Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

Imi pare rau, nu am setat nimic, sunt noua pe grup si nu stiu ce am setat si ce nu.Am vrut cat mai repede sa va intreb pe voi sa ma linistiti, nu a fost cu intentie!Am toate analizele bune, RMN tomograf interne sange neurolog cardiolog etc.Am rmn coloana cervicala cu protruzii, pensari, ciocuri.
Va multumesc din suflet pentru raspuns dar nu stiu acum cum sa fac sa aveti acces la ceea ce ati mentionat!
Va multumesc mult de tot!

Si neurologul ce spune? Ca nu de acolo ametesti? Ai incercat macar sa mergi la doi? Si mie imi trozneste, mi-a troznit/pocnit toata viata, dar mai mult decat dureri si intepenit cand stateam toata ziua cu privirea fixa in calculator, nu am avut. Mai greu a fost cand am fost tanara, adica ma supara mai mult, in timp, s-or mai fi tocit alea de pe acolo. Eu nu mi-am facut nimic ca investigatii, decat radiografia la inceput, pe la 18 ani, de atunci i-am dat pace. Mai du-te la un neurolog si cere-i parerea. In mod normal, daca el nu gaseste nimic ce sa-ti justifice simptomele, ar trebui el sa te trimita la psihiatru. Si atunci, asta e. Faci tratamentul ce ti se da.

Mai fetito, daca ametesti cand rotesti capul, nu-l roti! Stiu, si eu simteam nevoia sa-l rotesc pana troznea, parca ma usura pe moment, nu ma tinea asa de tare, dar tot timpul m-am temut -si parintii imi spuneau! -sa nu-mi rup gatul. Poate la tine e mai grav, ca sa zic asa. Nu-l mai roti, lasa-l intepenit, vezi daca mai ametesti si asa. trebuie sa te ajuti si tu, nu astepta de la medici, trebuie sa testezi tu sa vezi cand ametesti si cand nu.

Hai...doua trei zile fa efortul si nu-l mai roti, tine-l nemiscat, ca si cand l-ai avea in ghips sau cu miscari minime si incete doar cand e musai, prudente, si vezi ce se intampla. Mai e ceva: daca nici psihic nu esti bine (familia, serviciul, alte probleme) orice suferinta fizica parca e mai greu de suportat, parca se amplifica.

Va multumesc din suflet!Adevarul e ca tot la ameteala ma gandesc si parca atunci ametesc mai rau.Dumnezeu sa va binecuvanteze!Va multumesc mult!Cred ca trebuie sa lucrez si cu psihicul!!!

Anca, ia descrie tu cu alte cuvinte ameteala pe care o simti zilnic. Ce vezi, ce auzi, ce simti etc. Si cand incepe si cat dureaza. E permanenta, e intermitenta, cat dureaza, de cate ori pe zi, etc.

Cam da, e permanentă!vine de undeva din spatele capului, cap, parca nu vad bine, parca as sta pe un burete sau ma dau jos din carusel.Dar pot sa stau intr un picior pot sa conduc dar asa ametită!si atunci asa din piept parca e respiratia aia asa greoaie.si un tremur ma cuprinde si nu mai suport!Sunteti asa dragută, va multumesc din suflet.Imi cade asa bine sa vb aici cu dvs.Doar odata ma va ajuta Dumnezeu sa i dau de capat!Numai acolo mai sper pt ca altceva nu mai am ce face.Ma tefer la analize!Sunt bune toateeee!Doar cervical nu e ok!Va pup si va multumesc!

Du-te la oftalmolog sa vezi ce-i cu "parca nu vad bine", daca tot zici ca ameteala e constanta, se va manifesta si in cabinetul oftalmologului. Poate vezi bine desi ti se pare ca nu. Sau poate nu vezi bine si ai nevoie de ochelari. Daca oftalmologul zice ca vezi bine, poate ar trebui sa te consulte si un psihiatru. Poti apoi incerca un tratament cu psihiatrice si daca iti trece sau macar se amelioreaza, inseamna ca a fost de natura psihica.

D-na Niculina va multumesc pentru raspuns. Sunt de parere ca am nevoie de sustinerea familiei, insa parintii nu m-au vizitat deloc de cand am aceasta problema si vorbim doar la telefon 1-2 ore pe saptamana iar singurele discutii cu ei se rezuma la problema mea. Chiar daca eu incerc sa nu ma gandesc la starile mele, orice conversatie cu parintii imi reaminteste ca am o problema si bineinteles ca apare anxietatea. Am incercat sa le explic ca vorbind doar despre asta imi fac mai mult rau decat bine, insa ei continua cu acelasi lucru motiv pentru care am renuntat sa ii mai sun chiar daca ma simt singura. Vorbesc cu ei doar in momentul in care ma suna ei. Prefer sa fiu singura si linistita decat sa vorbesc cu cineva care imi amplifica starile. In legatura cu sotul cred ca pur si simplu se simte depasit de situatie si s-a saturat sa faca totul singur. Psihologul a sugerat sa merg cu sotul meu pentru a-i explica si lui mai multe despre ceea ce simt, ce temeri am, cum se manifesta atacurile de panica, cum ma poate sustine el etc. insa sotul nu doreste sa ma insoteasca sub pretextul ca el nu are nevoie de psiholog si ca "il stresez destul cu tampeniile mele si nu mai are nevoie de alte porcarii" (aceasta este exprimarea lui). Practic aceasta povara este doar a mea, iar familia imi face mai mult rau decat bine (dupa parerea mea), iar sotul evita pe cat posibil sa petreaca timp cu mine dupa servici, iar atunci cand este acasa uneori trec si cateva zile in care nu vorbeste absolut deloc cu mine (si prin absolut deloc ma refer ca pur si simplu nu scoate un cuvant) - de multe ori am impresia ca fie ca sunt singura acasa, fie ca sunt cu sotul meu e ca si cum as fi singura deoarece tot nu am pe cineva cu care sa schimb o vorba.

@ isabella.isa

Explica-i sotului tau ca ai o boala si ca te duci la psiholog sa te tratezi ca sa scapi de ea. El trebuie sa iti fie alaturi in aceste momente si sa te sprijine. Si tu i-ai fi fost alaturi daca el se imbolnavea.
Trebuie sa ajungi cu psihologul la momentul unde iti explica despre "desensibilizarea treptata".

Parerea mea este ca asta nu este o boala.Sunt ganduri, senzati si pot sa spun ca merge si fara tratament. Anca si eu am ameteli mesul pe burete la mine este de la spondiloza cervicala, 6 luni de emperin am cam scapat de ele.Isabella te inteleg perfect asa eram eu la inceputul anxietati mele.Dar am trecut peste.Daca vreti scrieti-mi in privat si vorbim pe messenger pe whats up.

Bunaeu sunt mai veche pe grup, ideea e ca nu am postat ci am preferat sa va urmăresc sfaturile si durerile sub umbra..sufăr de anx si atacuri de cativa ani, ani in care am fost si bn si rau..deja sunt Învățată cu ele, am fost groaznic de rau, imposibil sa cred ca eu am fost asa in trecut, câteodată nu pot crede cum am rezistat la toate ce m a supus anx..in fine..acum
Mai nou am si extrasistole..astea ma sperie rau, încât nici la medix nu mi vine a merge..mai are cineva extrasistole?ceva sfaturi de bine?ms

Anca 11. Se numeste vertij ce ai tu. Am avut si eu. Apare usor trece greu. Cand te vei obisnui va fi mai usor.

Era unul inainte care se numea stevens si se credea doctor. Acum vad ca se numeste clara_p.
Pensionarii astia bolnavi psihic sunt peste tot.

Nu cred ca e pensioaara, hai sa nu fim rai cu ea, dar intr adevar indeamna pe toata lumea la medicatie, , , ceea ce nu e ok, citesc oameni vulnerabili, care raman cu ideea ca ei trebuie sa ia pastile, desi poate li se potriveste altceva...

Da, pastilele nu te vor vindeca niciodata.Trebuiesc scoase din minte toate gandurile si fricile, negarile, amintirile sufletesti dureroase, credintele false, etc.Eu am postat cu mult in urma, pe acest blog , despre o terapie de o luna care foloseste tehnici pentru fiecare din cele descrise.Aceasta terapie o face cineva despre care nu pot lasa date aici, pentru ca am primit reprosuri ca fac reclama.Eu cu asta m-am tratat.
Ideea e ca dupa ce inveti tehnicile, de altfel usoarae trebuie sa lucrezi zilnic pe rand, toate gandurile, fricile, amintirile, (unele nici nu stii ca sunt in subconstient) adica o luna o dedici sanatatii.Ideea e ca constientizand, toate astea, trecandu-le prin metoda, se elimina si scapi si de atacuri si de frici, capeti increderea deplina in puterea din tine data e Dumnezeu fiecaruia.

Unii s-au vindecat doar cu psihoterapie. Formele usoare.

Buna seara, am citit o parte din mesajele dumneavoastră și vă înțeleg temerile dar vreau sa va povestesc prin ce am trecut.aveam 26 de ani și am făcut o spasmofilie urâtă, m am dus la un medic și mi a zis că trebuie să merg însoțită pe strada că oricând pot sa cad și să mor, fara sa mai spună că am doar o cădere de calciu.in capul meu...mereu auzeam vorbele lui...că pot să mor și așa am făcut la început atacuri de panica după care am trecut la anxietate...nu stăteam nici 10 minute singura in casa sau să merg undeva că aveam impresia că mor...crizele de anxietate sunt asemănătoare cu infarctul.am mers din medici în medici și toți îmi dădeau Că și totuși mie nu mi trecea starea...până am ajuns la un psihiatru și mi a recomandat Fronton.îmi era foarte bine cu el dar când trebuia sa fac pauze îmi revenea frica de moarte...am făcut tratamentul cu acel medicament timp de AENTIE.14 ani și un medic foarte în vârstă mi a zis așa.toată viața sa iei medicamente și tot nu te vindeci...trebuie să lupți cu mintea ta...am hotărât să opresc tratamentul pentru că nici un medic nu mi mai dădea rețetă și am intrat in sevraj.foarte foarte urat dar nu a durat mai mult de două săptămâni...am inceput sa lucrez cu mintea mea.am observat că crizele nu durau mai mult de 10 minute și de cate ori le aveam nu am murit...așa mi am dat seama că totul e in mintea mea și am început să mi cunosc trupul și mintea încât cu mult înainte de a face o criză îmi dădeam seama că urmează să o fac.așa m am educat emoțional si astăzi după 18 ani de când am făcut prima criză pot sa zic că nu am mai făcut nici o criză de anxietate de peste 2 ani.este poate cea mai grea boala...oricâte medicamente ați lua tot nu va vindeca doar va păcălește mintea...singurul dar SINGURUL lucru care te vindeca de această boala este sa va disciplinați mintea și să va intre bine in cap că totul este doar in capul nostru și nimic nu este adevărat.te poți vindeca doar tu singur luptând TU cu MINTEA TA...va spun din experiență că e foarte greu să trăiești cu frica asta atâția ani și astăzi pot afirma că sunt vindecata complet doar îmbărbăta după mă și lucrând cu mintea mea.nimeni nu moare din stările de anxietate trebuie doar să fiți tari.Multa sănătate celor care trec prin situații similare și nu uitați. Doar voi singuri vă puteți vindeca

Ma numesc Adrian Brinzei, 33 de ani, lucrez la Londra de aproape 2 ani. De cateva luni bune simt ca nu mai respir ca inainte. Simt ca efectiv nu vo imai putea inspira si expira, ca plamanii se vor bloca. Nu am fumat niciodata si nici nu am avut vreo boala fizica. Doar momente de depresie uneori, anxietate alteori, expansiune, deci probleme psihice.
Dar probleme cu respiratia nu am avut niciodata decat de cateva luni. Doctorita de familie din Anglia spune ca am anxietate si mi-a dat tratament cu Citalopram. Am fost la Urgent ede cateva ori. Razele la plamani sunt bune, EKG este bun, tensiunea buna.
Eu tot am senzatia ca am ceva boala ascunsa care nu poate fi depistata. Ce sa mai fac? Urmez zilnic tratamentul cu Citalopram.

Adrian Boa, ai mai pus întrebarea aceasta și ai primit răspuns. Problemele de respirație sunt de la anxietate, vestea buna e că plămânii nu ți se vor bloca ! Nu ai nici o boala ascunsa ! Daca vrei ca anxietatea sa nu te ia prin surprindere cu simptomele specifice, poți cumpăra de pe Google books cartea 'Help and hope for your nerves' de Dr. Claire Weekes. Cartea conține o metoda clara, care o dată urmată duce la ameliorarea starilor de anxietate, ba chiar a remisiei de durată a acestora. Primul pas către vindecare/ remisia a acestor simptome este acceptarea situației obiective că momentan suferi de stări de anxietate și o conștientizare că nu ai alte boli 'ascunse'.

Seara buna de cateva zile am niste furnicaturi in zona gurii in special seara.Sa mai confruntat cineva cu asa ceva?sa fie anxietate lipsa de calciu sau altceva?

Salutare tuturor, atasez o scurta meditatie ce poate sa va fie de ajutor in momentele mai putin placute. Zi buna tuturor! Vindecarea vine din voi - gandurile sunt cauza gandurile va vor face bine!
------------*

(*modificat de admin)

MagieAl...am incercat sa deschid filmuletul dar nu merge.mai incarca odata link-ul.ms frumos si o seara buna

Salutari, am traversat si eu toata suita acesei "stari", cu atacuri de panica, SMurd, teste, tratament samd. Pe scurt, dupa un regim de viata "intens", stres, nopti pierdute, cafeina la greu, redbull cu alcool in baruri si evident nesomn, mi s-a facut rau pe drum intr-o seara. Am simtit ca aerul era irespirabil, plin de noxe de esapament si mai ca era sa vad negru in fata ochilor. M-am asezat pe o banca, mi-am revenit, am reusit sa ajung acasa. Acolo iar am facut unul destul de rau...Stare de agitatie, respiratie agitata, puls crescut. Nu am luat tratament ci doar niste suplimente. Ce ma deranja cel mai rau erau ca dupa un astfel de episod, aveam stari permanente de oboseala, ameteala, moleseala...nu puteam sta in 2 picioare. Am ajuns la doctor am luat niste suplimente si o injectie cu calciu si timp de 3 saptamani am fost ok. Dupa aceea mergand la plimbara, starile de ameteala si respiratie usor agitata, au revenit. Ce era de-a dreptul hilar, era faptul ca daca consumam alcool, bere sau vin, ele imi dispareau TOTAL :))) evident vorbesc de un pahar 2, de vin. Aceste stari imi veneaau si imi treceau. dar le aveam zilnic. In cele din urma la cateva luni, iar mi s-a facut rau, de data asta ajungang cu Smurdul la urgente. M-au vazut 3 doctori specialisti, am facut EKG, Tomograf, analize de sange, m-a ascultat la plaman, neurologi samd, toata analizele BUNE :)) Ma bufnise rasul, cica NU AI NIMIC, dar ma plimb cu smurdul. Ce-i drept, cum am ajuns in ambulanta si m-am urcat pe targa, ca prin miracol cand am inceput sa vb cu ambulantierii (era ziua mea de nastere si radeam, faceam haz de necaz cu ei), mi-a trecut tot :)))) Insa imi ramase starea de ameteala si moleseala. Si aceste 2 stari pe seara cand am iesit din spital trecusera si aflasem ca nu am nimic. AM hotarat sa merg la un doctor pshihiatru si am urmat aproape un an tratament cu Serlift 100 si Stresam. Am renuntat atunci la cafea, tigari si alcool si pot spune ca dupa doar o luna ma simteam aproape perfect. Prostia mea a fost ca la vreo 7 luni de cand am intrerupt tratamentul sa continui sa beau cafea. In aceasta perioada au mai fost mici "stari" de agitatie...dar in rest eram perfect normal. Ei bine dupa aceasta cafea bauta, iar ma luase cu rau de data asta la o terasa, senzatii de claustrofobie, simteam ca ma tinea camasa de nu puteam respira...Am ajuns iar la dr si mi-a dat doar suplimente timp de cateva luni. Ce pot spune dupa aceasta perioada, senzatiile de anxietate DISPAR de fiecare data cand sunt la job, am mintea ocupata. Insa de o saptamana ma confrunt sa zicem doar cu stari de ameteala (daca o pot numi asa, mai mult un disconfort), stari de oboseala, moleseala. Am senzatii de rau de masina, sau de orice mijloc de transport, uneori...Singurele "medicamente" pe care le iau acum sub tratament sunt Soriso (un supliment) si la nevoie Sedatif PC sau daca e foarte nasoala treaba Extraveral sau Xanax. Acestea din urma am luat cred o sg data o jumate de pastila Xanax si pana acum de 2sau 3 ori Extraveral. De 2-3 zile de cand ma confrunt cu starile de anxietate iar (oboseala, picioare moi ) am inceput sa iau si magnerot. Doctorul mi-a zis sa-l iau macar 30 de zile... Tentatia e f mare de a reveni mai repede la doctor ca tare mi-era dor de el :))) Totusi ce am retinut cu fermitate de la doctor, renuntati la substante excitante: cafea (sau cel mult 2 guri dimineata), fara ceaiuri verzi gen nestea, samd, coca cola sau red bull. Eu de la ele m-am dus in cap :))) Ori de cate ori nu am ascultat sfaturile omului, am ajuns repejor la el. Prin urmare va recomand sa le lasati. Daca pentru mine a avut o parte BUNA axietatea si atacul de panica, a fost ca m-am lasat F USOR de fumat :))