episod psihotic acut... rog sfatul unui psihiatru

pt tinu
o sa fie bine dar chiar dak isi revine si o sa insiste sa opreasca tratamentul sau sa l micsoreze sa nu o lasati sub nicio forma. Daca e la primul episod psihotic cel putin 1 an si daca e la al doilea cel putin 5 ani nu trebuie sa opreasca tratamentul nici macar sa nu l micsoreze.Multa iubire si intelegere, un mediu care sa i placa numai ei si trebuie lasata sa se exprime si sa aiba mereu ceva de facut si atunci cand trebuie luata o decizie mai ales cand ea e subiectul sa creada ca ea hotaraste si ca nimeni nu i controleaza viata.

a

sunt casatorit cu sotia mea de 3 ani dar suntem impreuna de 10.Anul trecut, [2008]la 2-3 zile dupa revelion a avut un episod psihotic in care manifesta o ura pt mine si pt cei apropiati, devenind foarte suspiciasa pe tot ce se intampla in jurul ei, i se parea ca lucrurile sunt aranjate in casa intr-un anumit fel, care o deranja, spune ca a gasit pe chiuveta de la baie venin de la mine, ca atunci cand facem dragoste eu ii transmit "ceva rau", ca am boli si sa ma duc la medic, ca complotez impreuna cu rudele impotriva ei...Am fost la medic, care este si un prieten de familie si care ne-a acordat toata atentia, dar care nu a putut pune un diagnostic cert.Cam dupa o saptamana criza a incetat, find bine o periada de timp de 3sapt.cand a facut a doua criza de acest gen dar acum nu mai manifesta ura si suspiciune privitoare la mine ci dimpotriva, era foarte afectiva si avea ganduri de genul "sa nu patesti ceva rau"sa nu te pierd"...cand ieseam in public i se parea ca cei dn jur ne vorbesc de rau, ca fac diferite semne care o iritau extrem de tare, rezultatul find ca se ridica brusc de la masa si pleca.Acest al doilea episod a durat iarasi o saptamana dupa care viata a reintrat in normal totul find bine o periada de 2 saptamani.la acest al doilea episod am fost iarasi la doctor care a vrut sa o interneze caci nu putea sa ii puna un diagnostic cert, dar sotia a refuzat categoric internarea.Dupa 2 saptanani de liniste, a facut al treilea episod psihotic, foarte asemanator cu a l doilea, si atunci a inceput un tratament cu risperidona 2mg pe zi.evolutia a fost foarte buna, sotia mea in varsta de 26 de ani nu a mai avut nici o criza, dormind foarte linistita noptile si find mult mai "indiferenta "la problemele si stresul de la servici.Menionez ca sotia mea are 26 de ani, eu 30 de ani, avem o viata de cuplu foarte reusita, in familie nu sunt apsolut deloc certuri, suntem realizati financiar, inca nu avem copii.Dupa acest al treile episod psihotc care a avut loc in martie 2008, a urmat un tratament cu risperidona 2mg pe zi, pana in decembrie 2008, timp in care lucrurile au mers bine, crizele au disparut in totalitate, singurele reactii adverse fiid luarea in greutate {nu foare mult-apx.5-6 kg}si lipsa totala a ciclului menstrual.Problema este ca de curand am aflat ca sotia este insarcinata in 3 saptamani, ca a ramas cam in perioda in care a oprit tratamentul, iar ciclul menstrual nu a venit deloc de anul trecut din martie-aprilie.suntem amandoi foarte fericiti, caci asteptam acest bebe de mult timp, dar pe mine ma ingrijoreaza faptul ca o vad pe sotia mea din nou schimbata...imi vorbeste din nou agitata...imi spune ca seara are o stare asa de agitatie inainte de culcare ca se framanta cu banalitati.Imi spune ca ii e teama ca se apropie un an "de la perioada aia"si ca simte din nou starile de agitatie de atunci.dar e inca lucida.as vrea sa ma ajute cineva si sa imi spuna ce sa fac...e posibil sa trec din nou prin ce a m trecut acum un an?e posibil ca daca reia tratamentul sa fie afectat copilul din burtica?sa tinem acest copil?doamne ajuta si va multumesc la toti pt orice sfat mi-ati dat.cu respect.mihai.hd

Sotia mea e in 4 luni insarcinata si urmeaza tratament cu deparkine si zyprexa.Cel putin pana acum analizele au iesit bine si aici vorbim de ecograf cat si de consultul la ginecolog. Ea se simte bine ci copilasul ii da incredere pt viitor.Trebuie sa i oferiti incredere si multa iubire foarte multa iubire si o viata lipsita de probleme.Sunt sigur ca o sa fie bine dar trebuie sa o ajutati sa gandeasca pozitiv in ceea ce priveste copilul ca o sa fie bine.

Parerea mea este ca singura persoana avizata sa va dea un raspuns clar pe acest forum este d-na doctor Ileana Constantin.Daca nu va raspunde, inseamna ca din anumite motive nu poate sa o faca. In acest caz, trebuie sa consultati un medic psihiatru, sau poate chiar 2.Intotdeauna este bine ca in astfel de situatii sa afli mai multe pareri. Este o situatie extrem de delicata, mai ales cand este la mijloc nasterea unui bebelus. Va doresc sanatate si sa auzim numai de bine.

Buna ziua,
Sint f. multe de spus la situatia dvs. In primul si in primul rind, sotia dvs a facut mai multe episoade psihotice pe parcursul anului trecut; e posibil de fapt sa fi fost o evolutie si intre ceea ce dv considerati a fi episoade, si dv sa nu fi observat decit simptomele cele mai proeminente. Oricum ar fi, o evolutie pe o durata lunga de timp si cu problemele pe care le descrieti orienteaza un psihiatru spre ideea unei tulburari mentale de durata. Cu alte cuvinte, e posibil sa nu fie doar un raspuns la stress, si sotia dv sa sufere de o afectiune psihiatrica de durata mai lunga. E posibil sa fie foarte multe lucruri, oricum va trebui neaparat un psihiatru (bun) cu care sa colaborati bine. Nu stiu cine i-a recomandat rispoleptul, dar e doza insuficienta, in general se folosesc doze mai mari. Nu v-a spus ca trebui mentinut tratamentul cel putin 1 an dupa primul episod psihotic, si mai mult dupa urmatoarele?! Oricum ar fi, ideea este sa gasiti un psihiatru neaparat, nu medicul de familie. Si, din pacate, este posibil ca in unele perioade sa fie nevoie sa se interneze citeva zile, macar pina se stabileste o formula terapeutica corecta si eficienta. Faptul ca a raspuns asa de bine la cele 2 mg de rispolept este un semn ff bun. Mai mult chiar nu prea se poate spune dintr-un mesaj pe web. Este posibil sa mai existe recaderi, vestea buna este ca tratamentele acum la dispozitie sint excelente si previn episoadele noi destul de eficient. Acum, in legatura cu intrebarile dvs legate de sarcina. -daca din momentul conceptiei nu era pe trat psihiatric riscul teratogen (de malformatii) nu exista, nu conteaza ca la un moment dat in viata a urmat tratament.-daca a ramas insarcinata in timp ce lua tratament, depinde de trimestrul de sarcina si de tipul de medicament. Riscul cel mai mare il are trimestrul I de sarcina. Rispoleptul se considera destul de sigur, si este permis in sarcina. Dar, adevarul este ca recomandarile internationale sint in felul urmator: sint medicamente psihiatrice complet interzise in sarcina, rispoleptul nu este printre ele, si oricum pe acelea nu vi le-ar prescrie psihiatrul care o vede. In privinta celorlalte, nu exista studii suficiente care sa hotarasca ca sint fara probleme. Dar ele se folosesc, pentru ca in majoritatea cazurilor sint sigure. Formula este: "se cintareste riscul vs beneficiu". Dar, repet, ele se administreaza in sarcina pentru ca si un episod psihotic poate evolua f serios, si pentru unele persoane este f important sa pastreze sarcina. Este o decizie dificila, si ea ramine pacientului (in cazul acesta sotiei dar si dv), dupa ce aveti toate datele pe care eu ca medic le am. Oricum, aceasta e o discutie mai lunga, se poate intra in detalii, dar trebuie discutat cu psihiatrul care o trateaza. Mai este un aspect: din pacate, la noi, medicii iau de multe ori decizii in locul pacientilor, desi nu este etic sa o faca. Asa ca, atunci cind discutati acest aspect, limitati-va la informatiile pe care vi le da medicul, ceea ce se stie. Decizia este a dv ca familie. V-as mai recomanda un lucru: incercati niste sedinte de psihoterapie, eventual de familie, de cuplu. Asta nu inseamna ca aveti probleme, din felul in care vorbiti presupun ca aveti o relatie foarte buna. Dar, v-ar ajuta cu citeva lucruri: pe sotie ar ajuta-o eventual sa spuna lucruri pe care poate nu le poate discuta neaparat in conext familial (unele lucruri se spun altfel la terapie). Ar ajuta sa identificati niste factori din mediul ei care precipita aceste episoade, v-ar ajuta sa le preveniti mai bine. Pentru dv: v-ar ajuta sa nu mai duceti acest stress de unul singur, sa intelegeti mai bine cum sa va purtati cu ea in perioadele mai dificile, v-ar ajuta sa gasiti instrumente sa comunicati mai bine chiar si in momentele mai grele.Cam atit. Daca mai aveti intrebari sau nelamuriri, nu ezitati sa scrieti.
O zi buna,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie

Pentru doamna doctor:
As vrea sa aflu parerea dvs. despre problema prezentata de mine mai sus pe forum.
Precizez ca evolutia este foarte buna, se descurca la servici, doctorita i-a spus ca ii scoate fluanxolul dupa a treia injectie.
Multumesc anticipat!
Sanatate tuturor!

va multumesc tuturor pt.ca mi-ati raspuns asa de repede.multumesc si doamnei doctor i.constantin pt detaliile acestor probleme, si careia as vrea sa ii spun ca medicul la care am fost este un medic psihiatru foarte bun(printre medicii din orasul meu)iar la primul ep.psihotic i-a dat un anumit tratament, care nu a dat rezultate, la al doilea alt tratament care nici acesta nu a dat rezultate, nu mai stiu cu ce medicamente, oricum...ceva usor, caci nu putea stabilii un diagnostic cert.la al treilea episod, ne-a spus sa ia torendo(o alta denumire a risperidonei din cate am inteles) timp de minim un an.sotia mea...cand a auzit a inceput sa planga...cum adica sa ia un an...ca ea vrea copil...si asa mai departe.in final am convins-o ca e spre binele ei si al nostru.a luat acest tratament cu torendo vreme de 8-9 luni, in fiecare seara cate o pastila de 2mg, si periodic mergea la medic sa o mai vada.cu acest tratament nu a mai avut nici o criza, totul a fost bine.in fine, in noembrie 2008 am fost impreuna la medic si acesta a spus ca daca chiar vrem un copil asa repede sa injumatatim doza in decembrie si apoi sa il intrerupem de tot, ceea ce s-a si intamplat prin 20 dec.sedinte de psihoterapie facem mereu in familie, iar ca firi suntem foarte diferiti amandoi.eu sunt genul foarte oprimist, vad partea plina a paharului, trec repede peste necazuri, in schimb ea este o fire cam nehotarata, mereu trebuie indrumata(influentabila)fapt care o face sa se framante mult pana ia o decizie, se macina ca totul sa fie bine la servici, inceraca sa se faca placuta si are mereu un sentiment de nesiguranta.noi suntem impreuna de cand ea avea 17 ani, provine dintr-o familie modesta, tatal alcoolic le batea la sange pe ea si mama ei, iar la varsta de 15 ani parintii au divortat,.cand am cunoscut-o ura barbatii, nu vroia relatii cu acestia de lunga durata, ii era teama.mi-au trebuit 6 ani pana sa accepte sa ne casatorim, chiar daca stateam impreuna, mereu ma amana de la an la an.ca familie, eu spun ca suntem model, se bucura de toata atentia, dimineata o duc la servici cu masina, dupamasa o iau, la cumparaturi mergem impreuna, eu fac curat, eu gatesc, eu spal, chiar nu are nici un stres acasa.nu doarme seara daca nu e tinuta in brate, nu se uita la tv daca nu sunt si eu, practic suntem dependenti unul de celalalt.eu o iubesc enorm, e viata si comoara mea, iar cand au inceput aceste probleme, am simtit ca se naruie totul, ca toti acesti ani de fericire s-au terminat.am stat noptile si m-am gandit unde am gresit, de ce ni se intampla toate astea, am cautat sa vad daca in familia ei exista cineva cu probleme psihice, dar nu am gasit.a fost o perioada in care in fiecre dimineata cand iesea din dormitor mi se oprea inima in piept."oare cum e azi.e bine sau are iar ganduri dinalea..."am trait cu acesta spaima o perioada de timp pana mi-am revenit cat de cat si nu mai cautam semne.bucuria ca v-om avea un copil curand e fara margini, dar undeva...intr-un colt e o "umbra".acum ma rog la d-zeu sa duca cu bine aceasta sarcina la bun sfarsit caci dupaceea poate relua tratementul daca e nevoie.voi fi alaturi de ea..orice ar fi, dar.nimik nu mai e ca inainte.teama va exista mereu.Ceea ce conteaza e ca ACUM suntem bine.drumul de 9 luni ale sarcinii e...lung.ce va fi dupa, v-om vedea atunci.VA MULTUMESC TUTUROR PT.SFATURI, SI FITI TARI.BUNE...RELE...TOATE TREC.VA SALUT

Pentru remus_costin

Nu stiu daca mai intri pe acest forum dar poate am noroc si-mi vei raspunde. Sotul meu a avut un episod psihotic la fel ca si tine in octombrie 2007 iar de atunci face tratament cu zyprexa si convulex. Ce vreau sa te intreb este, daca tu mai faci inca tratament pentru ca doctorul sotului i-a spus ca ar fi nevoie de tratament toata viata, asta ma cam sperie putin pentru ca eu am inteles ca ar fi suficient cativa ani, Pana acum nici macar nu i-a scazut doza deci este pe acelasi tratament de mai bine de un an. El este bine, neasteptat de bine (neasteptat pentru mine care am fost foarte demoralizata cand am auzit de diagnostic). Cum spuneai si tu SE POATE, si el are un servici de raspudere si se descurca foarte bine. Singura mea grija acum este de ce a zis doctorul ca este posibil sa faca tratament toata viata. Tie tot asa ti-a zis? Imi fac tot felul de ganduri, cum ca ar fi ceva mai grav iar doctorul nu ne-a spus si altele. Stiind ca si tu ai acelasi diagnostic m-am gandit sa-ti fac o intrebare. Multumesc anticipat si iti doresc multa sanatate tie si tuturor celor bolnavi.

pentru remus
dupa primul episod psihotic este recomandat sa tina tratamentul minim 1 an iar dupa al doilea episod psihotic minim ar fi 5 ani si dupa aceea dak aceste episoade continua putem vb de un tratament per toata viata. Sunt sigur ca aceste informatii le ati primit si de la medicul psihiatru.

sad2

Asa stiu si eu, dar sotului meu i s-a recomandat tratament toata viata chiar de la primul episod. El a avut primul episod, si ultimul pana acum, in toamna anului 2007 iar de atunci este sub tratament. Oricum multumesc pentru informatii.

PT dr.ileana constantin.doamna constantin, credeti ca toate aceste probleme isi au radacinile undeva in trecutul mai zbuciumat al sotiei mele?crede-ti ca e posibil ca faptul ca a crescut intr-o familie in care starile de stres si tensiune erau zilnice sa fi dus la dezastrul de anul trecut chiar dupa atatia ani?e posibil ca atunci cand ai un soc, sa treaca ani de zile.10-15...si apoi sa se intample "ceva"?noi acum suntem bine, dar crede-ti ca aceste probleme vor trece vreodata sau va trebuii sa le purtam cu noi toata viata?imi voi gasi vreodata linistea sau mereu va trebuii sa ma gandesc ca lucrurile se pot schimba in rau?e mai greu pt cei din familie decat pt cei bolnavi.e groaznic pt mine sa stau si sa ma uit si sa nu pot face nimik.nu ma pot impaca cu gandul ca probabil..candva...viata noastra o poate lua la vale.simt ca cedez si eu, ma simt asa vulnerabil, caci sotia imi e punctul sensibil.va multumesc

pt michel_o
Ce simtiti dvs. am simtit si eu la primul episod psihotic al sotiei care atunci nu imi era sotie dar am facut doar o singura vizita la psihologul ei care mi-a deschis ochii si sufletul atunci cand toti ma sfatuiau sa plec cat mai departe de ea.Credeti ma a meritat. Sunt cel mai iubit si cel mai fercit om, chiar dak va lua tratament toata viatza o iubesc mai mult decat imi iubesc propia viatza si sunt sigur, copilasul din burtica ei va fi sanatos din toate punctele de vedere si oricum ar fi am sa i iubesc pe amandoi.Trebuie sa acceptati situatia si sa va ganditi ca nu este vina sotiei dvs.Dak dvs. va este greu ganditi cum ii este sotiei dvs.dupa ce are un episod psihotic.Sa nu-i reprosati niciodata nimic, repet, nu este vina ei.

Pt michael_o

Imi dau perfect seama prin ce treceti si ce stari aveti. Din pacate nimeni nu ne poate spune cauza acestor boli, factori pot fi multi chiar si copilaria zbuciumata dar repet, nu vom stii niciodata cauzele exacte. Dupa ce s-a imbolnavit sotul meu am simtit cum toata viata mea a luat sfarsit dar cu timpul m-am resemnat si am acceptat.Noi avem doi copii minunati. Cum a spus si sad2 nu este vina lor ca s-au imbolnavit asa a vrut Dumnezeu iar noi suntem obligati sa le fim alaturi. La fel si pe mine multa lume m-a sfatuit sa fug cat mai departe dar nu m-am gandit nici o secunda sa fac asta si-ti spun sincer ca nu-mi pare rau. Sa ne gandim ca puteam fi noi in locul lor si cum ne-ar fi placut sa se comporte cel de langa noi asa trebuie sa facem. Eu si acum dupa mai bine de un an de zile de cand am aflat de boala sotului stau cu frica ca s-ar putea intampla din nou sa aiba un nou episod, asa ca-i multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi in care el e bine. Mult curaj si nu va lasati doborat de deznadejde, ganditi-va ca se putea si mai rau. Aceasta boala se poate tine sub control cu medicatie dar sunt altele care sunt si mai crunte. Sunteti un om bun si Dumnezeu sunt sigura ca va va intari si veti fi rasplatit pentru aceasta. Veti vedea... vor veni si zile bune. Va doresc sanatate atat dumneavoastra cat si sotiei si puterea de a trece peste aceste greutati.

Buna ziua d-na doctor Ileana Constantin, ma bucur ca am dat de un specialist pe acest forum.voi da un copy paste la ceea ce am scris pe forum.cu respect H.buna seara.Am intrat intamplator pe acest site si as dori sa fiu si eu indrumata de un specialist caruia tin sa ii multumesc anticipat.chinul a inceput in urma cu 9 ani cand trebuia sa sustin proba bacalaureatul.aveam senzatii stranii simteam ca nu e ceva in regula cu mine, cu gandirea mea.la un moment dat imi auzeam monologul interior in cap, aveam senzatia ca sunt gandita.alor mei nu le-am spus nimic.aveam atacuri de panica simteam ca ma sufoc.am apelat la niste amatori in psihologie nu am luat medicatie timp de vreo 4 luni.in cele din urma m-am dus cu prietenul meu la doctorita de familie si dansa m-a indrmat spre o specialista diletanta de la noi din oras.d-na psihiatra mi-a prescris tranxene si haloperidol.dupa o sapt eram ok monologul interior si-a revenit.am mers la d-na doctor despre care aveam sa aflu mai tarziu ca avea la activ 3 tentative de suicid si m-am lasat pe mana ei daca pot spune asa.parintii mei nu stiau nimic.dupa vreo 2 luni le-am spus si lor mentionand ca ma simt ok de fapt incepeam sa ma simt ca o leguma, d-na doctor incepand sa ma infunde de pastile fie ele si expirate care le scoatea din sertar sustinand ca chiar daca sunt expirate sunt straine si mai au valabilitate 6 luni.in cele din urma am spus ca nu sunt cobai nu aveam chef s afac nimic, prietenul meu m-a sfatuit s aintrerup medicatia si am intreriupt-o dar ma simteam ciudat d-na doctor mi-a prescris zyprexa ma simteam si mai ciudat aveam tot felul de episoade ciudate cu tigara de ex imi era greu sa o arunc jos trebuia sa ma uit la ea si sa o, , sting" de vreo 10 ori cu piciorul fiindu-mi frica s anu ia foc vreo cladire.acel episod mui-a trecut insa din anul 3 de facultate adica de vreo 6 ani mi-a aparut o altaciudatenie si anume imi venea sa imping oamenii in fata masinilor ma gandeam ca vor sa-mi faca rau si imi venea sa-i imping de pe trotuar.d-na doctor mi-a administrat de toate rispolept, zoloft, carbamazepina, haloperidol etccam toata gama existenta pe piata si compensata anii au trecut dorinta mea de a impinge oamenii pe strada persista ma simteam chinuitao o mai am si acum.imi cer scuze daca sunt incoerenta momentan imi e greu s ama concentrez exact si sa va rezum 9 ani din viata.
tot in facultate credeam ca am hiv mi-am facut analize, obinuiam sa ma spal pe maini de zeci de ori dar nu mai tin minte motivatia.si am mai avut si altele pe care nu le tin minte
in 2004 am avut o tentativa de suicid nu mai suportam ideea sa imping oamenii in fata masinii.
in 2004 dupa tentativa am luat seroxat si eram energica d-na doctor mi-a spus ca sunt maniacala dar nu mi-a mai administrat niciun antipsihotic.
l-am intrerupt de la mine putere si m-am decompensat de tot, pe vremea aceea deja imi profesam meseria.mi-au aparut ciudatenii ma gandeam ca ai mei vor sa-mi faca rau si mi-a venit ideea sa deschid butoanele de la argaz si sa le las deschise sa sara blocul in aer.pe langa aceasta psihoza o mai aveam si pe cea cu impinsul oamenilor pe strada in fata masinii.
eu nu vroiam sa deschid butoanele de la argaz dar ma gandeam ca asta era o rezolvare a lucrurilor pe care mi le imaginam ca se pot intampla.inainte de pasti nu am mai putut i-am spus mamei ca nu ma simt bine si m-am internat in spital.am semnat eu cu man mea internarea.am stat sub sedative doua saptamni era prima mea internare si cand am vazut ce oameni sunt acolo m-am speriat..dar m-am internat pt ca nu vroiam sa-mi arunc casa in aer si sa-i omor pe ai mei.dupa 2 sapt m-am externat.ajungand acasa am dat din nou ochii cu aragazul si m-am panicat din nou mi-au venit gandurile psihotice si dorinta de a deschide butoanele aragazului.i-am spus mamei sa ma interneze urgent in alt oras.nu i-am spus ce ma framnta, ce era in capul meu.asa ca din nou mi-am dat semnatura am stat intr-un alt spital inca trei saptamni.medcii din orasul meu mi-au pus diagnosticul de tulburare schizoafectiva de tip depresiv.d-nul doctor din orasul universitar m-a diagnosticat custare procesuala discordanta in cadrul careia am suferit un episod depresiv/medicatia prescrisa a fost fluanxol1 data la 3 sapt, anafranil, levomepromazin, romparkin.cand m-am externat dupa trei sapt si am ajuns acasa iar am inceput sa fiu impulsionata de propria-mi gandire sa deschid aragazul asa ca i-am spus mamei si vreo 6 luni nu am mai intrat in bucatarie pe urma mi-a trecut.dar am inceput uneori sa beau nu ma simteam fericita asa ca problema a reaparut.momentan obisnuiesc sa numar ca un ritual butoanele aragazului de la distanta asigurandu-ma ca sunt inchise, de fapt totdeauna am facut asta chiar si cand mi-a debutat boala.continui sa merg pe strada si sa intorc capul cand vad un om pe trotuar care ar putea sa-mi cada victima gandindu-ma ca pt asta pot ajunge inchis pe viata intr-o inchisoare spital.
in prezent sunbt sub tratament cu fluanxol, stimuloton 50 de mg si uneori xanax la nevoie.
imi cer scuze daca nu m-am exprimat tocmai relevant in unele pasje.
va cer un sfat.multumesc


Comentarii / raspunsuri: 9

Autor: haggard Data: 02-02-2009
as dori sa intreb specilistul dvs daca vor mai aparea episoade in viitor.daca voi scapa de cele actuale.
acum sunt maniacala, uneori efurica uneori deprimata cu ganduri de suicid.nu sunt implinita nici pe plan sentimental nici pe plan profesional.am tendinte gay de fapt sunt gay de la 14 ani si asta ma chinuie mult deoarece nu imi gasesc asa usor partenera.imi vad viitorul in culori sumbre ca si franz kafka.
oare trebuie schimbata medicatia?in ultimii ani am tot consumat alcool ocazional doar dar am consumat, fumez un pachet de marlboro pe zi si beau nes.cer sfatul unui specialist.
d-na doctor mi-a spus sa scot aragazul din casa si sa-mi instalez o soba, ma rog daca esti nebun oamenii iti raspund pe masura:)

Problemele (gay) sunt mult mai vechi, pot spune ca deja de la nastere iar in ceea ce priveste restul ar trebui mers de urgenta la un psihiatru unde se va incerca un tratament si trebuie exclus in totalitatea alcoolul.Chestia cu aragazul mi se pare hilara dar eu stiu... fiecare percepe in felul lui comportamentul unui pacient.

d-le te rog nu te lega de mine.am cerut un sfat avizat:)imi paretzi cam homofob.tratati-va sotia si mie dati-mi pace.nu ma importa opinia dvs

Imi pare rau dar ati interpretat gresit. Nu am nimic cu dvs. si nici nu mi as dori sa intru in polemici. Singura mea dorinta a fost sa va ajut si va spun sincer nu am vrut decat sa fac bine.Sper sa mi acceptati scuzele credeti ma chiar nu am vrut sa fac rau.

haggard,

Nu cred ca a avut sad2 vreo intentie sa te supere... noi pe aicea, pana nu raspunde D-na Doctor, ne mai dam si noi cu parerea... si uneori stii... "drumul spre iad e pavat cu intentii bune"... eu sunt sigur ca a vrut sa te ajute... De altfel majoritatea oamenilor considera homosexualitatea ca o boala psihica, tratabila de catre psiholog. Se crede ca e o optiune a individului, mi se pare ca Freud avea o explicatie gen apropierea prea mare a parintelui de sex opus in copilarie etc... eu unul cred ca e o structura a creierului... care nu poate fi modificata... asa cum nu poti sa faci un stangaci sa fie dreptaci... sau un tigru sa fie vegetarian... sa ma scuzi si pe mine daca m-am bagat...

haggard
Sunt psiholog si imi cer scuze ca mi am dat cu parerea fara sa cunosc mai bine situatia.
Glady
Multumesc

haggard
am citit acum ce ai povestiti mai sus si inca o data tin sa mi cer scuze deoarece nu citisem ce ai scris si mi am dat cu parerea.Tulburarea schizoafectiva nu include prin simtome suicidul cel putin ce stiu eu despre acest diagnostic dar inca o data trebuie sa ma abtin si sa nu mai scriu am vrut doar sa te ajut.

pentru doamna doctor,
am mai postat aici pe forum. V-am spus de boala sotului meu. Are tulburare schizo- afectiva si face tratament cu seroquel. In ultimul timp a luat o pastila de 300 mg. Problema a aparul acum nu de mult pentru a inceput sa nu doarma bine si am fost la medic si i+a spus sa mai ia o pastila tot seara. A zis ca i se pare ca la televizor vorbeste despre el si atunci i+am mai dat un depakine de 500 de trei zile. I-a trecut faza cu televizorul, dar are mici obsesii ca eu am lasat geamul deschis peste noapte, ca ascund anumite alimente ca sa cumpar altele si sa stric bani, etc. Azi noapte a dormit foarte bine si toata noaptea. Ce parere aveti de tratament? Credeti ca nu e corespunzator. El zice ca se simte foarte obosit si ca nu poate lucra de el.
As avea nevoie de sfatul dumneavoastra pentru ca as vrea sa se evite o posibila internare.
Va multumesc anticipat!
Sper din suflet sa+mi raspundeti la mesaj!

doctorita noastra i+a spus sa bea 2 seroquel de 300 fiecare seara. Eu i+am mai dat un depakine. Nu stiu daca e buna aceasta doza. Mi+e frica sa nu fie inceputul unui nou episod. Azi+noapte n+a dormit decat 5 ore si m+a acuzat ca i-am pus ceva in mancare. Glady, cum reuseste sotia ta sa treaca peste inceputul unui episod? Sper sa nu se agraveze situatia ca n-as vrea sa se ajunga la spitalizare.
Va multumesc pentru intelegere!

Sarut mana doamna doctor Ileana Constantin Eu sunt Ciocan, v-am mai scris cu ceva timp in urma Am fost diagnosticat cu psihoza discordanta in urma unui episod psihotic care s-a manifestat in felul urmator:am fugit de acasa intr-o noapte speriat ca ma urmareste un coleg de camera, ca imi transmite telepatic ca ma omoara, si am fugit de acasa ptr o noapte cu gandul ca ma urmareste ca sa ma omoare.sa va spun ce simtome am acum:am o teama f mare de tot si de toate cate sunt in jurul meu.Eu lucrez ca paznic la o fima de vanzari auto secon hand.Sunt speriat ca va veni acolo(lucrez numai de noapte)intr-o noapte mafioti din astia din lumea interlopa a Targovistei(ptr ca patronul meu are legaturi numai cu oameni din astia)si ma va lovi, ca sa poata intra in curte sa distruga masinile expuse (ptr ca am auzit ca patronul meu mai are datorii la ei);tot o frica mare este ca, daca s-ar intampla treaba asta, o sa ma cheme la tribunal sa depun marturie impotriva lor, si datorita cestui lucru ei imi vor omora parintii(si nu stiu daca aceste lucruri sunt normale sau este boala).Sa va mai relatez un fapt:Intr-o noapte fiind tot la servici, a oprit o masina in fata portii cu luminile stinseCred ca erau unii dintre aceea care-i vrea raul, ptr ca in momentul cand m-am apropiat de poarta, ei au plecat rapid.Atunci m-am speriat f tare.Mentionez ca nu mai dorm noaptea de mai bine de o saptamana, tratamentul pa care il iau este urmatorul:1 nitrazepam seara, 2 doxepine seara, o jumatate levomepromazin dimineata si o jumate seara, fluanxol 1 fiola la 2 saptamani, romparkinptr atenuarea ef adverse ale fluanxolului.As vre sa stiu daca manifestarile astea anunta un nou episod psihotic si daca sunteti amabila cam ce medicamente mi-ati recomanda Va multumesc din suflet

Sarut mana doamna doctor Ileana Constantin Eu sunt Ciocan, v-am mai scris cu ceva timp in urma Am fost diagnosticat cu psihoza discordanta in urma unui episod psihotic care s-a manifestat in felul urmator:am fugit de acasa intr-o noapte speriat ca ma urmareste un coleg de camera, ca imi transmite telepatic ca ma omoara, si am fugit de acasa ptr o noapte cu gandul ca ma urmareste ca sa ma omoare.sa va spun ce simtome am acum:am o teama f mare de tot si de toate cate sunt in jurul meu.Eu lucrez ca paznic la o fima de vanzari auto secon hand.Sunt speriat ca va veni acolo(lucrez numai de noapte)intr-o noapte mafioti din astia din lumea interlopa a Targovistei(ptr ca patronul meu are legaturi numai cu oameni din astia)si ma va lovi, ca sa poata intra in curte sa distruga masinile expuse (ptr ca am auzit ca patronul meu mai are datorii la ei);tot o frica mare este ca, daca s-ar intampla treaba asta, o sa ma cheme la tribunal sa depun marturie impotriva lor, si datorita cestui lucru ei imi vor omora parintii(si nu stiu daca aceste lucruri sunt normale sau este boala).Sa va mai relatez un fapt:Intr-o noapte fiind tot la servici, a oprit o masina in fata portii cu luminile stinseCred ca erau unii dintre aceea care-i vrea raul, ptr ca in momentul cand m-am apropiat de poarta, ei au plecat rapid.Atunci m-am speriat f tare.Mentionez ca nu mai dorm noaptea de mai bine de o saptamana, tratamentul pa care il iau este urmatorul:1 nitrazepam seara, 2 doxepine seara, o jumatate levomepromazin dimineata si o jumate seara, fluanxol 1 fiola la 2 saptamani, romparkinptr atenuarea ef adverse ale fluanxolului.As vre sa stiu daca manifestarile astea anunta un nou episod psihotic si daca sunteti amabila cam ce medicamente mi-ati recomanda Va multumesc din suflet

Pt carmenana
Sotia mea are diagnosticul tot tulbureare schizo afectiva. A facut tratament cu solian dar dupa aproape 2 ani a aparut un alt episod pishotic.Am fost nevoit sa o internez si i au schimbat tratamentul pe zypreza si deparkine si acum e foarte bine si insarcinata in 5 luni. Sarcina decurge deocamdata bine fara probleme.Sanatate si multa iubire.

pt sad 2
sa stii ca esti o persoana care esti de apreciat deoarece iubesti o femeie care are ceva probleme de sanatate! si eu am probleme, am mai postat mesaje pe forum! ceea ce as vrea eu sa stiu este daca tu crezi ca mai sunt persoane ca tine (binenteles ma refer la femei) care sa accepte o relatie de ce nu foarte serioasa cu cineva care are sau mai bine zis a avut probleme psihice!zic foarte serioasa in sensul ca peste putin timp implinesc 27 de ani si vreau nu vreau trebuie sa magandesc la casatorie! Problemele mele au inceput in urma cu aproape 5 ani..dupa ce m am desoartit de o fata cu care am stat 3 ani jumate...am avut si o internare la un spital de specialitate sa pus si un diagnostic..de atunci urmez aprroape neantrerupt tartament medicamentos!fata respectiva mi a zis la vremea accea sa nu spun vreunei alte fete niciodata problemele care le am avut...a trecut ceva timp, relatii am mai avut dar nu i-am ascultat sfatul si am marturist la vreo doua fete problemele pe care le am avut!crede ma pe cuvant ca au fugit ca din pusca cand au auzit!...deci se pare ca fata aceea a avut dreptate...nu trebuie sa spun nimanui de problemele din trecutul meu!dar cum poti ascunde asta?vorbesc acii in perspectiva unei casatorii! sa iau pastile in fiecare seara pe ascuns fata de viitoare sotie, este o situatie extrem de delicata..mai ales ca din cate am inteles trebuie sa iau medicamente toata viata..daca nu o aparea cumva acel medicament care dupa cum spune medicul psihiatru pe care il consul lunar..care luat o singura data sa te vindece definitv!As vrea sa stiu parerea ta...despre tot ce am scris!multumesc anticipat! ar mai fi de mentionat ca viata mea in prezent este aproape normala, am un servici bun, mi am cumparat o masina..am o casa pe care urmeaza sa o renovez in sensul de a mai ridica un etaj...perspective ar fi.pe plan sentimental nu ma simt implinit si a trecut ceva timp de la ultima relatie.Multumesc!

sad2,

Ma bucur ca mai exista soti care au grija de sotia lor cu astfel de probleme... stii... altii dau bir cu fugitii...
Sotia mea e diagnosticata de vreo 9 ani cu tulburari afective bipolare (la un moment dat a fost diagnosticata cu tulburari schizo-afective). Ea se impaca cel mai bine cu zyprexa, pe termen lung, dar s-a ingrasat de la ea. in rest e OK... Depakina (acid valproic) dupa cativa ani am inlocuit-o recent cu Lamotrigene, care nu afecteaza ficatul... si pt situatia ta... stiu ca e mai recomandabil in sarcina, alaptare etc... cred ca Depakina prezinta niste riscuri in acest sens, intrebati psihiatrul. Sanatate familiei si sa aduceti pe lume un copil sanatos!

pt Galdy!
poate ma poti ajuta si tu cu ceva sfaturi!mersi frumos!

doru2007,

Eu zic sa te inscrii pe un site matrimonial... iti va mari sansa sa gasesti o pereche... si de asemenea te sfatuiesc sa nu spui despre problemele psihice de la inceput... dar dupa cateva intalniri, daca fetei ii place de tine, e normal sa ii spui... ce va fi va fi... mai ales daca se ajunge la ceva serios are dreptul sa stie si cineva de calitate apreciaza asta... exista si posibilitatea, nu stiu daca e o idee buna sa cauti pe cineva similar cu tine, cu probleme psihice... adica ea ar avea intelegere... ar fi mai usor... dar ce va faceti daca intrati amandoi in criza sau unul il influenteaza negativ pe celalalt? Ma gandesc si la problema ereditara in cazul cand amandoi parintii sufera de boli psihice similare... Nu e usor in situatia ta, totusi cred ca e mai usor pentru un barbat sa isi gaseasca o relatie serioasa (deci nu aventuri), decat pentru o femeie... Bafta!