Studii medicale: Vitamina D

Revizuire sistematică a 66 de studii confirmă o asociere íntre nivelurile serice scăzute de vitamina D și depresie, mai consistentă în studiile cross-secționale (OR deficit sever față de MDD: 2,17). Studiile longitudinale sunt inconsistente. Autori din România, Universitatea „Carol Davila” București

Meta-analiza a 21 de studii (1.723 pacienți) demonstrează că suplimentarea cu vitamine (B12 topică, D3, E) reduce semnificativ pruritul cronic, fiind un adjuvant eficient în dermatită și boală renală.

Studiul clinic randomizat pe 152 de femei la postmenopauză demonstrează că suplimentarea cu calcifediol sau vitamină D3 nu îmbunătățește funcția musculară comparativ cu placebo.

Studiul demonstrează că eldecalcitolul (vitamina D activă) previne sarcopenia, crescând masa musculară cu 1,9% și forța cu 4,1% prin activarea căilor mTOR și FOXO1 în mușchiul scheletic.

Revizuirea susține beneficiile extrascheletale ale vitaminei D, recomandând doze de 2.000–6.000 UI/zi pentru a menține concentrații serice optime de 40–70 ng/mL în prevenția bolilor cronice.

Deficitul de vitamina D este frecvent la prematurii cu greutate foarte mică, din cauza aportului enteral dificil, transferului transplacentar redus, expunerii limitate la ultraviolet B și masei adipoase mici pentru stocare. Obiectivul studiului publicat în Frontiers in Endocrinology a fost să evalue

Un studiu transversal arată că deficitul de vitamina D crește riscul de ficat gras, efect mediat în proporție de 29-40% de rezistența la insulină.

Meta-analiza arată că nivelurile suficiente de vitamina D înainte de chimioterapia neoadjuvantă reduc cu 35% riscul de progresie a cancerului mamar și îmbunătățesc răspunsul la tratament.

Meta-analiză de rețea compară seleniu, vitamina D și mio-inozitol la pacienții cu tiroidită Hashimoto. Seleniu (200 mcg/zi) reduce semnificativ anticorpii anti-peroxidază tiroidiană (TPOAb) și anti-tireoglobulină (TgAb), cu cele mai solide dovezi dintre suplimentele studiate. Vitamina D și mio-inozi

Studiu randomizat de fază II/III pe 398 de pacienți cu deficit de vitamina D demonstrează că formulările săptămânale de calcifediol 75 μg și 100 μg ating răspuns terapeutic (25(OH)D ≥20 ng/mL) la 93,6% și respectiv 98,7% din participanți la 16 săptămâni, cu profil de siguranță excelent la 52 de săpt

Recenzia critică ghidurile 2024 pentru excluderea studiilor observaționale și lipsa recomandărilor pentru pacienții cu deficiență de vitamina D sau tulburări metabolice, comparativ cu ghidurile 2011.

Meta-analiza a 9 studii confirmă o asociere semnificativă între deficiența de vitamina D și un indice TyG crescut, indicând o corelație inversă între nivelul vitaminei D și rezistența la insulină.

Revizuire umbrella a 23 de meta-analize confirmă că deficitul de vitamina D și polimorfismele receptorului VDR se asociază cu riscul și activitatea crescută a sclerozei multiple, iar suplimentarea ameliorează markerii inflamatori la pacienții diagnosticați.

Meta-analiză actualizată pe 39 de studii randomizate și 2.982 de pacienți arată că suplimentarea cu vitamina D reduce semnificativ glicemia a jeun cu 0,49 mmol/L, HbA1c cu 0,30% și HOMA-IR cu 0,39 la pacienții cu diabet zaharat tip 2, cu beneficii mai mari la cei cu deficit de vitamina D sau HbA1c ≥

Meta-analiză Cochrane pe 10 studii controlate și 1.372 de pacienți demonstrează că suplimentarea cu vitamina D nu reduce rata exacerbărilor moderate sau severe în BPOC (RR 0,98; IC 95%: 0,86–1,11, certitudine înaltă). Nu există beneficii semnificative nici pentru funcția pulmonară, calitatea vieții