perioade momente in care simteam ca cad jos, si in acele 'crize' consumam foarte multa apa sa ma hidratez altfel simteam ca numai am forta sa stau in picioare simteam ca lesin, tot timpul eram cu apa dupa mine...
Acum mi-am mai revenit dar mi-a ramas ideea aceea in minte ca am nevoie de apa, si nu ma pot duce nicaieri fara sa iau o sticla cu apa cu mine, pentru ca daca nu o am la mine mi se face sete incep sa inghit in sec, sa nu pot raspira.. si de atunci tot timpul iau o sticla cu apa cu mine peste tot.. ceea ce e un pic jenant
Un sfat va rog
Si eu trec prin stari similare cu ce spuneti voi mai sus. Eu cred ca trec, de fapt, prin niste stari de atacuri de anxietate. Niste frici cumplite, pe diverse teme (se schimba temele), insotite de cresterea tensiunii, palpitatii profunde ale inimii. Incerc sa ma obisnuiesc cu aceste stari. Dualtrax, exista vreo posibilitate sa te contactez? Mi se pare foarte pertinent tot ce ai spus si chiar cred in tot ce ai spus.
Cu toate starile m-am mai obisnuit cat de cat dar in momentul cand simt ceva in jurul inimii gata apar tot felul de ganduri si scenarii ca sigur am ceva la inima si nu a vazut dr.
Nu pot spune ca simt palpitatii clare, ci ca niste miscari pe acolo, dar care tin fff putin poate 2 secunde.
In acel moment daca imi iau pulsul e ok si temsiunea la fel.
Am o durere de coloana fix in spatele omoplatului stang durere care corespunde fix in zona inimii.Credeti ca toate senzatile pe care le simt la inima sa fie de la coloana?
Nu pot spune ca simt palpitatii clare, ci ca niste miscari pe acolo, dar care tin fff putin poate 2 secunde.
In acel moment daca imi iau pulsul e ok si temsiunea la fel.
Am o durere de coloana fix in spatele omoplatului stang durere care corespunde fix in zona inimii.Credeti ca toate senzatile pe care le simt la inima sa fie de la coloana?
buna seara.pe scurt povestea mea suna asa: in urma unei perioade dificile din viata mea, au aparut niste dureri usoare de cap, si vaga senzatie de ameteala, practic nu ametesc dar am aceasta senzatie in cap. Am fost de 2 ori in urgenta, si de fiecare data am fost diagnosticata cu sindrom depresiv si dischinezie biliara. Am consultat 4 medici ( printre care si dr. de fam si un neurolog ) si diagnosticul a fost acelasi, fiere lenesa si tulburari de anxietate. Am efectuat de doua ori analizele de sange, iesind de fiecare data bine si la insistentele mele dr. de familie mi-a facut trimitere la un EEG, care de asemenea a iesit foarte bine. Toata spaima mea porneste de la gand ca as putea suferi de l tumoare cerebrala si nimeni nu mi-a depistat-o, mentionez ca pe parcursul a 8 luni de zile, diferite simptome m-au incercat, avand uneori perioade nasoale si perioade mai bune. Intrebarea mea este, daca ar fi fost sa am ceva, ar fi iesit modificate analizele sau eeg-ul? Va rog din suflet sa imi raspundeti, ma obsedeaza ideea de a face un CT/RMN insa medicul de familie a spus ca nu este cazul
Am uitat sa mentionez ca dr.mi-a prescris Lexotan si Anxiar pentru o luna de zile insa nu le-am luat de frica efectelor adverse. Toate simptomele si teribila frica, teama de moarte ce e prezenta mereu in capul meu, a aparut in perioada in care ma pregateam de bac.oare intr adevar senzatia asta de ameteala si usoarele dureri de cap sa fie de la fiere? Recunosc ca nu tin niciun regim alimentar acum si in trecut am tinut un regim drastic de slabire ce m-a " dat peste cap"
Ca sa scapi de obsesia asta mergi sa-ti faci rmn.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 8panica, anxietate, agorafobie - ajutor
- 11Nu suport anumite sunete!
- 9depresie, anxietate-help!
- 1ce evolutii au bolile psihice
- 3am des atacuri de panica, stare de panica,.mai mult stari de frica cand plec undeva
- 22Sunt terminat pe viata
- 6Ma doare capul ba la 2 zile, ba a 2-a zi
- 12Anxietate, depresie
- 6ganduri triste.. tratament
- 7Anxietate si atacuri de panica
- 3Anxietate sau hipoglicemie?
- 15Cum sa scap de atacuri de panica si anxietate ?
- 24Ameteala, presiune in partea de sus a capului, oboseala, anxietate
- 2Fumatul detali
- 5tulburare obsesiv compulsiva sau anxietate?
- 2tulburare depresiva
- 1Rau de miscare sau anxietate???
- 110 ani de axietate generalizata si atacuri de panica
- 4Stare de rau cu ameteli atacuri de panica si tensiune
- 3Recidiva atacuri de panica, efecte adverse posibile la acelasi medicament din prima faza?
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: