Studii medicale: Dementa senila

Studiul pe 436.232 persoane arată că rezerva cognitivă ridicată reduce riscul de depresie cu 47% și amână demența, oferind 2,77 ani suplimentari de viață fără depresie.

Studiul Young Finns (n=1.671) arată declin cognitiv semnificativ la 41-56 ani pe 7 ani. Femeile au declin mai mare al memoriei de lucru, corelat cu menopauza. Educația oferă protecție moderată.

Studiul pe 274.194 de participanți arată că fragilitatea fizică crește riscul de demență de 2,3 ori, iar combinată cu un risc genetic ridicat, riscul crește de aproape 4 ori.

Revizuire sistematică: anticonvulsivantele sunt probabil ineficiente pentru simptomele comportamentale ale demenței (SCPD), cu riscuri adverse ridicate, în special pentru carbamazepină.

Un program de 7 săptămâni de antrenament cognitiv și ghidare a stilului de viață a îmbunătățit semnificativ funcția cognitivă și memoria la 123 de vârstnici cu declin cognitiv ușor sau subiectiv.

Meta-analiza a 9 studii arată că experiențele adverse din copilărie cresc riscul de demență la vârstnici cu 35% (OR=1,35), cu o asociere consistentă pentru subtipul maltratare.

Studiul prospectiv UK Biobank identifică o fază prodromală de 15 ani în demență, marcată de declin cognitiv, motor și respirator, oferind oportunități de intervenție precoce.

Revizuire sistematică a 23 de ghiduri clinice privind managementul BPSD, identificând 264 de recomandări cu variabilitate mare și lacune în aplicabilitatea clinică locală.

Studiul CARDIA (20 ani) arată că traiectoriile simptomelor depresive persistente în tinerețe sunt asociate cu declin cognitiv și modificări cerebrale adverse la vârsta mijlocie.

Revizuire narativă privind singurătatea ca factor de risc independent pentru demență, mediată prin mecanisme neurobiologice, depresie și pierdere senzorială, amplificată de pandemia COVID-19.

Analiza de rețea pe o cohortă de 1.037 de vârstnici arată că scorul total MMSE reflectă în principal memoria, iar subscorurile pe domenii nu sunt valide pentru evaluarea funcțiilor specifice.

Revizuirea sistematică indică faptul că mobilizarea este principalul factor de risc în demență, însă niciun instrument de evaluare nu a demonstrat o utilitate clinică suficientă.

Meta-analiza pe 9.872 pacienți arată că deteriorarea cognitivă, în special boala Alzheimer, crește riscul de osteoporoză cu 56% (RR=1,56), impunând screeningul densitometric sistematic.

Meta-analiza a 29 de studii arată că dansul îmbunătățește cogniția globală, memoria, echilibrul și reduce depresia la vârstnicii cu deficit cognitiv ușor, boala Alzheimer și demență.

Meta-analiza pe 276.570 de pacienți demonstrează că evenimentele traumatice de viață cresc riscul de demență, trauma din copilărie fiind asociată cu o creștere de 76% a riscului.