Studii medicale

Studiu multicentric de fază 1-2 evaluează combinația orală decitabine-cedazuridine plus venetoclax la 189 pacienți cu LAM nou diagnosticată ineligibili pentru chimioterapie intensivă. Rată de răspuns complet 47%, supraviețuire mediană 15,5 luni, fără interacțiuni farmacocinetice.

Studiu de fază 1 raportează primul transplant renal reușit la doi pacienți cu sensibilizare HLA extremă (cPRA ≥99,9%) după desensibilizare cu terapie CAR T bispecifică anti-CD19 și anti-BCMA, care elimină plasmocitele sursă de anticorpi anti-HLA.

Revizuire sistematică a 20 de studii clinice evaluează eficacitatea laserelor pentru îndepărtarea nevilor melanocitari dobândiți. Combinațiile Er:YAG cu alexandrit LP sau Nd:YAG QS 532 nm oferă cele mai bune rezultate (clearance 89,4-100%), superioare monoterapiei.

Meta-analiză actualizată (21 studii, 9.464 sportivi vs 2.637 controale): diametrele aortice absolute sunt mai mari la sportivi, dar diferența dispare după normalizare la suprafața corporală (BSA). Normalizarea corectă este esențială pentru evitarea diagnosticului fals pozitiv de dilatație patologică

Meta-analiză (85 studii, 19.069 sportive + 57.745 bărbați): sportivele au de 2× mai frecvent unde T negative anormale și de 6× mai frecvent TWI izolat V1-V3, fără corespondent în rata de cardiomiopatie diagnosticată. QTc cu 16 ms mai lung la femei. Necesitate de criterii ECG sex-specifice.

Studiu comparativ (296 sportivi tineri, 138 atleti maturi, 66 non-atleti): fibroza miocardică non-hinge-point afectează 20% din atleții de vârstă mijlocie vs 3% la tineri și prezice extrasistolia ventriculară fără a afecta fracția de ejecție — risc aritmogen silenios la sportivii veterani.

Meta-analiză în rețea a 37 studii (n=6.818 pacienți cu boală coronarianǎ sau insuficiențǎ cardiacǎ): HIIE este modalitatea superioarǎ pentru funcția endotelialǎ (sensibilitate 84%) față de exercițiul continuu moderat (61,6%). Implicații pentru prescripția de exercițiu în reabilitarea cardiacǎ.

Recenzie a mecanismelor moleculare ale disfuncției circadiene în depresia majoră: variantele CLOCK, TIMELESS și CRY1 corelează cu susceptibilitatea la TDM. Terapii bazate pe ritm: fototerapie, privare de somn, agomelatinǎ, cronoterapie — perspective clinice rapide și complementare antidepresivelor c

Analiza de transportabilitate a trialului COAPT arată că MTEER reduce cu 17,0% absolut riscul de spitalizare prin insuficiență cardiacă în populația reală din SUA (n=15.275 registru TVT), rezultate similare cu trialul randomizat, validând generalizabilitatea terapiei cu dispozitiv pentru regurgitare

Studiu retrospectiv danez (n=321) arată că fiecare 5 minute suplimentare până la ROSC după stop cardiac extra-spitalicesc reduc semnificativ șansele de recuperare neurologică favorabilă (CPC 1-2) la externare, fără a afecta supraviețuirea la 180 de zile — subliniind importanța critică a intervenției

Revizuire narativă actualizată privind exercițiul fizic în sindromul Marfan: exercițiul aerobic moderat (40-70% FC max) este sigur pentru pacienți cu rădăcină aortică ≤45 mm, dar sporturile de contact, competiționale și antrenamentul izometric intens sunt contraindicate din cauza riscului de disecți

Studiu transversal chinez (n=1.381 adolescenți) identifică disfuncția diurnă ca cel mai puternic predictor al problemelor emoționale (23,5% varianță) și comportamentale (30,4%) la adolescenți. Analiza de clasă latentă relevă 3 tipare de probleme de somn cu impact diferențiat asupra sănătății mintale

Meta-analiză doze-răspuns (15 studii) identifică o relație liniară între nivelurile de vitamina D maternă în sarcină și riscul de autism (RR=0,91, ~9% reducere per 10 nmol/L) și ADHD (RR=0,90) la copii, susținând suplimentarea cu vitamina D în sarcină ca intervenție preventivă de sănătate publică.

Studiu translațional de la Karolinska Institutet identifică ferroptoza mediată de calea ALOX5-ACSL4 drept mecanism central în boala valvulară aortică calcifică. Inhibarea ALOX5 reduce calcificarea în modele animale, iar acidul arahidonic prezice stenoza aortică în 278.000 participanți din cohortele

Studiu național danez pe 6.862 cazuri arată că diabetul creşte riscul de moarte cardiacă subită de 3,7 ori în T1D şi de 6,5 ori în T2D față de populația generală, cu pierderi medii de viață de 14,2 ani şi respectiv 7,9 ani.