Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Nu ma doare burta nici n-am avut pana acum diaree doar ca am senzatia de a merge la baie. este cam ciudat
Buna Sidonia, cam aceleasi simptome le am si eu de aprox. 3 ani (cu momente mai linistitoare si momente in care credeam ca atat am supravietuit). Am o stare de teama continua in corp, si asta se rasfrange in stomac, si avem impresia ca trebuie sa mergem la toaleta. Ai vazut atunci cand ai o emotie puternica(iniantea unui examen, unui interviu etc) ca se intampla cam la fel, doar ca la noi persista starea asta fara sa se intample vreun eventiment important, nejustificat. Pana mai acum ceva timp la fel ca tine, cum ma trezeam dimineata incepeam sa am starile de teama, dar in ultimul timp s-au mai diminuat. E greu dar o sa trecem si peste asta; ideea principala este urmatoarea: cat mai multe ganduri pozitive si cat mai putine negative, ajuta foarte mult, am simtit pe propria piele. Multa sanatate tututor.
Iti multumesc foarte mult pentru mesaj fabian88. Ma simt mai linistita stiind ca cineva intelege prin ce trec. Am inceput si eu sa gandesc pozitiv si deja incep sa ma simt bine.cateodata mai am probleme cu stomacul avand si gastrita din cauza anxietatii (ca si azi) dar incerc sa ma duc mai departe. am incredere ca voi reusi sa-mi revin.multa multa sanatate si curaj
Aaaa si inca ceva, incearca cat mai mult sa ACCEPTI ceea ce se intampla, pentru ca daca stai sa te lupti starea, va fi mereu o confruntare in corpul tau. Accepta, gandeste cat mai pozitiv, incearca sa si crezi gandurile pozitive si totul isi va reveni la normal ( acum nu te gandi ca eu nu mai am nimic, stiu teorie, dar stiu ca e mult mai greu s-o pui in practica:( ). Sanatate.
Nopanic.cum ai reusit sa treci peste ele? Ai avut curajul sa iei antidepresive? Eu am mai avut atacuri cu mult timp in urma si acum mi.au reaparut...fac sedinte de psihoterapie, iau xanax..sunt mai bn dar starea de frica..de emotie..teama dea nu innebuni nu dispar asa usor..si mi.am stricat stomacul de la AP...mi.i s.a spus ca am sio usoara depresie...spune.mi cum ai procedat.mult
Nu am luat nimic, doar am gandit pozitiv, am combatut fiecare gand negativ, am dat exemple mai sus, fa-ti de lucru..
SALUT TUTUTOR DE VREO 4 LUNI CHIAR CRED CA AM ATACURI DE PANICA MEREU CAND STAU LA COADA PE UNDEVA LA MAGAZIN SA IO SIU PE UNDE SIMT CA NU MAI POT SA STAU TREBUIE SA PLEC NEAPARAT DIN LOCU ALA MA IA CU TREMURATURI USOARE SI AMETESC SI IMI BATE INIMA PUTIN MAI TARE ASA SIMT CA M, A SPERII SI CAND STIU CA MA DUC ACASA IMI TRECE TOTUL SI MAI AM O PROBLEMA SUNT FOARTE FOARTE STRESAT MI SE FACE FOAME MAI MEREU SI DACA NU MANAC LA TIMP MA NISTE AMETELI MARI NU MAI POT SA FAC NIMIK STIU CA TRE SA PLEC PE UNDEVA MA IA GROAZA CA STIU CA NU POT.VOI CEI CARE AVETI ASA CEVA CE CREDETI CA AM??????SI LA FRIZER CAND STAU SA MA TUND AM ACELASI SENZATII NICI SA MA TUND NU MAI POT MI-E CAM FRICA DA NUSH DE CE CE CREDETI CA AM???????????????????NU AM SPUS LA NIMENI CA M-AR CREDE NEBUN ZIC EU NU SUNT GENU DE PERS CARE SA LAS IMPRESIA CA SUNT BOLNAV EU AM AVUT PROBLEME MARI DIN CAUZA LA STRES SI LA OBOSEALA CA LUCRAM SI TURE DE NOAPTE SI ACUM NU MAI POT SA FAC NIMIK VOI LA SERVICI CUM VA DESCURCATI?EU NICI SA MA ANGAJEZ NU POT SUNT MAI TOT TIMPUL STRESAT CE SA FAC????????????????????AM MAI ALES SENZATIILE ASTEA CAND MI SE FACE FOAME SI SUNT PLECAT ATUNCI MA IA RAU DE TOT CAND SUNT SATURAT DE MANCARE NU PREA LE MAI AM DAR MI SE FACE FOAME IAR PESTE 2 ORE NU STIU CE SA FAC MINT MEREU CA MA DUC LA INTERVIURI DA DE FAPT EU SATU ACASA CA NU POT SA MA DUCAM INCERCAT SA LUCREZ DAR NU POT SIMTEAM O TEAMA IN MINE SI ERAM FFFF STRESAT TOTUL DIN CAUZA LA OBOSEALA DAR EU CRTED CA SUNT DESTUL DE ODIHNIT CA DE 4 LUNI N0AM MAI FACUT NIMIK
VA ROG CARE VREA SA VB SCRIETI-MI -* aici la romedic
(*modificat de admin)
(*modificat de admin)
acum cand citesc mesajele voastre mi se pare incredibil cat de asemanatoare sunt simptomele...am trecut si eu prin asa ceva si am avut un tipat de disperare cand am intrebat peste tot unde am putut daca imi poate recomanda cinev aun psihoterapeut bun in bucuresti si din fericire cineva mi-a raspuns si mi-a recomandat clinica oana nicolau
vreau sa va zic ca sunt in terapie de doar 4 saptamani dar deja sunt mult mai stapana pe situatie... fara niciun medicament, doar cu ceaiuri si terapie cognitiv-comportamentala. va recomand din tot sufletul un psihoterapeut pt astfel de probleme, va ajuta enrom!
vreau sa va zic ca sunt in terapie de doar 4 saptamani dar deja sunt mult mai stapana pe situatie... fara niciun medicament, doar cu ceaiuri si terapie cognitiv-comportamentala. va recomand din tot sufletul un psihoterapeut pt astfel de probleme, va ajuta enrom!
PT EUANITZA pai zi si la altii ce iti zice terapeutul tau ca eu nu prea as vrea sa ma duc la ei nush mi se pare o pierdere de timp si de bani dar de curiozitate asa vreau sa stiu ce vb cu tn si u ce fel de stari aveai unde te luau(unde te aflai) si cum le stapanesti
Buna, tuturor!
Atacurile de panica sunt, psihologic vorbind, o descarcare a emotiilor negative, a frustrarilor noastre acumulate in timp si care nu au fost eliberate la momentul potrivit. Asa cum starea de sanatate fizica se deterioreaza dupa un timp din diverse motive, la fel si psihicul nostru, daca nu il ingrijim, la un moment dat incepe un proces de "purificare". Asa apar starile de nervozitate, plansul si episoadele depresive. Tremuratul, tensiunea crescuta si ametelile sunt date de excesul de substante produse de creier in acel moment. Corpul nostru a fost construit foarte inteligent: in situatiile de pericol el se pregateste sa se apere: se mareste ritmul cardiac, se amplifica respiratia, mai precis organismul e pregatit de fuga, nicidecum de moarte, asa cum crede persoana in cauza.
Medicatia ajuta in controlarea acestor comportamente insa nu ajuta la eliminarea gandurilor care duc la atacurile de panica. Medicatia in lipsa unor sedinte de consiliere psihologica, poate duce la complicatii, mai ales atunci cand persoana nu are taria de a isi controla gandurile sau nu stie de unde provin aceste reactii.
Psihologul va poate ajuta sa va relaxati, sa exteriorizati emotiile, sa controlati simptomatologia si de asemenea, sa aduceti o schimbare in modul de gandire. Psihologul este cel care aduce partea de "tehnica" si experienta, insa dv., persoana in cauza, sunteti cea care va veti gasi modalitatile de a face fata situatiei. In cabinet se formeaza astfel o echipa, care lucreaza intr-un cadru securizat si confidential.
Sper sa va fi fost de folos cu aceste informatii.
Atacurile de panica sunt, psihologic vorbind, o descarcare a emotiilor negative, a frustrarilor noastre acumulate in timp si care nu au fost eliberate la momentul potrivit. Asa cum starea de sanatate fizica se deterioreaza dupa un timp din diverse motive, la fel si psihicul nostru, daca nu il ingrijim, la un moment dat incepe un proces de "purificare". Asa apar starile de nervozitate, plansul si episoadele depresive. Tremuratul, tensiunea crescuta si ametelile sunt date de excesul de substante produse de creier in acel moment. Corpul nostru a fost construit foarte inteligent: in situatiile de pericol el se pregateste sa se apere: se mareste ritmul cardiac, se amplifica respiratia, mai precis organismul e pregatit de fuga, nicidecum de moarte, asa cum crede persoana in cauza.
Medicatia ajuta in controlarea acestor comportamente insa nu ajuta la eliminarea gandurilor care duc la atacurile de panica. Medicatia in lipsa unor sedinte de consiliere psihologica, poate duce la complicatii, mai ales atunci cand persoana nu are taria de a isi controla gandurile sau nu stie de unde provin aceste reactii.
Psihologul va poate ajuta sa va relaxati, sa exteriorizati emotiile, sa controlati simptomatologia si de asemenea, sa aduceti o schimbare in modul de gandire. Psihologul este cel care aduce partea de "tehnica" si experienta, insa dv., persoana in cauza, sunteti cea care va veti gasi modalitatile de a face fata situatiei. In cabinet se formeaza astfel o echipa, care lucreaza intr-un cadru securizat si confidential.
Sper sa va fi fost de folos cu aceste informatii.
Mary, fiecare psiholog are propriul mod de lucru si fiecare are alt tip de formare. Rar gasesti 2 persoane sa lucreze la fel, mai ales ca si clientii sunt unici, iar experientele lor de viata sunt diferite, chiar daca simptomele sunt asemanatoare. De aceea este greu de descris, ar fi munca de Sisif sa te convinga eoanitza ca este un lucru util sa participi la astfel de sedinte. In principiu, ideea de baza pe care se lucreaza, ti-am descris-o mai sus.
Insa pana a ajunge la psiholog este nevoie sa facem un pas important: sa recunoastem ca avem nevoie de ajutor. Ceea este foarte diferit de a recunoaste ca nu ne mai descurcam cu propriile senzatii. Acest lucru, si anume acceptarea propriilor senzatii, este un alt obiectiv in cabinet.
Insa pana a ajunge la psiholog este nevoie sa facem un pas important: sa recunoastem ca avem nevoie de ajutor. Ceea este foarte diferit de a recunoaste ca nu ne mai descurcam cu propriile senzatii. Acest lucru, si anume acceptarea propriilor senzatii, este un alt obiectiv in cabinet.
Eu am trecut peste ele singur, fara pastile fara nimic.se poate trece peste aceste ganduri fara a se da bani pe medicamente sau psihologi...
Sigur ca se poate, dar asta depinde de persoana, cat de bine isi poate controla aceste reactii. Exista oameni care nu stiu cum sa faca asta si amana atat de mult tratamentul incat se agraveaza simptomele si ajung sa interfereze cu viata de cuplu, de familie, cu cariera si viata sociala.
@Nopanic: felicitari pentru ca ai reusit singur (a).
@Nopanic: felicitari pentru ca ai reusit singur (a).
Buna ziua tuturor...din nou. Nu stiu cum reusesc alte persoane sa treaca peste teama si frica asta continuua, dar mie nu imi iese.Am devenit si depresiva, cred, si ieri si azi, nu am fost in stare sa merg la servici, m-am trezit cu un mare nod in gat si cu o tristete adanca, mi-era teama ca cei din jur sa nu-mi vada aceasta zbatere, imi este frica de esec, imi e frica sa nu dezamagesc. Simt ca nimic nu mai e al meu, ca nu-mi mai apartin, ca ma scufund si ma apuca disperarea si plansul. Aman orice activitate, nu mai fac sport de ceva ani, acum nu am in minte decat ca ma transform intr-o leguma si cei din jur nu trebuie sa ma vada asa.Doamne, oare cum si cand am decazut asa?Mi-e teama sa mai ies, sa mai vad oameni si uneori chiar sa-i mai aud.Asta nu e viata!!!
asa si eu cum e sylvy nu stiu cum pot ceilalti sa treaca peste asta.totusi voi la servici cum va descurcati?eu nu stiu cum e pt ca nu mai lucrez mi-e frica sa ma angajez pe undeva am incercat pana acum de 2 ori dar,.e jale mare ma ia tremuratu in tot corpu' voi cum va descurcati?
In cazul depresiei este indicat sa aveti o ocupatie, sa incercati din rasputeri sa mergiti in continuare la munca, sa aveti contacte sociale, chiar daca nu aveti chef de astfel de lucruri. Pofta vine mancand! Altfel depresia se agraveaza, pentru ca in lipsa unei ocupatii, gandurile "negre" si sentimentul de inutilitate revin mereu.
Inainte de toate e nevoie sa va ganditi ca e mai importanta sanatatea dv. decat ce cred altii, iar daca totusi vor observa ca ceva este diferit la dv. poate vor reusi chiar sa va ajute.
Exista cateva lucruri care va pot ajuta insa e nevoie de mobilizare si vointa: socializare, exercitiile fizice, gandirea pozitiva ("sunt sanatoasa, totul este numai in mintea mea, voi reusi, sunt puternica" etc), ocupatie (serviciu, hobby etc) si foarte foarte important!! : gasiti acel lucru in viata dv care va nemultumesc cel mai tare si incercati sa il schimbati pt ca el este sursa tuturor reactiilor si senzatiilor actuale. Daca nu reusiti sa gasiti acea nemultumire (fie sunt prea multe, fie nu o puteti numi), cautati sa faceti totusi o schimbare: schimbati-va o parte din tinuta, cautati sa cunoasteti oameni noi, schimbati-va programul, schimbati locul de munca, partenerul, mobila in casa etc, orice credeti ca v-ar face placere. Micile bucurii pot fi mari schimbari.
Inainte de toate e nevoie sa va ganditi ca e mai importanta sanatatea dv. decat ce cred altii, iar daca totusi vor observa ca ceva este diferit la dv. poate vor reusi chiar sa va ajute.
Exista cateva lucruri care va pot ajuta insa e nevoie de mobilizare si vointa: socializare, exercitiile fizice, gandirea pozitiva ("sunt sanatoasa, totul este numai in mintea mea, voi reusi, sunt puternica" etc), ocupatie (serviciu, hobby etc) si foarte foarte important!! : gasiti acel lucru in viata dv care va nemultumesc cel mai tare si incercati sa il schimbati pt ca el este sursa tuturor reactiilor si senzatiilor actuale. Daca nu reusiti sa gasiti acea nemultumire (fie sunt prea multe, fie nu o puteti numi), cautati sa faceti totusi o schimbare: schimbati-va o parte din tinuta, cautati sa cunoasteti oameni noi, schimbati-va programul, schimbati locul de munca, partenerul, mobila in casa etc, orice credeti ca v-ar face placere. Micile bucurii pot fi mari schimbari.
Inca un lucru important: incercati sa treceti peste aceste stari alaturi de cineva, niciodata singuri (e).
Dar cum pot afla ce ma nemultumeste atata timp cat nu mai stiu a ma relaxa, nu mai stiu ce ma incanta si ce nu, fac afirmatii poyitive o perioada, dar nimic nu ma tine mai mult de 3 zile, apoi ma ia plansul, iar diminetile sunt cele mai grele..mi+e greu sa ma mai trezesc, nu mai gasesc motivatia ptr care sa ma dau jos din pat...imi tot pun intrebarea cand si cum am ajuns aici..si ce ne facem, chiar daca avem pe cineva alaturi, preferam sa il alungam tocmai ptr a nu ne vedea in aceasta stare..sunt atatea intrebari care nu au raspuns..
Nu e nevoie sa te relaxezi pentru a afla ce te nemultumeste. Poti sa afli asta chiar atunci cand esti foarte nervoasa. Ia-ti un moment de gandire si vezi ce ai dori sa schimbi in viata ta (in afara de aceste simptome). Te invit sa mi le spui si mie si le putem discuta impreuna, atat cat ne permite timpul.
M-ar ajuta sa stiu cand au debutat aceste simptome si ce se intampla atunci in viata ta.
M-ar ajuta sa stiu cand au debutat aceste simptome si ce se intampla atunci in viata ta.
mai am si eu cateva dimineti din astea cand simt ca n-am de ce sa ma dau jos din pat dar pana seara imi trec cateodata eu vreau sa va intreb cum as reusi sa trec peste emotiile astea am mai zis ca am vrut de 2 ori sa ma angajez undeva dar toata noaptea nu am avut somn din cauza la emotii (foarte mari) stiam ca trebuie sa plec si numai la asta ma gandeam am mai incercat sa ma duc undeva nu foarte departe de casa si tot asa ma apucau niste emotii deabia le faceam fata si m-am plimbat pe acolo k n-aveam ce sa fac ma lua si ametlei si un usor tremurat.cum as putea sa trec peste ele si sa fiu putin mai linistit? numai la asta ma gandesc in fiecare zi si nu stiu cum sa le fac fata..eu patesc asta din cauza la stres si la oboseala dar de cateva luni de cand stau acasa eu zic ca sunt odihnit.vreau sa fiu linistit pe unde ma duc,. eu inainte nu eram deloc asa aaaaa si mai am unele momente din ce in ce mai dese cand simt ca nu imi mai pasa de absolut nimik ce se intampla nici macar de mn nu mai ma intereseaza stau asa aiurea si ma gandesc in fiecare zi si nu stiu ce sa mai fac parca nu mai vad absolut nici o cale de iesire din asta astept un raspuns de la CONSILIER_PSIHOLOGIC daca se poate..
cel putin majoritatea au un loc de munca, , , , si probabil ca i-ar intelege cei de la servici da eu cand ma gandesc ca trebuie sa o iau de la capat ma ia groza ca stiu ca trebuie sa fiu undeva si satu asa ca mama ce o sa fie si m-apuca emotiile o sa se uite ca la un ciudat ceilalti la mine...nici nu mai stiu ce sa zic si cum sa zic si inca ceva stiu ca suna aiurea rau dar eu imi mai fac griji cand stiu ca trebuie sa ma tund si acolo mi-e ca mama gata ce-o sa se intample ca ma ia tremuratu si ala o chiar ca o sa se uite ciudat la mine cu toate ca si acum mas duce sa ma tund dar...na alea 15 min cat dureaza mi-e ca o sa stau numai cu frica nu stiu de ce sau cum sa explic senzatia...
marry233, cand intervine panica ea nu mai tine cont daca avem sau nu un job, eu am un job pe care din cauza fricii, a anxietatii nu il mai pot onora si nu e deloc confortabil, crede-ma. Problema e in mintea noastra, insa nu am gasit modalitatea de a ma lupta cu propriile ganduri.
da sylvy dar la mine panica intervine numai atunci cand stiu ca trebuie sa ma duc la job ca na stiu ca trebuie sa stau acolo timp de 10-12 ore si ca n-am incotro s-o iau dar asa cand stiu ca n-am nimik de facut si ca nu trebuie sa plec nu am nimik si eu nu vreau sa fiu vreau sa fac ceva sa lucrez..repet ma apuca numai cand stiu ca trebuie sa plec undeva mai departe asa si trebuie sa stau mai mult timp acolo numai atunci ma ia sau cand sunt intr-o multime mi se mai intampla si in ratb cand e mai aglomerat asa... unii mi-a zis ca e fobie sau eu stiu ce altceva... cum sa fac sa le diminuez?
Mary233.te-ai confruntat vreodata cu teama de esec, ti-a fost vreodata frica sa nu esuezi in ceea ce faci?Parerea mea e ca ceva ti s-a intamplat si de acolo s-au generat aceste stari, numai ca esti singura persoana care stie de la ce s-au declansat.Priveste in tine insuti.
Primul pas este sa va acceptati starile, sa le lasati sa se manifeste, sa constientizati ca va apartin. Daca incercati sa le inhibati inseamna ca va este teama de ele. Stiti vorba aia: "de ce ti-e teama nu scapi". Lasati-le sa se manifeste pana cand veti simti ca le acceptati asa cum sunt, iar teama va disparea si veti reusi sa le controlati dv pe ele, nu ele pe dv. Exista oameni care au aceste reactii in public, dar le controleaza atat de bine incat nu se mai observa.
Mary23, nu vreau sa te sperii si mai tare, insa ar fi bine sa consulti un specialist pt ca la tine este depresie combinata cu atacuri de panica ce au recidivat in fobie sociala sau agorafobie. Am mai zis si repet, pe forum mi-e imposibil sa dau un psihodiagnostic corect, in cabinet se lucreaza altfel. Iti recomand sa consulti un psiholog, el iti va spune daca e nevoie sa se mearga in paralel pe medicatie de la psihiatru (eu asa ti-a recomanda, niste anxiolitice cu antidepresive) si apoi revii la psiholog. Altfel e foarte greu din stadiul asta sa iti mai revii. Nu imposibil, doar greu! Incercati sa va gasiti mereu o ocupatie, chiar daca este in casa. Nu stati degeaba, pentru ca atunci apar gandurile. O caracteristica a acestor stari este faptul ca duce la amplificarea rationalizarii si/ sau a centrarii pe propriile emotii si dureri fizice. De ce? PEntru ca coprul este mereu in alerta, mereu se apara.
Eu va invit sa recititi informatiile de mai sus, despre despresie, atacuri de panica si fobie, tot ce am postat pana acum, insa sa va oferiti un timp pt a raspunde la urmatoarea intrebare:
DE CE ANUME VA ESTE TEAMA mai presus de teama de oameni, teama de aceste simptome, teama de a nu face fata unui loc de munca, teama de a iesi din casa..etc! Deasupra acestor temeri exista o teama suprema, care aparent nu are legatura cu ceea ce se intampla, insa este factorul sursa, care declanseaza aceste simptome.
Ca un exemplu (sper sa nu va influenteze raspunsul): un client a raspuns "Mi-e teama ca imi voi dezamagi parintii" (in conditiile in care mama lui era arheolog cercetator, adica o femeie performanta), sau "mi-e teama ca voi face in viata greselile pe care le-a facut tatal meu".
Aceste raspunsuri au aparut insa in urma unor sedinte de terapie.
DE CE ANUME VA ESTE TEAMA mai presus de teama de oameni, teama de aceste simptome, teama de a nu face fata unui loc de munca, teama de a iesi din casa..etc! Deasupra acestor temeri exista o teama suprema, care aparent nu are legatura cu ceea ce se intampla, insa este factorul sursa, care declanseaza aceste simptome.
Ca un exemplu (sper sa nu va influenteze raspunsul): un client a raspuns "Mi-e teama ca imi voi dezamagi parintii" (in conditiile in care mama lui era arheolog cercetator, adica o femeie performanta), sau "mi-e teama ca voi face in viata greselile pe care le-a facut tatal meu".
Aceste raspunsuri au aparut insa in urma unor sedinte de terapie.
as vrea un raspuns daca se poate..si eu sufar de atacuri de panica...nu am teama de oameni, caut compania lor, ma simt in siguranta cand vad persoane, am o mare teama de fulgere, de tunete, de cutremure, tot timpul imi vine in minte ca daca vine o furtuna, daca vine un cutremur, daca mor..teama mea vine de sus, mi-e frica de moarte, nu am acceptato niciodata, plang dupa fiecare persoana ce moare chiar daca nu o cunosc...cum as putea depasi aceasta frica care-mi aduce aceste atacuri de panica?
dna sau dl consilier psihilogic mi-e si frica sa mai dau vreun comentariu pe aici ca cine stie ce mai ziceti k am nu cred ca sunt chiar cum ziceti dvs dar in fine nu vreau sa ajung pe la psiholog sau la spitalu 9 :)) eu vreau doar sa incerc eu singur sa trec peste asta stiu ca odata si odata o sa fie bine cum vreau eu in final ce trebuie sa fac eu?sa-mi accept starile astea?sa umblu mereu cu ele ca numai asa imi trec?nu vreau sa ajung la pastile ca stiu ca le iau degeabasi despre depresii nu le am mereu mai rad si eu ca...na...nu pot sa stau mereu asa deci asta trebuie sa fac nu?sa le accept ca numai asa trece?eu stau mereu cu speranta ca o sa fie bine
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 7solutii mama bolnava psihic
- 14e posibil sa degenereze in timp anxietatea?
- 5atac de panica si anxietate.. cum se poate vindeca?
- 41atac de panica in urma unei interventii chirugicale
- 31Posedare demonica sau spuneti voi ce este? (II)
- 22Sunt terminat pe viata
- 6atac de panica si stari de anxietate de aproape un an
- 6fobie, anxietate, obsesie.. din cauza somajului
- 7stari de panica si atacuri de panica puternice
- 1Atacuri de panica noaptea, cauzate de frica de intuneric?
- 1daca analizele la inima sunt bune se mai poate ascunde ceva ?
- 1atacde panica?????
- 1Tuse de aproape 3 luni ? ajutor va rog?
- 9Nu stiu ce am
- 11Anxietate si atacuri de panica
- 12Anxietate si atacuri de panica
- 13Anxietate fara raspuns la tratament
- 4Anxietate recurenta
- 8Tulburare de anxietate
- 5Vrem centre de recuperare/recreere/integrare sociala pentru bolnavii psihiatrici cronici
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: