Studii medicale: Insomnia

Studiu transversal populațional pe 2.333 de adulți (20–79 ani) din sudul Braziliei. Prevalența calității slabe a somnului (PSQI ≥5) a fost 32,7%; mai ridicată la femei (40,0% vs 25,2%), la vârstnici (44,0% vs 30,7%) și la cei cu depresie (RP=1,5). Percepția proastă a sănătății conferă risc de 2,6 or

Meta-analiză pe 29 de studii (16.104 pacienți) arată că insomnia preoperatorie clinic semnificativă se asociază cu risc de 2,69 ori mai mare de durere moderată-severă în prima zi postoperatorie (OR 2,69; IC 95%: 2,03–3,57; p<0,0001).

Revizuire sistematică pe 21 studii arată că antagoniștii duali ai receptorilor de orexină (lemborexant, suvorexant) sunt eficienți și siguri pentru insomnia comorbidă cu depresia, tulburarea bipolară și consumul de substanțe — comparabil cu insomnia primară și cu avantaje față de benzodiazepine prin

Panel de 8 experți elaborează 14 recomandări de consens pentru managementul riscului cardiovascular în narcolepsie: hipertensiune 44% vs 31%, OR 1,7 pentru IC și boală coronariană. Recomandare practică: alegere oxibat cu sodiu redus (Xywav: 131 mg vs 1.640 mg sodiu/doză).

Studiu transversal pe 41.061 participanți din China arată că un stil de viată sănătos crește de 2,15 ori probabilitatea unui tipar bun de somn și reduce cu 60% riscul de apnee obstructivă, fără efect pe narcolepsie.

Meta-analiză în rețea (24 RCT, n=1.647): CBT-I este cel mai eficace pentru simptomele PTSD (SMD=−1,51) și calitatea somnului (SMD=−5,61); prazosin este cel mai bun agent farmacologic pentru coșmaruri (SMD=−1,20, SUCRA 94,3%); zolpidem agravează PTSD și depresia.

Revizuire sistematică și meta-analiză pe 38 de studii publicate a evaluat fluxul sanguin cerebral global și regional în diferitele stadii ale somnului la oameni sănătoși. Fluxul este cel mai scăzut în somnul NREM profund și cel mai ridicat în somnul REM, cu variații regionale specifice fiecărei faze

Insomnia cronică — definită prin dificultăți de adormire, menținere a somnului sau trezire precoce, prezente cel puțin 3 nopți/săptămână timp de cel puțin 3 luni, cu impact diurn semnificativ (fatigabilitate, deficit cognitiv, iritabilitate, scăderea performanței) — afectează 6-10

Revizuire sistematică a 15 studii clinice indică faptul că suplimentarea cu magneziu poate ameliora anxietatea ușoară și insomnia, având un profil de siguranță favorabil.

Analiză transversală NHANES 2013-2014 (4.521 adulți, accelerometrie pumn): ritmurile rest-activitate robuste și stabile sunt asociate cu 39-62% mai puține boli cardiovasculare, hipertensiune, obezitate și adipozitate centrală. Somn fragmentat (variabilitate intrazilnică crescută) = >3 ori mai mult r

Studiu longitudinal (n=220) identifică 3 traiectorii ale insomniei după pierderea persoanei dragi: rezilientă (47%), de recuperare (43%) și cronică (10%). Depresia la baseline prezice traiectoria; la 12 luni, 60% din cei cu insomnie cronică au dezvoltat tulburare de doliu prelungit față de 9% în gru

Studiu randomizat (TRIAD, n=108) la adulți cu insomnie și depresie majoră. Terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (TCC-I, 7 sesiuni) a redus semnificativ discrepanța dintre somnul perceput și cel înregistrat obiectiv prin actigrafie, efect mediat de modificarea convingerilor disfuncționale

Studiu transversal pe 791 de pacienți cu depresie majoră: analiza de rețea a identificat îngrijorarea legată de somn ca nod central al psihosocialului insomniei, urmat de nevrotism ca factor de risc și sprijin social scăzut ca factor de vulnerabilitate.

Meta-analiză pe 42 de studii evaluează relația dintre sănătatea somnului și retinopatia diabetică. Somnul lung (OR 1,41) și satisfacția scăzută a somnului (OR 2,04) cresc semnificativ riscul, la fel și apneea obstructivă de somn (OR 1,34). Pacienții cu retinopatie prezintă niveluri mai scăzute de me

O revizuire sistematică a 70+ studii de neuroimagistică cartografiază substraturile cerebrale ale insomniei cronice: hiperarousal cortical și metabolic, reducerea volumului prefrontal și hipocampal, hiperconectivitate în Default Mode Network, hipoconectivitate fronto-limbică și deficit de GABA — mec