Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Claudiu, cu ce prostii te confrunti ?poate te pot ajuta cumva...d

cu aceleasi " prosti" cu care te confrunti si tu si prin care a trecut majoritarea persoanepir care se confrunta cu toc ( cred).ganduri sa fac rau mie si altora, ganduri ca nu arat bine, probleme cu curatenia, depresie, anxietatw.. sa mai zic? :))))) hai capu sus. va fi bine

@ claudiu012

Mergi si schimba tratamentul. Nu e normal ce ti se intampla.

Mda, asa aveam si eu trecator ganduri de facut rau la altul si nu e cum zicea Prozac ca sunt doar ganduri, simteam ca eram cat pe aci sa le pun in practica iar medicul a zis ca normal ca era sa le pun in aplicare, ca de aia mi-era si teama, altfel daca erau doar ganduri fara acoperire, nu ma mai temeam, eu zic ca erau de la anxietate nu de la toc dar cam tot pe acolo e. Deci e foarte periculos.
Claudiu Cipralexul nu iti afecteaza sexul ? Sau nu ai acest efect secundar ? Si daca ti-l afecteaza, nu te deranjeaza ?
Daca ai simptomele alea inseamna ca trebe schimbat tratamentul cum a zis Clara, nu e bun.

nu ma afecteaza din punct de vedeee sexual.dar ca sa fac o paranteza cine ar acea chef de sex atunci cand trecem printr-o criza?hai sa fim serios.ceea ce nu inteleg eu este faptul ca desii sum tratament cu cipralex m-am simtit f bine dar am avut si recaderi.dpcyorul meu imi spunea ca e normal sa m-i se intample asta si ca prin psihotetapie voi invata sa fac fata cu brio acestor episoade.o sa discut din nou cu el sapt viitoare.

Pai dar iei tratament sa nu mai fi in criza nu ? Altfel de ce mai iei ? Atunci care e viata ta daca tu stai mereu in criza ? Trebe rezolvata problema sa te simti bine, daca nu ai mai avea recaderi nu ar mai fi nevoie de nici o psihoterapie sa dai bani multi, ca costa destul. In mod normal nu trebuie sa inveti nimic, trebuie de la sine sa te simti bine stabil si atat, ca si ceilalti, ca sa te opui unei stari urate, e un consum mare de energie si iti perturba viata, trebe ca starea sa nu mai apara, sa fi in echilibru fara nici un efort.

tu spui ca ar trebui sa ma simt bine doar cu medicamente... pai nu te contrazic si nici nu iti dau dreptate.fiecare cu parerea lui.eu nu as vrea sa iau pastile toata viata si incerc prin psihoterapie sa scap dw ele.vom vedea..

Am si eu o intrebare. Unde se poate trata mai bine TOC? La psihiatru sau la psiholog. Ma gandesc ca terapia "fara medicamente" ar fi mai sanatoasa. Ce sfat ati putea sa-mi dati?

Alex86-27, depinde foarte mult de stadiulTOC
. Daca e vorba de un TOC minor, sa zicem sa verifici usa de 3 ori sau sa spui o rugaciune de 3 ori in gand se trateaza cu succes la psiholog.
Daca e vorba de un TOC sever cu fobii si anxietate puternica atunci e cazul unui psihiatru.
Repet, depinde de cat de severa sau nu este tulburarea.


Claudiu, ce mai faci, cum esti?

Claudiu, confirm ceea ce spui tu si eu am avut si inca mai am recaderi, nu mai sunt asa nashpa dar atunci functionez pe "low baterry"". Pe mine ma enerveaza ca am asa mintea foggy si lucruri banale imi i-a foarte mult timp sa le gandesc.

Incerc cat pot sa imi tin mintea ocupata sau sa dorm mult.

I-am zis si eu dr meu ca imi sare tandara foarte usor, de la lucruri banale, apoi ma apuca vinovatie crunta:(
Banuiesc ca enervarea nu imi este specifica.

ieri m-am enervat pe sot ca a facut o plata inainte de a avea un serviciu facut si traind in Romania, sigur acel serviciu va fi facut in doru lelii. Am facut tare urat, apoi am luat o jumatate de rivotril si mi-a trecut.
Azi m-am enervat din nou, mi-am luat de curand o pereche de pantaloni frumosi de tot care imi plac mult. I-a bagat mama la spalat cu niste blugi, cred ca in blugi erau un servetel alb ca i-am gasit pantalonii plini de scame albe si azi am porcait-o si pe mama. M-am descarcat, apoi mi-a parut rau. Evident porcaielile sunt in gand:( la suprafata se vede mult mai putin.

Cum devin iar zen? Eu eram zen si aceste kkturi nu ma afectau. Acum orice legat de bani dati aiurea sau de perfectionism ma scoate din sarite! Ce sa fac?

buna prozac.ce sa fac?in cea mai mare parte a timpului ok.dar am cate o cadere urata din 4 in 4 luni cand ma simt ca la inceput. si desii stiu cu ce ma vonfrunt si stiu cum sa ripostez ( asa zic. eu) din pacate inca ma doboara.drepsie, anxietate, nervozitate, irascibilitate, neliniste si binenteles ganduri urate. tu ce mai faci?cum esti?

cand imi spui chestiile stea ma vad pe mine.pe bune.si eu traiesc si am trait ceea imi spui tu.doar ca la mine se manifesta periodic.adica am o perioada cand sunt foarte nervoz, dupa care am probleme cu curatenia, dupa care am ganduri de suicid sau sa fac rau altcuiva, dupa care anxietatw. ca nu arat bine. etc. chiar stateam sapt trecuta cu dct meu si imi aminteam prin ce am trecut... si radeam ca prostu...

Iti dai seama ca nu avem alta sansa decat sa luptam. Cu bune, cu rele gandeste-te ca avem perioade bune cand suntem ok.

Daca la mine nu ar fi chestia cu iritabilitatea asta crescuta pe chestii de perfectionism, as zice ca 99% sunt bine. O fi de la antidepresiv?!
Voi termina cutia si apoi voi merge la dr meu sa vad. Sincer mi-e teama ca nu vreau sa am insomnii sau sa dorm prea mult, stiu ca asta am patit cand shimbam medicamentul. Si mie imi trebuie minte ascutita la serviciu ca nah, fac tot felul de situatii, rapoarte si n-am de gand sa dai aberatii pe acolo.

Ma bucur ca te-am revazut dupa atata timp...

sunt sigur ca ai sa fi bine.capul sus. si eu am un job ca al tau cu multe rapoarte, clienti etc si imi e greu uneori... dar na... ce pot face? cu bune cu rele sper sa pot meege mai depaete.si eu ma bucur ca am vb

Medicamentele psihiatrice nu trateaza cauza ci incearca sa trateze sau mai bine zis sa mascheze simptomele, dar de cele mai multe ori esueaza sa faca chiar si lucrul asta.Vorbesc din experienta, pentru ca si eu am probleme cu anxietatea din copilarie, anxietatea a dus la o depresie majora care dupa aproximativ 4 ani a dus la anhedonie.Abia atunci am inceput sa caut ajutor.Anhedonia este mai cumplita decat anxietatea si depresia in sine.Am incercat toate tratamentele si toate suplimentele posibile, insa fara rezultate, nici macar o imbunatatire.Concluzia este ca aceste boli sunt boli ale sufletului, de aceea nu pot fi tratate medicamentos.Stiinta nu stie cum creierul genereaza un simplu gand, pai dar sa mai trateze o boala psihica.De 5 ani sufar de anhedonie desi nu mai sunt deprimat si mi-am impus sa gandesc numai pozitiv, stiind cat rau mi-a facut depresia.Eu consider ca vina este in mare parte a noastra ca ne-am imbolnavit, nestiind sa gandim pozitiv.Dam vina pe genetica si pe mai stiu eu ce, dar nu privim in urma la faptele si gandurile noastre care ne otravesc sufletul.

Prozac, e simplu, tratamentul nu mai isi face efectul si de aia ai starile alea de iritare, ori trebuie schimbat, ori trebuie ajustata doza sau combinat cu alt medicament.
Sau te-ai suprasolicitat la munca, si stresul cronic a agravat tulburarea de anxietate.
Se spune ca iritarea e preludiul fricii, deci aveai draci de frica sau anxietate probabil si nu ti-ai dat seama.

Claudiu, asa cum a zis si Prozac, la un TOC mai serios este cazul de psihiatru si trebe unul bun sa evite recaderile alea care nu-si au explicatie daca tratamentul era bun.

David, vina nu e a noastra, chiar genetica e defecta 100 %, altii in aceleasi conditii nu au nici o treaba.
Gandurile pozitive vin de la sine cand nu ai depresie, cand depresia apare, dispare speranta, motivatia, interesul ptr una si alta, dispare optimismul si implicit gandurile pozitive, asta face boala asta, le ia pe astea, si nu pe dos cum tu sustii.
Daca depindea de noi, nu mai era depresia considerata boala de toti medicii din lumea asta.
Anhedonia e cumplita ca nu simti nici o placere, am avut si eu si inca mai am asa ceva. Tratament ptr anhedonie nu prea exista pe tot globul se pare, ca m-am interesat si eu, dispare odata cu depresia doar anhedonia data de depresie, probabil ca si anhedonia este un simptom depresiv.
Desi mie 4 medici si un psiholog au spus ca depresia e deta de motive reale de mediu, undeva in mintea mea sta ca nu prea e asa, sau e combinatie.

Uitati un exemplu foarte concludent, cand aveam anxietate si teama acum 3 ani, mereu cand doream sa mananc ceva bun (ca-s un mancau din fire), ma lua frica ca ma ingras, ca ma imbolnavesc, ceva din mine parca se opunea si imi strica placerea mesei.
Parerea psihologilor la faza asta 'aaa pai nu era normal ? Era normal sa iti fie frica ca asa era, mancai f multe dulciuri si erai in pericol, plus ca acel ceva din tine era inconstientul care stiaaa ca nu faci bine ce faci si de aia iti strica placerea'.
Aparent aveau dreptate, motivele erau 100 % reale, dar surpriza, era FALS ! Nici unul nu a avut dreptate, norocul meu ca s-a probat asta, acuma ca nu mai am anxietate si teama, in aceleasi conditii nu mai apare nici o frica si nimic din mintea mea nu se mai opune sa strice petrecerea. Gandesc cum ar trebui, lasa domne ca vad eu daca iau in greutate o sa iau masuri cand o sa trebuie.
Toti recomandau sa ma abtin de a manca rasfatat ca sa elimin motivele, adica sustineau evitarea, lucru total inadecvat.
Deci cum e ? La suprafata mediu era cauza (Adica actiunea si consecintele), real deloc asa.
Nu asa o fi si la depresie ? Adica alea sa fie motive doar ca sa justifice depresia ?! F interesant, nu ?
Daca la anxietate motivele pareau reale si jurai ca are logica, de ce n-ar fi asa si la depresie ?

Alt exemplu, acum un an ziceam 'aoleu am frica, ce fac eu peste ani cand parintii nu ma mai pot ajuta financiar?' Si aici motivul este 100 % real si are logica de juri ca asa e, da ? Iar fals. Nu e asa.
Real trebe sa te doara in cot, sa traiesti clipa si vezi tu ce o sa faci atunci, adica asa cum ma simt acum si asa cum ma simteam inainte de depresie cu ani in urma.
Ca la caprioare, au frica aia intensa cand le urmareste leul, dupa ce a trecut faza, a trecut si frica, nu sta cu frica ca 'domne aoleu din clipa in clipa vine leul si sa ma atace' desi real vine leul din clipa in clipa.
Adica orice teama anticipatorie e patologie.

costy, dar oare medicii au dreptate cand considera depresia o boala "fizica"?eu nu cred.cum am spus mai sus, stiinta n-a explicat pana in prezent cum creierul genereaza un simplu gand, cu atat mai putin cum apare si ce este de fapt depresia.te-ai gandit vreodata ca mintea ar putea fi ceva separat de creier?Eu stiu ca in cazul meu depresia sau supararea cronica a aparut pe fondul unor complexe de inferioritate din perioada adolescentei, pe care nu am stiut sa le stapanesc pt ca eram mai slab de inger.Deci depresia are o cauza, nu apare de la sine.

Legat de ideea ca mintea ar fi ceva separat de creier, iti sugerez sa studiezi fenomenul near death experience si studiul pornit in 2008 la care participa 25 de spitale din Canada, SUA, Marea Britanie si Germania parca, care are ca scop studierea acestui fenomen.Studiul se numeste "The Aware Study" si este condus de dr. Sam Parnia.anul asta vor publica primele rezultate.deja Parnia a spus intr-un interviu pt NorFoundation(au canal pe youtube) ca au dovezi ca ceea ce experimenteaza oamenii astia nu sunt halucinatii.Cateva cazuri celebre de nde care imi vin in minte sunt Pamela Raynolds si cel al dr. neurolog Eben Alexander.sunt cateva milioane de cazuri raportate in toata lumea din care in jur de 3500 documentate.In Romania ajung cam greu informatiile astea se pare.S-ar putea sa vezi altfel lucrurile dupa, asa cum am facut si eu, inainte fiind tot un om rational, care incerca sa gaseasca o explicatie logica la toate.

era vorba de NourFoundation mai sus.greseala de tipar

Neata tuturor

Prozac si eu sunt la fel...Daca inainte ma enervam si facem scandal de la un lucru minor, acum ma enervez si ma intristez cateva ore sau poate toata ziua..E groaznic, la un momentdat nu prea o sa ma mai inghita nimeni, pt ca oamenii nu se gandesc ca avem o problema si o ia foarte personal.
Mi se schimba dispozitia foarte repede, plang, rad, tip...Aseara, de exemplu iar m-am simtit rau...Simteam ca nu are rost sa mai traiesc, pt ca nu stau lucrurile asa cum ar trebui...si am inceput iar sa plang, pana mi-au dat ai mei iar calmepam ca sa pot sa adorm :(
Eu sunt mai mult decat perfectionista, cand vine vorba de mine...simt ca daca nu e ceva perfect la mine, o chestie minora, nu mai conteaza nimic, nu mai conteaza restul calitatilor, nu mai conteza familia mea, viata mea..nimic.Ieri, de exemplu, plecasem la unchiul meu si m-am uitat in oglinda de la masina si am vazut niste pete pe fata de la niste cosuri...toata ziua nu am mai scos un cuvant, la unchiumeo, iar cand a ajuns acasa pe la 3 m-am pus pe plans si am adormit.am sat in pat toata ziua.Acum sunt si mai stresata, ca a inceput sa mi se ingrase parul brusc, eu care puteam sa-l las fara sa-l spal si 2 saptamani...Si alt motiv decat stresul, care am auzit ca produce mai mult sebum, nu e.Deci de la stres este, si nu stiu cum sa nu ma mai stresez!!Toata lumea imi zice sa nu ma mai stresez, exact cum mi-ar zice sa nu mai am toc.E ceva ce nu depinde de mine, e un cerc vicios:(...

mda. se pare ca nervozitatea si iriscibilitatea e la ea acasa in toc.

Neata!
Si eu m-am cam enervat in weekend, daca ridica cineva vocea la mine incep sa urlu de 3 ori mai mult, apoi, evident, ca si in cazul vostru, ma apuca mustrarile de constiinta.
De pofta de mancare am scapat din fericire, deci o anxietate in minus, in schimb ma obsedeaza parul ca nu e tuns cum trebuie, nici o coafeza nu m-a multumit pana acum, ma enerveaza toate, ma tund eu singura dupa care tot la ele ajung..
Ma uitam azi in oglinda si mi-a placut cum am slabit, am corpul unei tipe de 20 ani, dar paruuuuulllll ma omoara.
Andreea, eu nu am fb, dar am deschis link-ul trimis de tine si am ramas surprinsa cat de frumoasa esti, ti-o zic din toata inima, nu mai cauta nod in papura ca nu ai ce-ti reprosa.
Bine, e usor de zis, asa mi se spune si mie, ce motive am sa ma complexez atat iar eu evident ca nu cred o vorbulitza.
Si totul mi se trage tot din adolescenta, as vrea sa sterg partea asta din viata mea care m-a deramat psihic..

Pentru Andreea si Costy :)
-**

* o alta abordare dpdv psihologic asupra infatisarii fizice

(**modificat de admin)

chiae asa andreea. desi nu te cunosc sunt sigura ca arati f bine si xa toti baietii intorc capul dupa tine.nu mai fi complexata... teaiestw-ti viata. clipa

Interesanta discutia cu medicamentele, la concluzia asta am ajuns si eu, ca decat "mascheaza" usor simptomele anxietatii, dar nu le trateaza, te echilibreaza usor, dar este un echilibru fragil, de asta si apar recaderi.
Eu iau sertralina si efecte zero la anxietate si compulsii, la fel si cu seroxatul, nimic nu merge.
Cred ca tot cu psihoterapia o sa o rezolv, schimband modul de gandire, cred ca si anxietatea se va retrage treptat.
Nu vad ca pe o solutie tratamentele astea medicamentoase luate tot restul vietii, chiar nu imi doresc asa ceva.

David, mintea si sufletul nu se pot imbolnavi pt ca sunt ceva imaterial, in schimb pot reflecta foarte usor probleme deja existente ale creierului si le pot intretine daca nu faci diferenta intre manifestare fizica si obisnuinta sau reactia psihologica exagerata la diverse semnale obiective date de creier ! Psihoterapeutii trebuie sa se ocupe cu diferentierea aceasta insa in ultimul timp ei vor sa introduca mai mult confuzie pentru a-si fideliza cat mai multi pacienti carora le si spun dealtfel clienti, automat ei plasandu-se pe pozitia de vanzatori !

In cazuri mai rare, sufletul ca atare ( entitatea imateriala si vesnica - fiinta care suntem) poate sa aduca cu sine din alte existente mici simptome sau fobii inexplicabile si netratabile medical decat prin hipnoza regresiva ! Iti recomand in acest sens carticica doctorului Brian Weiss, "Multe vieti, multi maestrii", in care el evoca cazul unei fete cu un astfel de simptom, de fapt si singurul din cariera sa in care a depasit cu regresia perioada copilariei mici !

Katalyna ma gandesc sa nu fie cumva si cazul vostru, poate v-a luat foc parul vreodata demult, de va obsedeaza atat de mult acest aspect ! :)

Eu zic ca este invers, porneste de la un dezechilibru la nivelul energetic, apoi afecteaza si pe cel psihic (depresie, anxietate), si mai departe si pe cel material (cand se ajunge la somatizari).
Cine stie, mi-o fi luat foc, ca prea pun pret pe parul asta pe care oricum n-o sa il iau in lumea " de dincolo"...

@ prozac

O fi semn ca iti shade mai bine cu fuste... :)

Claudiu are x ani si se confrunta cu trairi precum: "depresie, anxietate, nervozitate, irascibilitate, neliniste si bineinteles ganduri urate".

Sufletul unui copil ucis cu brutalitate inainte de a se naste si care nu se afla in Rai, se confrunta cu trairi precum...

Completati puncte puncte...

Oare nu o fi vreo legatura intre starile noastre si starile acelor sufletele ?

E foarte posibil sa fie.

Andreea16, nu vreau sa te sperii, dar continuand sa gandesti negativ si sa te consumi din orice nimic, o sa ajungi in curand la anhedonie, ca in cazul meu si atunci o sa fie si mai groaznic, cand nu o sa mai simti nicio emotie, niciun sentiment.Gandeste-te foarte bine la ce urmari are depresia pe termen lung, daca nu este stopata din timp, si nu cu medicamente, ci pur si simplu invatand sa gandim altfel.Acum cand ma gandesc la lucrurile pentru care ma consumam in adolescenta imi dau seama cat de fraier am fost.Iti recomand si tie sa studiezi ce i-am recomandat si lui costy mai sus si cu siguranta vei gandi altfel.Lucrurile astea m-au transformat dintr-un ateu nedeclarat cu o gandire negativista, intr-o persoana foarte credincioasa care gandeste numai pozitiv.Se stie ca oamenii care au credinta trec mai usor peste suparari, chiar daca credinta lor vine din indoctrinare.E si o vorba, ca "prostul are mintea odihnita" si este adevarata.Oamenii inteligenti trebuie sa caute adevarul nu sa creada ce le spune popa, desi nici asa n-ar fi rau, ca esti mai ferit de boli psihice.