Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Buna !
Nici eu nu am avut o stare prea buna, incepand de aseara pe la ora 21.aparent fara niciun motiv, a inceput o usoara ameteala, apoi acel nod in gat, desi bausem doar un ceai, parca imi venea si pe acela sa-l vars.Aceeasi stare o am si acum, asa m-am trezit.Nu stiu ce sa mai fac sa-mi treaca.Pot fi aceste stari din cauza vremii ploioase, mohorate?Pot fi aceste stari declansate de tiorida?Mi-am facut analizele asta primavara, si nu erau modificari.Se poate ca in urma emotiilor, sa declanseze aceasta boala?Simt parca ma si gatuie, ragusesc si parca nu pot vorbi mai tare, mi se pune o bariera de volum.O zi mai buna, tuturor !
Elisa777, ti-am lasat mesaj privat.
Nici eu nu am avut o stare prea buna, incepand de aseara pe la ora 21.aparent fara niciun motiv, a inceput o usoara ameteala, apoi acel nod in gat, desi bausem doar un ceai, parca imi venea si pe acela sa-l vars.Aceeasi stare o am si acum, asa m-am trezit.Nu stiu ce sa mai fac sa-mi treaca.Pot fi aceste stari din cauza vremii ploioase, mohorate?Pot fi aceste stari declansate de tiorida?Mi-am facut analizele asta primavara, si nu erau modificari.Se poate ca in urma emotiilor, sa declanseze aceasta boala?Simt parca ma si gatuie, ragusesc si parca nu pot vorbi mai tare, mi se pune o bariera de volum.O zi mai buna, tuturor !
Elisa777, ti-am lasat mesaj privat.
da, nici eu nu sunt f bine azi. posibil sa fie de la vreme, dar mai ales de la stress si ingrijorari, asa cred eu. Cum primesc vreo veste proasta ( si in ultimul timp am tot primit vesti nasoale), cum ma iau ametelile si o stare nasoala. Ideea este ca m am decis sa incerc sa mai filtrez asa din chestiile in care ma implic, pentru ca EU sunt pe locul 1, asa trebuie sa gandim noi toti! Voi relua si terapia de saptamana ce vine.
Buna tuturor,
@ronicolle, tu ai facut bine ce ai facut, insa ai nevoie de psihoterapie cognitiv comportamentala care este f bine structurata si care ajunge la schemele de gandire ce fac sa revina anxietatea, hipocondria si restul. E adevarat ca e nevoie si de o perioada mai indelungata in care sa lucrezi cu tine, impreuna cu terapeutul, insa asta nu inseamna multi ani ca la psihanaliza, de ex. Pt ca e de fapt nevoie de schimbari la nivelul personalitatii, ori asta nu se realizeaza usor.
@mogdyyy: atat eu, cat si colegii mei care au mai intervenit pe parcurs pe acest forum, am explicat ca, atata vreme cat nu apare ceva la analizele pe care oricum vi le faceti destul de des, problemele nu sunt de ordin fiziologic, ci psihologic. Daca te intrebi ce sa mai faci sa-ti treaca, iti recomand sa mergi la un psiholog, pt ca doar cu ceaiuri si gandire pozitiva, nu faci altceva decat sa mentii cauzele simptomelor tale, care vin si trec, iar revin si iar trec. Iar referitor la schimbarile de vreme, da si ele pot influenta usor starile noastre, mai ales ca incepand cu toamna, lumina solara scade, temperatura scade si ea, ne imbracam mai gros, ceea ce ne ingreuneaza miscarile, iesim mai putin la plimbare, etc. Insa acestia sunt doar cativa factori, nu inseamna ca doar din cauza lor ai starile astea.
Faceti miscare, iesiti pe afara, aveti activitati placute si nu foarte solicitante: veti observa schimbarile si va veti bucura de ele!
Toamna frumoasa!
Cu drag,
Psih. Cristina Stoian
@ronicolle, tu ai facut bine ce ai facut, insa ai nevoie de psihoterapie cognitiv comportamentala care este f bine structurata si care ajunge la schemele de gandire ce fac sa revina anxietatea, hipocondria si restul. E adevarat ca e nevoie si de o perioada mai indelungata in care sa lucrezi cu tine, impreuna cu terapeutul, insa asta nu inseamna multi ani ca la psihanaliza, de ex. Pt ca e de fapt nevoie de schimbari la nivelul personalitatii, ori asta nu se realizeaza usor.
@mogdyyy: atat eu, cat si colegii mei care au mai intervenit pe parcurs pe acest forum, am explicat ca, atata vreme cat nu apare ceva la analizele pe care oricum vi le faceti destul de des, problemele nu sunt de ordin fiziologic, ci psihologic. Daca te intrebi ce sa mai faci sa-ti treaca, iti recomand sa mergi la un psiholog, pt ca doar cu ceaiuri si gandire pozitiva, nu faci altceva decat sa mentii cauzele simptomelor tale, care vin si trec, iar revin si iar trec. Iar referitor la schimbarile de vreme, da si ele pot influenta usor starile noastre, mai ales ca incepand cu toamna, lumina solara scade, temperatura scade si ea, ne imbracam mai gros, ceea ce ne ingreuneaza miscarile, iesim mai putin la plimbare, etc. Insa acestia sunt doar cativa factori, nu inseamna ca doar din cauza lor ai starile astea.
Faceti miscare, iesiti pe afara, aveti activitati placute si nu foarte solicitante: veti observa schimbarile si va veti bucura de ele!
Toamna frumoasa!
Cu drag,
Psih. Cristina Stoian
Buna tuturor si bine v-am gasit!
Am nevoie de ajutor!
Sunt complet debusolata si nu reusesc sa imi regasesc echilibrul...am nevoie de voi si ii multumesc Domnului ca am gasit acest forum.
Am devenit anxioasa cu cateva de atacuri de panica pe zi in urma unor probleme la coloana, o spondiloza ce imi dadea o sumedenie de simptome neplacute: ameteala, dureri de cap, maini amortite..etc. din pacate a durat doua luni pana mi s-a pus acest diagnostic, timp in care am fost de la interne, orl pana la neurologie, atat la clinici private cat si de stat, analizele toate erau bune..pacientul lesinat. Timp de doua luni, pana am aflat despre ce este vorba, am tot facut crize de spondiloza (atunci nu stiam ce am) si ma tot speriam, calciu, magneziu, fier si altele ok...eu lesinata. pe scurt pana mi-a fost pus diagnosticul corect am indurat ameteli, tulburari de vedere, dureri de cap si multe alte simptome de nedescris. Imediat cum mi-a fost pus diagnosticul corect am inceput fizioterapia starea fizica de sanatate s-a ameliorat simtitor...insa...insa ceva nu era ok: frica si panica cu care am ramas! Fara sa imi dau seama am ajuns anxioasa, faceam chiar si 3-4 atacuri de panica pe zi cu tot ce inseamna atacul de panica: puls exagerat de mare, ameteala, amortira mainilor, tulburari de concentrare, etc. Ajunsesem sa imi fie frica sa ies din casa, sa ma duc la servici, sa socializez, inventam orice motiv sa evit oamenii deoarece credeam ca oriunde m-as duce imi va fi rau. Iesitul pana la magazinul din colt mi se parea o adevarata aventura si multa vreme am evitat si acest lucru pana mi-am luat inima in dinti si am apelat la un psihoterapeut. Am dat peste o doamna extrem de draguta si dupa 8 sedinte deja intelegeam de unde vin aceste stari si ce presupune tot "circul" asta.
Insa se pare ca nu mi-am facut bine lectiile si aceste stari au revenit, nu stiu de ce, nu stiu cum, am senzatia ca sunt un elev "tocilar" stiu teoria dar nu reusesc sa ma stabilizez, imi este frica de orice iesire, respir foarte greu si astept dintr-un moment in altul sa mi se faca rau. Atacuri de panica intense nu mai fac, insa acesta panica si incordare ma urmareste efectiv peste tot.
Va rog sa ma ajutati, poate aveti voi solutii mai bune, ca pe ale mele le-am epuizat, efectiv ma simt captiva si simt ca nu mai pot. Am un sot extraordinal, un job deosebit de bun, avem casuta noastra...si ar trebui sa fim fericiti, insa eu nu pot iesi nici pana la colt. :( Nu pot descrie in cuvinte toate starile, nu pot descrie ce simt si disperarea pe care o simt.
Am nevoie de sfaturi.
Multumesc mult!
Am nevoie de ajutor!
Sunt complet debusolata si nu reusesc sa imi regasesc echilibrul...am nevoie de voi si ii multumesc Domnului ca am gasit acest forum.
Am devenit anxioasa cu cateva de atacuri de panica pe zi in urma unor probleme la coloana, o spondiloza ce imi dadea o sumedenie de simptome neplacute: ameteala, dureri de cap, maini amortite..etc. din pacate a durat doua luni pana mi s-a pus acest diagnostic, timp in care am fost de la interne, orl pana la neurologie, atat la clinici private cat si de stat, analizele toate erau bune..pacientul lesinat. Timp de doua luni, pana am aflat despre ce este vorba, am tot facut crize de spondiloza (atunci nu stiam ce am) si ma tot speriam, calciu, magneziu, fier si altele ok...eu lesinata. pe scurt pana mi-a fost pus diagnosticul corect am indurat ameteli, tulburari de vedere, dureri de cap si multe alte simptome de nedescris. Imediat cum mi-a fost pus diagnosticul corect am inceput fizioterapia starea fizica de sanatate s-a ameliorat simtitor...insa...insa ceva nu era ok: frica si panica cu care am ramas! Fara sa imi dau seama am ajuns anxioasa, faceam chiar si 3-4 atacuri de panica pe zi cu tot ce inseamna atacul de panica: puls exagerat de mare, ameteala, amortira mainilor, tulburari de concentrare, etc. Ajunsesem sa imi fie frica sa ies din casa, sa ma duc la servici, sa socializez, inventam orice motiv sa evit oamenii deoarece credeam ca oriunde m-as duce imi va fi rau. Iesitul pana la magazinul din colt mi se parea o adevarata aventura si multa vreme am evitat si acest lucru pana mi-am luat inima in dinti si am apelat la un psihoterapeut. Am dat peste o doamna extrem de draguta si dupa 8 sedinte deja intelegeam de unde vin aceste stari si ce presupune tot "circul" asta.
Insa se pare ca nu mi-am facut bine lectiile si aceste stari au revenit, nu stiu de ce, nu stiu cum, am senzatia ca sunt un elev "tocilar" stiu teoria dar nu reusesc sa ma stabilizez, imi este frica de orice iesire, respir foarte greu si astept dintr-un moment in altul sa mi se faca rau. Atacuri de panica intense nu mai fac, insa acesta panica si incordare ma urmareste efectiv peste tot.
Va rog sa ma ajutati, poate aveti voi solutii mai bune, ca pe ale mele le-am epuizat, efectiv ma simt captiva si simt ca nu mai pot. Am un sot extraordinal, un job deosebit de bun, avem casuta noastra...si ar trebui sa fim fericiti, insa eu nu pot iesi nici pana la colt. :( Nu pot descrie in cuvinte toate starile, nu pot descrie ce simt si disperarea pe care o simt.
Am nevoie de sfaturi.
Multumesc mult!
Buna tuturor,
@aneana: nu au fost suficiente cele 8 sedinte, dupa cum ti-ai dat si tu seama. Cu siguranta nu ai ajuns in etapa in care sa intelegi unde si cand ai invatat ca lumea este un loc periculos si cea mai buna reactie pe care o poti folosi este evitarea. Pt ca strategia ta de rezolvare de probleme este evitarea si asta nu duce la rezultate eficiente, nici macar pe termen scurt, dar pe termen lung. Mai ai ceva de lucrat cu tine, iar daca doresti, te invit sa ne cunoastem. Eu folosesc tehnicile si strategiile psihoterapiilor cognitiv comportamentale, dar si hipnoza. Ai sansa de a redescoperi fiinta minunata din tine. Imi poti scrie mesaj privat daca vrei si stabilim detalii.
@kitkat: ti-ai face un mare bine daca ai relua terapia! Continua ceea ce ai inceput si nu renunta la primul impuls, pt ca pe termen lung psihoterapia isi demonstreaza eficienta; iar pt cei care au recomandari de tratament psihiatric, la fel recomand: tineti-va de el! Cu siguranta cea mai eficienta abordare a bolii este combinarea psihoterapiei cu medicatia psihiatrica, insa atentie: doar unde este cazul! Pt ca nu toti oamenii care vin la psiholog au nevoie de tratament psihiatric - ba chiar sunt putini cei care ajung la asta. Deci, @kitkat: nu stiu daca ai tratament medicamentos, nu stiu cate sedinte de psihoterapie ai facut si de care terapie (pt ca tu ai spus "terapie"), insa continua ce ai inceput!
@aneana: nu au fost suficiente cele 8 sedinte, dupa cum ti-ai dat si tu seama. Cu siguranta nu ai ajuns in etapa in care sa intelegi unde si cand ai invatat ca lumea este un loc periculos si cea mai buna reactie pe care o poti folosi este evitarea. Pt ca strategia ta de rezolvare de probleme este evitarea si asta nu duce la rezultate eficiente, nici macar pe termen scurt, dar pe termen lung. Mai ai ceva de lucrat cu tine, iar daca doresti, te invit sa ne cunoastem. Eu folosesc tehnicile si strategiile psihoterapiilor cognitiv comportamentale, dar si hipnoza. Ai sansa de a redescoperi fiinta minunata din tine. Imi poti scrie mesaj privat daca vrei si stabilim detalii.
@kitkat: ti-ai face un mare bine daca ai relua terapia! Continua ceea ce ai inceput si nu renunta la primul impuls, pt ca pe termen lung psihoterapia isi demonstreaza eficienta; iar pt cei care au recomandari de tratament psihiatric, la fel recomand: tineti-va de el! Cu siguranta cea mai eficienta abordare a bolii este combinarea psihoterapiei cu medicatia psihiatrica, insa atentie: doar unde este cazul! Pt ca nu toti oamenii care vin la psiholog au nevoie de tratament psihiatric - ba chiar sunt putini cei care ajung la asta. Deci, @kitkat: nu stiu daca ai tratament medicamentos, nu stiu cate sedinte de psihoterapie ai facut si de care terapie (pt ca tu ai spus "terapie"), insa continua ce ai inceput!
@ Cristina Stoian, multumesc pentru atentia acordata problemei mele si multumesc pentru invitatia facuta, insa, momentan sunt la tratament (alta perioada de recuperare pentru coloana).
Chiar si aici departe de casa, unde este liniste, fara servici, fara agitatie am aceleasi stari..speram ca venind aici sa ma adun putin si sa imi reculeg gandurile, insa nu este asta, nu reusesc sa ma detensionez absolut deloc. nu scap de respiratia greoaie si incordarea excesiva. imi este frica si sa fac procedurile de recuperare, care nu sunt deloc dureroase sau neplacute.
Cum sa procedez acum? cum sa reusesc sa imi scot din minte doate gandurile acestea negative care imi dau aceste senzatii? :(
Chiar si aici departe de casa, unde este liniste, fara servici, fara agitatie am aceleasi stari..speram ca venind aici sa ma adun putin si sa imi reculeg gandurile, insa nu este asta, nu reusesc sa ma detensionez absolut deloc. nu scap de respiratia greoaie si incordarea excesiva. imi este frica si sa fac procedurile de recuperare, care nu sunt deloc dureroase sau neplacute.
Cum sa procedez acum? cum sa reusesc sa imi scot din minte doate gandurile acestea negative care imi dau aceste senzatii? :(
@aneana: te simti rau pt ca acum ai timp mai mult sa te gandesti. Tocmai asta e problema: gandul. Poti incerca relaxarea musculara progresiva Jacobson, in care iti incordezi fiecare muschi al corpului pe rand, apoi relaxezi. Si faci asta cel putin 10 min/zi. Te va ajuta sa te detensionezi, chiar daca ai spondiloza. Cand gandurile dau navala in mintea ta, alunga-le, nu le hrani bagandu-le in seama. Orienteaza-ti atentia pe scopul de a te simti bine, de a avea stari placute. Cu siguranta activitatile de recuperare te pot ajuta sa te linistesti, iar daca le vei urma corect, vei putea scurta perioada de recuperare si timpul sa-l poti petrece alaturi de cei dragi, sau facand alte activitati care-ti ofera placere.
si mai poti sa-ti spui: "merit, pot si vreau sa fiu sanatoasa!", ca sa contracarezi gandurile negative.
multumesc foarte mult pentru tot! sper sa reusesc sa ma adun!
greu.foarte greu...
greu.foarte greu...
Doamna Cristina Stoian, am si eu o intrebare..cat timp ar trebui sa facem psihoterapie?stiu, e o intrebare la care raspunsul difera in functie de persoana, dar din diferite cazuri avute, cam in cat timp s-a rezolvat problema unor pacienti?mie mi se intampla ca uneori sa inteleg teoria si tot ce imi explica doamna psiholog dar parca mi-e greu sa le aplic in practica.intradevar, ma simt mult mai bine de cand merg la psiholog, s-au schimbat multe dar simt ca am ramas la un anumit nivel si nu mai trec spre foarte bine.adica as putea continua cu multe sedinte de psihoterpie de acum incolo dar vreau sa vad si alte rezultate.sper ca am fost explicita...e greu cateodata sa exprimi in cuvinte ceea ce vrei sa zici.
La fel ca si aneana...si eu incerc sa scap de gandurile negative care imi provoaca senzatiile de teama, deznadejde si incordare.Cateodata incep sa cred ca de fapt nu am am anxietate si depresie, ca am altceva, ca de fapt asa sunt eu si incerc sa fiu altcineva si nu reusesc.E greu sa ne stapanim gandurile, dar poate ca o sa gasim o solutie intr-o buna zi.De aceea ne-am si reunit pe acest forum.
La fel ca si aneana...si eu incerc sa scap de gandurile negative care imi provoaca senzatiile de teama, deznadejde si incordare.Cateodata incep sa cred ca de fapt nu am am anxietate si depresie, ca am altceva, ca de fapt asa sunt eu si incerc sa fiu altcineva si nu reusesc.E greu sa ne stapanim gandurile, dar poate ca o sa gasim o solutie intr-o buna zi.De aceea ne-am si reunit pe acest forum.
@Cristina SToian, chiar miercuri voi reveni la terapie. Eu nu am facut decat 3 sedinte de terapie, dupa care mi s a spus k nu am nevoie de cognitiv comportamentala, si k ar trebui sa raresc sedintele 1 la 2 saptamani. Evident, eu singura am trecut peste niste chestii, cum ar fi agorafobia, ies fara probleme oriunde pt k am inteles k starile noastre nu sunt conditionate de loc, peste fobia sociala, desi am inteles k tb sa fac un filtru asa al informatiilor pe care le primesc de la oameni etc etc. insa nu sunt chiar f bine, si in lumina unor evenimente recente si a unui stres acumulat.deci imi este clar k ar trebui sa reiau terapia. Medicul meu generalist ( nu am fost la psihiatru) mi a recomandat seroxat, insa nu l am tolerat prea bine si am renuntat dupa 3 zile. acum iau 5htp naturist si o jumatate de xanax, la nevoie.
Intrebarile mele pt dvs sunt :1) sunteti din Bucuresti?2) imi puteti explica mak exact cum m ar putea ajuta hipnoza? ce presupune?
Va multumesc
Intrebarile mele pt dvs sunt :1) sunteti din Bucuresti?2) imi puteti explica mak exact cum m ar putea ajuta hipnoza? ce presupune?
Va multumesc
@ronicolle, exact asta simt si eu, ma gandesc ca poate asa sunt eu, si ca anxietatea este starea mea normala..si iesire nu prea vad. :(
da, am facut psihoterapie cognitiv comportamentala, mi-au fost explicate nenumarate lucruri, pe moment am inteles, da: este logic: simptomele normale ale organismului datorate fricii sunt normale, insa pe noi ne sperie. ok, am inteles, dar cred ca nu este suficient sa intelegi acest lucru, cred ca e nevoie de mai mult, de control, de alte ganduri...nu stiu...deja nu mai stiu.
imediat dupa sedinte ma simteam ok, nu mai aveam teama, panica... si tocmai de aceea au fost suficiente 8 sedinte, insa acele sentimente au reaparut si asta ar insemna sa reiau terapia, insa, am tendinta sa cred ca devin dependenta de aceasta terapie si mai mult resursele materiale imi sunt foarte limitate in acesta perioada in care fac recuperare pt coloana.
ce putem face pe termen lung? da..stiu: gandire pozitiva, optimism...etc...dar cum le aplicam? voi cum ati reusit? cum sa fac asta cand sunt efectiv dominata doar de ganduri negative?
sper ca impreuna sa reusim!
da, am facut psihoterapie cognitiv comportamentala, mi-au fost explicate nenumarate lucruri, pe moment am inteles, da: este logic: simptomele normale ale organismului datorate fricii sunt normale, insa pe noi ne sperie. ok, am inteles, dar cred ca nu este suficient sa intelegi acest lucru, cred ca e nevoie de mai mult, de control, de alte ganduri...nu stiu...deja nu mai stiu.
imediat dupa sedinte ma simteam ok, nu mai aveam teama, panica... si tocmai de aceea au fost suficiente 8 sedinte, insa acele sentimente au reaparut si asta ar insemna sa reiau terapia, insa, am tendinta sa cred ca devin dependenta de aceasta terapie si mai mult resursele materiale imi sunt foarte limitate in acesta perioada in care fac recuperare pt coloana.
ce putem face pe termen lung? da..stiu: gandire pozitiva, optimism...etc...dar cum le aplicam? voi cum ati reusit? cum sa fac asta cand sunt efectiv dominata doar de ganduri negative?
sper ca impreuna sa reusim!
cum fac eu sa-mi inlatur gandurile...greu...incerc tot timpul sa-mi gasesc o ocupatie, sa-mi concentrez atentia spre altceva.spal, calc, fac curat, fac mancare, ma ocup de mine (par, ten, unghii..tot ce tine de aspectul meu), cumparaturi, vizite, carti, imi caut loc de munca, am o pisica si un acvariu, orice imi face placere fac..chiar si in momentele in care imi dau seama ca ma cuprind gandurile si se instaleaza starea de panica tot nu ma las.barai aspiratorul toata ziua numai sa nu ma las cuprinsa de strea de agitatie.
E greu cand ma ia cu rau seara si ma apuca tremuratul si mi se incordeaza tot corpul si incep sa ma gandesc la toate prostiile, atunci incerc toate metodele de relaxare si daca, chiar nu reusesc apelez la un xanax dar foarte foarte rar.
O sa reusim...poate mai dureaza, poate o sa mai avem si zile grele, poate nu o sa fim exact ca inainte dar sigur o sa ne fie mai bine.
E greu cand ma ia cu rau seara si ma apuca tremuratul si mi se incordeaza tot corpul si incep sa ma gandesc la toate prostiile, atunci incerc toate metodele de relaxare si daca, chiar nu reusesc apelez la un xanax dar foarte foarte rar.
O sa reusim...poate mai dureaza, poate o sa mai avem si zile grele, poate nu o sa fim exact ca inainte dar sigur o sa ne fie mai bine.
Buna tuturor!
Eu nu am mai scris cred ca de trei luni, dupa ce o persoana mi-a spus ca sunt prea rasfatata, am o viata usoara si am tot ceea ce-mi doresc.
Acum vreau doar sa va dau cateva sfaturi, despre cum am reusit sa trec peste aceasta perioada, peste care am crezut ca nu voi trece niciodata, si ca fetita mea va creste fara ca eu sa o pot ajuta.
In luna august am fost diagnosticata cu tulburare depresiv anxioasa cu atacuri de panica.Am mers atat la psiholog, cat si la psihiatru.Timp de doua luni de zile am urmat tratament medicamentos cu xanax, tanakan, lexotan si coaxil.Dupa doua luni am inceput sa reduc (sub supraveghere medicala) dozele.In aceste doua luni am facut ceea ce ani de zile nu facusem:m-am plimbat in fiecare seara prin parc, iar dimineata mergeam si alergam 20-30 minute.Am consumat foarte multe fructe( suc din grapefruit cu lamaie si miere, 3-4 mere /zi, prune, pere), migdale si nuci cam 100-150 gr/zi, beam minim 2l lichide /zi(de preferat ceai antistres, somn linistit, tei, lavanda indulcit cu miere si cateva picaturi de lamaie)Din momentul in care am inceput seara sa reduc doza de lexotan, am inlocuit sfertul de pastila cu o pastiluta din plante, si am reusit sa scap de lexotan cam in trei saptamani.Dupa am inceput sa scot xanaxul pe care-l luam dimineata(0.25).In prima saptamana l-am redus la jumatate si apoi am trecut la coaxil care-l aveam si dimineata si seara. Pentru inceput am renuntat la cel de dimineata, dupa o saptamana (perioada in care am reusit sa plec 6 zile in concediu la munte ) am inceput sa-l reduc si pe cel de seara( o seara da una nu). Acum nu mai iau niciun fel de tratament medicamentos de aproximativ o luna de zile. In zilele mai agitate am mai luat cate un 5HTP si seara cate o capsula de plante cu valeriana.Recunosc am o meserie care ma solicita foarte mult intelectual, fara a ma putea misca din fata calculatorului, lucru ce ma afecteaza destul de mult in acest sens, insa sfatul meu pentru toti este ca in anumite situatii cand nu mai ai control asupra ta si medicamentele isi au rolul lor.
In urma ultimei vizite la medicii psiholog si psihiatru (care ma cunosteau cu mult inainte de acest incident) concluzia a fost:
"Esti tu cea dinainte", insa trebuie sa fii foarte atenta, pentru ca a doua oara nu va mai fii la fel de usor sa treci.
In aceasta perioada mi-am schimbat viata total:
- am invatat sa spun mai tarziu sau o sa rezolv, ci nu imediat
- am invatat ca poate sa faca si altcineva curatenie in locul meu in timp ce eu ma plimb impreuna cu fetita mea prin parc sau mergem la film
- am invatat ca daca eu nu imi pretuiesc sanatatea nimeni nu mi-o pretuieste
- iar cei din jurul meu si-au dat seama ca si eu sunt om, ca nu sunt de fier, si au realizat un lucru: daca eu nu mai pot toti vor avea de suferit(parintii, sotul, fetita, angajatii).
- merg de 2-3 ori pe saptamana la fitnes (fetita o duc la dansuri, iar eu raman in acelasi timp la fitnes), face minuni, ai un alt tonus
- incerc sa nu ma mai intalnesc cu persoane care ma indispun sau imi creeaza o stare de agitatie.
Sa nu credeti ca totul se vindeca pete noapte, insa cu rabdare( perioada de tratament a fost destul de grea cu ameteala, privire incetosata, lipsa puterii de concentrare, balbaieli in vorbire), vointa ( sport, plimbari), relaxare(masaje, cate o zi la spa) si in primul rand schimbarea gandirii, totul incepe sa revina la normalitate.
Sper ca sfaturile mele sa va fie de ajutor si sa incercati pe cat posibil sa renuntati la lucrurile si situatiile care va nelinistesc.
Atunci cand aveti un moment mai tensionat incercati sa mergeti in biserica pentru cateva minute sau stati in fata unei icoane si rugati-va. Face minuni. In perioada in care mi-a fost rau faceam acest lucru (ma rugam ) si de doua trei ori pe zi, dar acum poate trece si saptamana si uit, asa este facut omul, sa-si aduca aminte doar cand ii este rau.
Sanatate maxima va doresc
Eu nu am mai scris cred ca de trei luni, dupa ce o persoana mi-a spus ca sunt prea rasfatata, am o viata usoara si am tot ceea ce-mi doresc.
Acum vreau doar sa va dau cateva sfaturi, despre cum am reusit sa trec peste aceasta perioada, peste care am crezut ca nu voi trece niciodata, si ca fetita mea va creste fara ca eu sa o pot ajuta.
In luna august am fost diagnosticata cu tulburare depresiv anxioasa cu atacuri de panica.Am mers atat la psiholog, cat si la psihiatru.Timp de doua luni de zile am urmat tratament medicamentos cu xanax, tanakan, lexotan si coaxil.Dupa doua luni am inceput sa reduc (sub supraveghere medicala) dozele.In aceste doua luni am facut ceea ce ani de zile nu facusem:m-am plimbat in fiecare seara prin parc, iar dimineata mergeam si alergam 20-30 minute.Am consumat foarte multe fructe( suc din grapefruit cu lamaie si miere, 3-4 mere /zi, prune, pere), migdale si nuci cam 100-150 gr/zi, beam minim 2l lichide /zi(de preferat ceai antistres, somn linistit, tei, lavanda indulcit cu miere si cateva picaturi de lamaie)Din momentul in care am inceput seara sa reduc doza de lexotan, am inlocuit sfertul de pastila cu o pastiluta din plante, si am reusit sa scap de lexotan cam in trei saptamani.Dupa am inceput sa scot xanaxul pe care-l luam dimineata(0.25).In prima saptamana l-am redus la jumatate si apoi am trecut la coaxil care-l aveam si dimineata si seara. Pentru inceput am renuntat la cel de dimineata, dupa o saptamana (perioada in care am reusit sa plec 6 zile in concediu la munte ) am inceput sa-l reduc si pe cel de seara( o seara da una nu). Acum nu mai iau niciun fel de tratament medicamentos de aproximativ o luna de zile. In zilele mai agitate am mai luat cate un 5HTP si seara cate o capsula de plante cu valeriana.Recunosc am o meserie care ma solicita foarte mult intelectual, fara a ma putea misca din fata calculatorului, lucru ce ma afecteaza destul de mult in acest sens, insa sfatul meu pentru toti este ca in anumite situatii cand nu mai ai control asupra ta si medicamentele isi au rolul lor.
In urma ultimei vizite la medicii psiholog si psihiatru (care ma cunosteau cu mult inainte de acest incident) concluzia a fost:
"Esti tu cea dinainte", insa trebuie sa fii foarte atenta, pentru ca a doua oara nu va mai fii la fel de usor sa treci.
In aceasta perioada mi-am schimbat viata total:
- am invatat sa spun mai tarziu sau o sa rezolv, ci nu imediat
- am invatat ca poate sa faca si altcineva curatenie in locul meu in timp ce eu ma plimb impreuna cu fetita mea prin parc sau mergem la film
- am invatat ca daca eu nu imi pretuiesc sanatatea nimeni nu mi-o pretuieste
- iar cei din jurul meu si-au dat seama ca si eu sunt om, ca nu sunt de fier, si au realizat un lucru: daca eu nu mai pot toti vor avea de suferit(parintii, sotul, fetita, angajatii).
- merg de 2-3 ori pe saptamana la fitnes (fetita o duc la dansuri, iar eu raman in acelasi timp la fitnes), face minuni, ai un alt tonus
- incerc sa nu ma mai intalnesc cu persoane care ma indispun sau imi creeaza o stare de agitatie.
Sa nu credeti ca totul se vindeca pete noapte, insa cu rabdare( perioada de tratament a fost destul de grea cu ameteala, privire incetosata, lipsa puterii de concentrare, balbaieli in vorbire), vointa ( sport, plimbari), relaxare(masaje, cate o zi la spa) si in primul rand schimbarea gandirii, totul incepe sa revina la normalitate.
Sper ca sfaturile mele sa va fie de ajutor si sa incercati pe cat posibil sa renuntati la lucrurile si situatiile care va nelinistesc.
Atunci cand aveti un moment mai tensionat incercati sa mergeti in biserica pentru cateva minute sau stati in fata unei icoane si rugati-va. Face minuni. In perioada in care mi-a fost rau faceam acest lucru (ma rugam ) si de doua trei ori pe zi, dar acum poate trece si saptamana si uit, asa este facut omul, sa-si aduca aminte doar cand ii este rau.
Sanatate maxima va doresc
multumim mult pentru sfaturi. sper sa imi revin cat mai repede cu coloana si sa incerc sa fac diverse activitati care imi distraga atentia. ster sa reusim cu totii sa depasim aceste momente.
aneana, sunt sigura ca ai sa gasesti puterea sa treci peste starile tale proaste. ca si tine, am atatea motive sa fiu fericita si multumita, incat nu inteleg cum de a fost posibila aparitia anxietatii. am inteles ca anxietatea e strigatul psihicului nostru ca nu mai poate, ca trebuie sa schimbam ceva in viata noastra. asa cum zicea mai sus nana78 trebuie sa invatam sa ne punem pe noi pe primul loc, sa facem miscare, sa invatam sa spunem "nu" sau "nu pot", sa facem sport, sa nu mai fim tot timpul pe fuga si disperate ca nu putem face totul. si eu am inceput sa mai impart din sarcini sotului sau mamei sau bonei si e mult mai bine. poate ca nu ai descoperit impreuna cu psihologul tau tot ce dorea psihicul tau sa schimbi. sau daca ai inteles teoretic nu ai pus in practica. e greu sa renunti la un stil de viata si sa il inlocuiesti cu altul nou. cateodata ma gandesc si eu ca e misiune imposibila dar daca e singura solutie, nu avem incotro. citeste tot ce e pe forum si vei avea multe de invatat.
kitkat, ma bucur ca te-ai hotarat sa reincepi terapia, sper ca ai un psiholog bun. la hipnoza nu as apela decat daca as avea incredere totala in terapeut. dar cred ca daca nu-ti schimbi stilul de viata care a determinat aparitia anxietatii, nu rezolvi nimic. e destul de ciudat pt ca pe mine anxietatea m-a apucat stand acasa cu bebe. am inceput serviciul imediat ce am putut gasi o bona, starea mea s-a ameliorat ca si la tine, dar inca sunt departe de persoana fara griji de dinainte. probabil ca e nevoie de mult timp. sunt sigura ca scurtarea zilelor si vremea rece si posomorata de afara nu ne ajuta prea mult. eu sambata am avut o zi perfecta cum nu mai avusesem de mult. am facut doar ce am avut chef si a fost fain. azi nu a mai fost totul perfect, dar e un inceput, nu? cand mai suntem putin naspa, hai sa ne gandim ca am fost muuult mai rau si ca am realizat progrese mari.
ronicolle, sunt sigura ca nu exista un nr stas de sedinte de terapie pt ca nu toti reactionam la fel. e posibil sa invatam tehnica ce ne trebuie dar sa nu o folosim eficient si atunci totul e degeaba. eu sunt hotarat sa continui terapia cat e nevoie pt ca terapeuta mea e o tipa super care ma invata tot felul de trucuri absolut necesare intr-o casnicie si pt o mama.
Nana78, multumim pt sfaturi, sunt de mare ajutor. ma bucur ca ai scapat asa repede. sa inteleg ca te simti perfect, ca nu mai revin starile rele? din pacate, la mine anxietatea a inceput acum 9 luni si inca mai lupt. am 10 sedinte de terapie si fac si eu cam tot ce ai scris si tu, deci nu pot fi decat incantata sa aud ca la tine a functionat metoda. sanatate si sa dea Dumnezeu sa nu mai ai astfel de probleme.
mogdyyy, cum mai esti? mai da-ne un semn!
kitkat, ma bucur ca te-ai hotarat sa reincepi terapia, sper ca ai un psiholog bun. la hipnoza nu as apela decat daca as avea incredere totala in terapeut. dar cred ca daca nu-ti schimbi stilul de viata care a determinat aparitia anxietatii, nu rezolvi nimic. e destul de ciudat pt ca pe mine anxietatea m-a apucat stand acasa cu bebe. am inceput serviciul imediat ce am putut gasi o bona, starea mea s-a ameliorat ca si la tine, dar inca sunt departe de persoana fara griji de dinainte. probabil ca e nevoie de mult timp. sunt sigura ca scurtarea zilelor si vremea rece si posomorata de afara nu ne ajuta prea mult. eu sambata am avut o zi perfecta cum nu mai avusesem de mult. am facut doar ce am avut chef si a fost fain. azi nu a mai fost totul perfect, dar e un inceput, nu? cand mai suntem putin naspa, hai sa ne gandim ca am fost muuult mai rau si ca am realizat progrese mari.
ronicolle, sunt sigura ca nu exista un nr stas de sedinte de terapie pt ca nu toti reactionam la fel. e posibil sa invatam tehnica ce ne trebuie dar sa nu o folosim eficient si atunci totul e degeaba. eu sunt hotarat sa continui terapia cat e nevoie pt ca terapeuta mea e o tipa super care ma invata tot felul de trucuri absolut necesare intr-o casnicie si pt o mama.
Nana78, multumim pt sfaturi, sunt de mare ajutor. ma bucur ca ai scapat asa repede. sa inteleg ca te simti perfect, ca nu mai revin starile rele? din pacate, la mine anxietatea a inceput acum 9 luni si inca mai lupt. am 10 sedinte de terapie si fac si eu cam tot ce ai scris si tu, deci nu pot fi decat incantata sa aud ca la tine a functionat metoda. sanatate si sa dea Dumnezeu sa nu mai ai astfel de probleme.
mogdyyy, cum mai esti? mai da-ne un semn!
Buna, Mada2007 !
Draga mea, citesc zilnic tot ceea ce se scrie aici, pe forum si sunt la curent cu toate sfaturile, solutiile si dorintele celor de aici de a
ne face bine.Incerc sa ma controlez si sa ma concentrez cat mai mult pe modul de a gandi pozitiv, iau din fiecare postare de aici, ceea ce consider ca mi-ar face bine, Sunt tot la micsorarea de lexotan, acum iau doar un sfert si voi continua asa inca o perioada pt a dezobisnui organismul de el...Am inceput sa ies sa ma plimb seara, pe distantze mici, am tot o usoara ameteala si o incordare a muschilor, dar parca nu ma mai panichez asa mult, iar ieri am avut chiar o zi buna.Stiu ca "am de lucru" mult, dar voi incerca pe cat posibil sa perseverez.Oricum, citind cu atentie toate postarile, sfaturile, va spun sincer cu riscul de a ma repeta, imi aduc un plus de bine.Va pup, multa multa sanatate ! Si chiar daca nu scriu zilnic, sa stiti ca sunt permanent aici !
Draga mea, citesc zilnic tot ceea ce se scrie aici, pe forum si sunt la curent cu toate sfaturile, solutiile si dorintele celor de aici de a
ne face bine.Incerc sa ma controlez si sa ma concentrez cat mai mult pe modul de a gandi pozitiv, iau din fiecare postare de aici, ceea ce consider ca mi-ar face bine, Sunt tot la micsorarea de lexotan, acum iau doar un sfert si voi continua asa inca o perioada pt a dezobisnui organismul de el...Am inceput sa ies sa ma plimb seara, pe distantze mici, am tot o usoara ameteala si o incordare a muschilor, dar parca nu ma mai panichez asa mult, iar ieri am avut chiar o zi buna.Stiu ca "am de lucru" mult, dar voi incerca pe cat posibil sa perseverez.Oricum, citind cu atentie toate postarile, sfaturile, va spun sincer cu riscul de a ma repeta, imi aduc un plus de bine.Va pup, multa multa sanatate ! Si chiar daca nu scriu zilnic, sa stiti ca sunt permanent aici !
Buna,
Va salut pe toate fetele faine de pe aici.
Azi eu am fost varza.Am fost ametita toata ziua, nu stiu daca de la vreme sau nu dar nu ma simt bine in pielea mea.Maine sper sa fie o zi mai buna, dar gustul zilei de azi imi ramane de obicei si a 2 a zi.
Si eu am probleme cu coloana spondiloza, cifoza si scolioza si nu este zi in care sa nu ma doara spatele. Ce sa mai vorbesc ca datorita anxietatii incordarea e si mai mare si durerea o resimt mai tare. Ar trebui sa fac sport, dar n-am timp si nici vointa.Am fost insa de 2 ori la inot si m-am simtit extraordinar.Trebuie sa ma mobilizez sa merg in continuare. E mai putin costisitor decat alte terapii si relaxant, efect garantat.
"spune pot si vei putea " de Norman Vincent Peale si "Lasa grijile, incepe sa traiesti :"de acelasi autor sunt 2 carti foarte bune pe care vi le recomand cu caldura cand aveti timp sa le cititi.
Va doresc numai bine si zile lipsite de stres!
Va salut pe toate fetele faine de pe aici.
Azi eu am fost varza.Am fost ametita toata ziua, nu stiu daca de la vreme sau nu dar nu ma simt bine in pielea mea.Maine sper sa fie o zi mai buna, dar gustul zilei de azi imi ramane de obicei si a 2 a zi.
Si eu am probleme cu coloana spondiloza, cifoza si scolioza si nu este zi in care sa nu ma doara spatele. Ce sa mai vorbesc ca datorita anxietatii incordarea e si mai mare si durerea o resimt mai tare. Ar trebui sa fac sport, dar n-am timp si nici vointa.Am fost insa de 2 ori la inot si m-am simtit extraordinar.Trebuie sa ma mobilizez sa merg in continuare. E mai putin costisitor decat alte terapii si relaxant, efect garantat.
"spune pot si vei putea " de Norman Vincent Peale si "Lasa grijile, incepe sa traiesti :"de acelasi autor sunt 2 carti foarte bune pe care vi le recomand cu caldura cand aveti timp sa le cititi.
Va doresc numai bine si zile lipsite de stres!
fetelor, va multumesc foarte foarte mult! nici nu ma imaginati cat de mult ma ajuta fiecare comentariu in parte! sper ca impreuna sa reusim!
am observat ca aceste stari sutn mai pronuntate atunci cand se schimba vremea, la voi este la fel?
@dya, eu sunt la recuperare acum si doctorul mi-a recomandat sa incep sa merg la inot. ma bucur sa aud ca ar da rezultate acest lucru. la noi este dificil, exact cum ai spus, datorita incordarii se aplifica durerea de spate si...hop panica.:(
multumesc inca odata pentru sfaturi, am sa fiu mai atenta la toate detaliile si la toate ideile voastre..poate poate reusesc sa ma mobilizez.
va pup!
am observat ca aceste stari sutn mai pronuntate atunci cand se schimba vremea, la voi este la fel?
@dya, eu sunt la recuperare acum si doctorul mi-a recomandat sa incep sa merg la inot. ma bucur sa aud ca ar da rezultate acest lucru. la noi este dificil, exact cum ai spus, datorita incordarii se aplifica durerea de spate si...hop panica.:(
multumesc inca odata pentru sfaturi, am sa fiu mai atenta la toate detaliile si la toate ideile voastre..poate poate reusesc sa ma mobilizez.
va pup!
Buna seara doamnelor!
@ronicolle: cum ai spus si tu, terapia dureaza atat cat este nevoie si difera de la un client la altul, pt ca exista simptome diferite si nevoi diferite (cauze). Depinde foarte mult si de intensitatea trairilor si a modului in care te afecteaza. In orice caz, la psihoterapii cognitiv comportamentale (sunt de scurta durata comparativ cu altele) nu ai cum sa te pui pe picioare cu mai putin de 10 sedinte si pot ajunge la cateva luni, mai rar 1-2 ani (daca vrei sa iti rezolvi mai multe probleme si nu doar anxietatea, sau altfel spus, daca exista mai multe probleme asociate pe care pacientul le resimte sub forma unor simptome diverse si foarte deranjante, care il destabilizeaza). Iar ca sa vorbim doar de anxietate simpla e realmente mai putin intalnit, fara alte tulburari asociate sau macar episoade cu manifestari ale altor tulburari. Chiar daca anxietatea e cea mai des intalnita tulburare. In concluzie, mi-e aproape imposibil sa-ti raspund altfel decat mai sus :). Iar referitor la rezultatele tale, daca nu mai esti multumita, daca simti ca nu mai rezonezi cu ceea ce iti recomanda, poti foarte bine sa schimbi terapeutul - insa e de preferat sa legati o relatie terapeutica tu si viitorul terapeut, pt eficienta terapiei, dar mai ales, sa-ti gasesti intreaga motivatie pt terapie; pt ca uneori, clientii nu-si gasesc motivatia si renunta tocmai cand incepeau sa se schimbe lucrurile pt ei, crezand ca nu mai au nevoie de terapie.
E posibil sa nu ai doar anxietate, insa numai un psiholog iti poate spune asta, dupa evaluare.
Iar faptul ca vorbiti aici pe forum, va ajuta doar sa va mai descarcati tensiunea nervoasa si sa va confirmati faptul ca mai sunt si altii ca voi, pt ca de fapt, stand mai mult pe aici va intretineti starea.
@kitkat: 1) sunt din Bucuresti, 2) hipnoza te poate ajuta sa iti intaresti EUL, adica sa-ti echilibrezi stima de sine, sa capeti incredere in fortele proprii, sa iti deschizi mintea spre noi si noi solutii la probleme, sa respiri mai eficient, sa te relaxezi/detensionezi, sa iti dai voie sa fii TU, sa te iubesti mai mult, sa iti rezolvi/ameliorezi cauzele/simptomele problemelor actuale. Cu alte cuvinte, eu ma leg de trecut pt a te ajuta in prezent sa redevii capabila sa-ti proiectezi viitorul. Hipnoza nu este o "pastila minune", insa combinata cu alte tehnici, ajuta foarte mult, iar rezultatul difera de la caz la caz. Tu detii controlul, iar terapeutul doar face sugestii, in functie de nevoile tale terapeutice.
Nu stiu cine ti-a spus ca nu-ti trebuie psihoterapii cognitiv comportamentale si nu am cum sa judec asta, insa daca nu te simti bine, alege totusi o terapie si nu amana. Xanaxul luat "la nevoie" e pe post de "ancora", ceea ce nu e rau, insa uneori devine o "profetie implinita" - "sa-mi iau la mine xanax, ca poate ma apuca vreun atac de panica" (si te apuca..:)) - te-ar ajuta sa observi si sa-ti notezi cand apar starile anxioase, in ce momente (ce faci, unde esti, ce ganduri iti vin in cap si ce simti), sa notezi tot si sa mergi exact pe principiul acela cu "ce ar vedea o camera de filmat in acel moment".
@aneana: au fost suficiente pt moment acele 8 sedinte, in care nu ai putut rezolva chiar tot; poate doar sa intelegi cand apar atacurile si starile anxioase si cum sa iti schimbi perspectiva din care le privesti. Pe termen lung e nevoie sa sapi dupa cauze, iar gandirea pozitiva, optimismul, inotul.sunt bune, dar nu suficiente.
@nana: sunt f bune sfaturile tale! Puteti sa va si rugati, insa asa cum a spus si @nana: folositi rugaciunile directe, simple, spuse din suflet, fara intermediari (preoti), pt ca uneori, chiar ei au nevoie de psiholog din pacate! Am avut un caz, un copil de 7 ani, care avea cosmaruri, enurezis (pipi in pat) dupa ce a mers la biserica, unde preotul i-a spus ca "el are pacate (ca nu-si asculta parintii?!) si ca o sa arda in focul iadului!!!" Nu generalizez pt ca sunt si preoti care chiar au dezvoltarea personala facuta, insa judecati si singuri cat de afectat era acel copil si ce influenta au cuvintele!
@tuturor: poate l-am mai postat pe aici, insa mie imi place f mult acest proverb hindus: "daca vei alege sa plangi lacrimile tale te vor impiedica sa vezi stelele!" Asadar, alegeti sa traiti viata asa cum e ea, cu momente bune si mai putin bune, sa intelegeti ca omul e o fiinta minunata, insa nu perfecta, pt ca perfectiunea nu exista aici, printre noi, iar daca acceptati si iideea ca suntem unici, veti putea straluci precum stelele!
Cu drag,
Psih Cristina Stoian
@ronicolle: cum ai spus si tu, terapia dureaza atat cat este nevoie si difera de la un client la altul, pt ca exista simptome diferite si nevoi diferite (cauze). Depinde foarte mult si de intensitatea trairilor si a modului in care te afecteaza. In orice caz, la psihoterapii cognitiv comportamentale (sunt de scurta durata comparativ cu altele) nu ai cum sa te pui pe picioare cu mai putin de 10 sedinte si pot ajunge la cateva luni, mai rar 1-2 ani (daca vrei sa iti rezolvi mai multe probleme si nu doar anxietatea, sau altfel spus, daca exista mai multe probleme asociate pe care pacientul le resimte sub forma unor simptome diverse si foarte deranjante, care il destabilizeaza). Iar ca sa vorbim doar de anxietate simpla e realmente mai putin intalnit, fara alte tulburari asociate sau macar episoade cu manifestari ale altor tulburari. Chiar daca anxietatea e cea mai des intalnita tulburare. In concluzie, mi-e aproape imposibil sa-ti raspund altfel decat mai sus :). Iar referitor la rezultatele tale, daca nu mai esti multumita, daca simti ca nu mai rezonezi cu ceea ce iti recomanda, poti foarte bine sa schimbi terapeutul - insa e de preferat sa legati o relatie terapeutica tu si viitorul terapeut, pt eficienta terapiei, dar mai ales, sa-ti gasesti intreaga motivatie pt terapie; pt ca uneori, clientii nu-si gasesc motivatia si renunta tocmai cand incepeau sa se schimbe lucrurile pt ei, crezand ca nu mai au nevoie de terapie.
E posibil sa nu ai doar anxietate, insa numai un psiholog iti poate spune asta, dupa evaluare.
Iar faptul ca vorbiti aici pe forum, va ajuta doar sa va mai descarcati tensiunea nervoasa si sa va confirmati faptul ca mai sunt si altii ca voi, pt ca de fapt, stand mai mult pe aici va intretineti starea.
@kitkat: 1) sunt din Bucuresti, 2) hipnoza te poate ajuta sa iti intaresti EUL, adica sa-ti echilibrezi stima de sine, sa capeti incredere in fortele proprii, sa iti deschizi mintea spre noi si noi solutii la probleme, sa respiri mai eficient, sa te relaxezi/detensionezi, sa iti dai voie sa fii TU, sa te iubesti mai mult, sa iti rezolvi/ameliorezi cauzele/simptomele problemelor actuale. Cu alte cuvinte, eu ma leg de trecut pt a te ajuta in prezent sa redevii capabila sa-ti proiectezi viitorul. Hipnoza nu este o "pastila minune", insa combinata cu alte tehnici, ajuta foarte mult, iar rezultatul difera de la caz la caz. Tu detii controlul, iar terapeutul doar face sugestii, in functie de nevoile tale terapeutice.
Nu stiu cine ti-a spus ca nu-ti trebuie psihoterapii cognitiv comportamentale si nu am cum sa judec asta, insa daca nu te simti bine, alege totusi o terapie si nu amana. Xanaxul luat "la nevoie" e pe post de "ancora", ceea ce nu e rau, insa uneori devine o "profetie implinita" - "sa-mi iau la mine xanax, ca poate ma apuca vreun atac de panica" (si te apuca..:)) - te-ar ajuta sa observi si sa-ti notezi cand apar starile anxioase, in ce momente (ce faci, unde esti, ce ganduri iti vin in cap si ce simti), sa notezi tot si sa mergi exact pe principiul acela cu "ce ar vedea o camera de filmat in acel moment".
@aneana: au fost suficiente pt moment acele 8 sedinte, in care nu ai putut rezolva chiar tot; poate doar sa intelegi cand apar atacurile si starile anxioase si cum sa iti schimbi perspectiva din care le privesti. Pe termen lung e nevoie sa sapi dupa cauze, iar gandirea pozitiva, optimismul, inotul.sunt bune, dar nu suficiente.
@nana: sunt f bune sfaturile tale! Puteti sa va si rugati, insa asa cum a spus si @nana: folositi rugaciunile directe, simple, spuse din suflet, fara intermediari (preoti), pt ca uneori, chiar ei au nevoie de psiholog din pacate! Am avut un caz, un copil de 7 ani, care avea cosmaruri, enurezis (pipi in pat) dupa ce a mers la biserica, unde preotul i-a spus ca "el are pacate (ca nu-si asculta parintii?!) si ca o sa arda in focul iadului!!!" Nu generalizez pt ca sunt si preoti care chiar au dezvoltarea personala facuta, insa judecati si singuri cat de afectat era acel copil si ce influenta au cuvintele!
@tuturor: poate l-am mai postat pe aici, insa mie imi place f mult acest proverb hindus: "daca vei alege sa plangi lacrimile tale te vor impiedica sa vezi stelele!" Asadar, alegeti sa traiti viata asa cum e ea, cu momente bune si mai putin bune, sa intelegeti ca omul e o fiinta minunata, insa nu perfecta, pt ca perfectiunea nu exista aici, printre noi, iar daca acceptati si iideea ca suntem unici, veti putea straluci precum stelele!
Cu drag,
Psih Cristina Stoian
@ mada, exact, pot spune k doar mi s a ameliorat starea, fata de cea initiala, insa asta nu ma satisface, mai ales k deja au trecut 6 luni de cand ma confrunt cu anxietatea si imi este teama sa nu ma indrept catre cronicizare. In ceea ce priveste schimbarea stilului de viata, este mai greu. Nu putem renunta la job si problemele tot acolo au ramas... trebuie doar sa privim partea plina a paharului. Cam asta este filozofia. Usor de zis greu de facut! Spuneai ca faci terapie parca. Imi poti lasa pe privat te rog numele psihologului. Daca nu te confund esti din acelasi oras ca mine.
@ dya, si eu ma simt cam aiurea de cateva zile, dupa o perioada relativ buna. Si mie mi se tot spune si citesc peste tot sa facem sport. Chiar am vorbit cu cineva care a trecut printr un episod depresiv si sportul l a ajutat 100%. Asa ca trebuie sa trecem peste "lene" si sa ne apucam de sala! Eu astept sa ma mut si apoi voi incepe si sala!
@ dya, si eu ma simt cam aiurea de cateva zile, dupa o perioada relativ buna. Si mie mi se tot spune si citesc peste tot sa facem sport. Chiar am vorbit cu cineva care a trecut printr un episod depresiv si sportul l a ajutat 100%. Asa ca trebuie sa trecem peste "lene" si sa ne apucam de sala! Eu astept sa ma mut si apoi voi incepe si sala!
Nici nu mai stiu azi de la vreme am ameteli, de la coloana, de la naiba, pe seama cui sa mai pun starea asta ?!
Totusi sper ca pana la finalul zilei sa-mi revin, sa reuseasc sa ma mobilizezi, am multe treburi de facut azi, si nu are cine ma inlocui.
Eu nu am ajutor nici cu copii si este firma mea deci trebuie sa fiu in priza ca altfel nu vin banii!
Imi doresc mult de tot o zi normala sau macar as vrea sa stiu programul altcuiva, ca eu nu stau o clipa toata ziua sa zic ca ma relaxez si tot am impresia ca n-am facut indeajuns?!
As vrea sa intreb pe d-na psiholog care posteaza daca stie despre medicamentul Cipralex pe ce perioada se poate lua, eu il iau de 6 ani cu intreruperi, perioada toamna pana primavara sunt cam scoasa din uz si atunci l-am folosit.
Fetelor voi cum va organizati timpul?
Cum arata o zi din viata voastra ?
Totusi sper ca pana la finalul zilei sa-mi revin, sa reuseasc sa ma mobilizezi, am multe treburi de facut azi, si nu are cine ma inlocui.
Eu nu am ajutor nici cu copii si este firma mea deci trebuie sa fiu in priza ca altfel nu vin banii!
Imi doresc mult de tot o zi normala sau macar as vrea sa stiu programul altcuiva, ca eu nu stau o clipa toata ziua sa zic ca ma relaxez si tot am impresia ca n-am facut indeajuns?!
As vrea sa intreb pe d-na psiholog care posteaza daca stie despre medicamentul Cipralex pe ce perioada se poate lua, eu il iau de 6 ani cu intreruperi, perioada toamna pana primavara sunt cam scoasa din uz si atunci l-am folosit.
Fetelor voi cum va organizati timpul?
Cum arata o zi din viata voastra ?
Am si eu o intrebare pe langa subiectul obisnuit...
Acum 2 zile mi-a intrat un cui ruginit in picior destul de mult, singurul lucur pe care il stiam este sa storc rana cat pot de mult sa elimin sangele, dupa a trebuit sa stau assa pana mi-a adus cienva niste rivanol.Dupa 3 ore asa s-a umflat destul de mult si s-a intarit...Ieri toata ziua nu am putut sa calc deloc in picor si a ramas la fel de umflat si tare.Acum cand m-am trezit a dat inapoi si nu ma mai daore, chair pot sa calc in el...Problema care ma roade e daca este necesar sa fac Vaccinul antitetanos, am inteles ca este destul de nasol vaccinul ala si nu m-am mai dus sa-l fac, am o vecina care a fost assistenta si mi-a zis ca daca a curs sange si rana a avut oxigen nu are cum sa aiba bacteria.daca in 2 zile a dat rana inapoi si pot sa merg in picior oare o mai fi nevoie sa il fac, ma gandesc ca daca era infectat si aveam ceva era din ce in ce mai rau rana si se rosea...are cineva vreo idee?
Acum 2 zile mi-a intrat un cui ruginit in picior destul de mult, singurul lucur pe care il stiam este sa storc rana cat pot de mult sa elimin sangele, dupa a trebuit sa stau assa pana mi-a adus cienva niste rivanol.Dupa 3 ore asa s-a umflat destul de mult si s-a intarit...Ieri toata ziua nu am putut sa calc deloc in picor si a ramas la fel de umflat si tare.Acum cand m-am trezit a dat inapoi si nu ma mai daore, chair pot sa calc in el...Problema care ma roade e daca este necesar sa fac Vaccinul antitetanos, am inteles ca este destul de nasol vaccinul ala si nu m-am mai dus sa-l fac, am o vecina care a fost assistenta si mi-a zis ca daca a curs sange si rana a avut oxigen nu are cum sa aiba bacteria.daca in 2 zile a dat rana inapoi si pot sa merg in picior oare o mai fi nevoie sa il fac, ma gandesc ca daca era infectat si aveam ceva era din ce in ce mai rau rana si se rosea...are cineva vreo idee?
@ DYA, daca iei cipralex de 6 ani si tot ai stari inseamna ca nu este potrivit pentru tine. Parerea mea umila este ca trebuie sa consulti un psihiatru fff bun sa vezi o alta opinie si un psiholog ff bun cred ca te ar putea ajuta chiar mai mult decAT tratamentul. Motivul pentru care eu personal am decis sa NU iau Seroxat este ca m am documentat si am citit ca este posibil ca starile sa dispara, insa nu neaparat, si in plus, in momentul cand opresti tratamentul, starile pot reveni.
@BLade, eu as merge o fuga la doctor in locul tau.
@BLade, eu as merge o fuga la doctor in locul tau.
dya30, cum sa iei 6 ani un medicament si sa vezi ca nu merge? draga mea, urgent la psiholog! el iti spune daca ai nevoie de psihoterapie sau te trimite la psihiatru. eu zic sa n-o mai amani. stiu ca trebuie sa te lasi treptat de el. daca tu nu ai grija de tine, atunci cine?
kitkat, ti-am trimis mesaj privat.
blade, si eu m-as duce la dr. vaccinul nu e asa de dureros cum crezi tu!!! nu e ca cel antirabic.
o zi frumoasa va doresc!!!
kitkat, ti-am trimis mesaj privat.
blade, si eu m-as duce la dr. vaccinul nu e asa de dureros cum crezi tu!!! nu e ca cel antirabic.
o zi frumoasa va doresc!!!
Ms mult, am fost si l-am facut pana la urma ptc incepusem sa ma gandesc cam mult si chair nu aveam chef sa formez iar vreo obsesie...nu a durut deloc, simt cate o intepatura in locul respectiv dar foarte mica:D.Nu prea vroiam sa-l fac ptc citisem pe net ca e cam periculos, dar probabil am citit eu prea multe teori ale conspiratiei :D.
Iau Cipralex de 6 ani in reprize sa spun asa. Prima data cand am "descoperit " anxietatea a fost acum vreo 7 ani cand mama pe fondul unor probleme in familie a facut un primul atac de panica urat din sirul care urma. Nestiind la momentul respectiv cu ce se mananca "astea" am ajutat-o foarte mult dupa care am inceput sa ma simt slabita, nu ma puteam concentra, ameteam, caderi de calciu etc. Apoi am incercat mai multe medicamente si nu a fost ok. Pana la urma am dat de un medic bun la Cluj si mi-a recomandat Cipralex. Eu nu am o familie foarte numeroasa iar cei pe care ii am sunt foarte panicosi.Parintii mei nu locuiesc in tara.Ma ajuta cand si cand soacra mea cu copiii, in rest il am doar pe sotul meu si doi bunici batrani, bolnavi si in permanenta panicati si boli si iara boli etc.Am fost si la psiholog, chiar dupa nasterea primului copil cand s-au declansat si mai tare lucrurile. Pusa in fata unor responsabilitati si mai mari, pe mine crescabdu-ma bunicii, am fost coplesita. Am invatat si inteles in urma sedintelor ca duc lipsa afectiunii si increderii pe care o familie si o mama in special ti le da, neavandu-le m-am simtitsingura si ca nu pot face fata. Sotul era tot timpul la servici iar eu inchisa in lumea mea casa -copil.Cu timpul am reusit sa -mi inteleg "defectiunile" dar aceasta vulnerabilitate mi-a ramas si cred ca o voi avea tot timpul.
Cipralexul il iau incepand de prin oct - prin aprilie mai, am mai scris si in alte comentarii ca se intampla ceva cu mine, parca am mereu capul in ceata si sunt mai incordata in perioada rece, durerile mele de coloana sunt mult mai accentuate si asta imi provoaca anxietate, capul imi e tot timpul greoi si ametesc. Apoi nu mai iau pana in toamna urrmatoare. Am incercat sa intrerup si anul acesta sa nu mai iua dar acelasi lucru s-a intamplat incepand cu luna oct. anul curent.Am luat vitamine, calciu, mg, ceaiuri, sunatoare, lavanda, tei, anxiolitice naturiste dar nimic.Si atunci ce sa fac.?Nu mai merg la psiholog pt ca stiu de unde imi vin starile astea. Cand am un pic de calm in familie iarasi mai vine cate o stire peste mine care ma da peste cap si se strang. Sunt ca o baterie care s-a descarcat.Decat sa nu functionez deloc mai bine fac ce pot sa dau randament.
Nu pot sta in casa tot timpul sa le zic copiilor ca sunt mereu bolnava si nu ma pot duce cu ei la joaca si la diverse activitati.
Incerc sa-mi remediez cum pot situatia, cert este ca nu voi mai fi niciodata cum am fost si nici nu-mi doresc. Eram tafnoasa, poate aroganta uneori, credeam ca toti trebuie sa faca cum zic eu, acum sunt mai potolita, mai apropiata de Dumnezeu, apreciez mai mult lucrurile din jurul meu, timpul petrecut cu ai mei si sunt multumita de evolutia caracterului meu pt ca in acest timp am crescut mai mult decat am facut-o in anii dinaintea "anxietatii".
Nu as mai vrea sa fiu la fel, doar sa am mai mult curaj sa-mi infrunt viata, ca eu tot de asta ma tem ca nu pot face fata, ca daca ma imbolnavesc eu, daca copii, daca sotul, daca si daca.Imi trebuie mai multa incredere si daca sa avea puterea sa nu fltrez totul prin inima mea ci prin mintea mea prima data ar fi extraordinar.Dar ce sa fac dragele mele ?! Macar exista si forumul asta ne mai spunem ofurile si vad ca nu am o boala rara si ca mai sunt altii ca mine.
Realizarile mele in viata de pana acum sunt importante si multe zic eu, plus ca in fata oamenilor par o persoana foarte puternica, exigenta, de cuvant, de incredere, sincera, dar eu sunt in sinea mea un " copil care are nevoie de mama sa il tina in brate ".Imi lipseste : "Stai linistita ca totul o sa fie bine ', drept pt care mereu imi incurajez copii si le repet acest lucru ca sa nu duca lipsa de acestea si sa fie panicosi si lipsiti de incredere in ei. La viata mea eu nu am auzit o incurajare, o zi de nastre la care sa vina mama ca nu se putea, traia intr-o tara de unde nu putea veni, batranii mei m-au crescut cum au stiut, dar cei 7 ani CONTEAZA foarte mult in copilaria unui om. Eu sunt copil si acum.Cand ma apuca " starile " imi imaginez ca eu sunt persoana aia puternica care ar trebui sa fiu si ma incurajez tot pe mine copilasul. Puteti intelege asta ?Eu cresc acum alaturi de copii mei.Cand le spun lor : Nu te ingrijora ca lucrurile adesea se rezolva de la sine sau ca trebuie sa aiba incredre in ei, sa persevereze de fapt imi spun si mie.Ma cresc cumva pe mine !Ciudat? Nu.Toate probleme noastre de anxietate au o hiba undeva in trecut si acum striga prin corpul nostru.Sper sa fiu ok cu medicamente, fara si cu si si, numai sa pot sa-mi cresc copii, sa-mi fac treaba la servici, sa fiu o sotie buna, nu mereu ofticata, depresiva, care se plange, credeti ca unui barbat ii convine asa ceva mai ales dupa o casnicie mai lunga ?
Eu va doresc o seara linistita si mai astept pareri si de la voi.
Va iubesc
Cipralexul il iau incepand de prin oct - prin aprilie mai, am mai scris si in alte comentarii ca se intampla ceva cu mine, parca am mereu capul in ceata si sunt mai incordata in perioada rece, durerile mele de coloana sunt mult mai accentuate si asta imi provoaca anxietate, capul imi e tot timpul greoi si ametesc. Apoi nu mai iau pana in toamna urrmatoare. Am incercat sa intrerup si anul acesta sa nu mai iua dar acelasi lucru s-a intamplat incepand cu luna oct. anul curent.Am luat vitamine, calciu, mg, ceaiuri, sunatoare, lavanda, tei, anxiolitice naturiste dar nimic.Si atunci ce sa fac.?Nu mai merg la psiholog pt ca stiu de unde imi vin starile astea. Cand am un pic de calm in familie iarasi mai vine cate o stire peste mine care ma da peste cap si se strang. Sunt ca o baterie care s-a descarcat.Decat sa nu functionez deloc mai bine fac ce pot sa dau randament.
Nu pot sta in casa tot timpul sa le zic copiilor ca sunt mereu bolnava si nu ma pot duce cu ei la joaca si la diverse activitati.
Incerc sa-mi remediez cum pot situatia, cert este ca nu voi mai fi niciodata cum am fost si nici nu-mi doresc. Eram tafnoasa, poate aroganta uneori, credeam ca toti trebuie sa faca cum zic eu, acum sunt mai potolita, mai apropiata de Dumnezeu, apreciez mai mult lucrurile din jurul meu, timpul petrecut cu ai mei si sunt multumita de evolutia caracterului meu pt ca in acest timp am crescut mai mult decat am facut-o in anii dinaintea "anxietatii".
Nu as mai vrea sa fiu la fel, doar sa am mai mult curaj sa-mi infrunt viata, ca eu tot de asta ma tem ca nu pot face fata, ca daca ma imbolnavesc eu, daca copii, daca sotul, daca si daca.Imi trebuie mai multa incredere si daca sa avea puterea sa nu fltrez totul prin inima mea ci prin mintea mea prima data ar fi extraordinar.Dar ce sa fac dragele mele ?! Macar exista si forumul asta ne mai spunem ofurile si vad ca nu am o boala rara si ca mai sunt altii ca mine.
Realizarile mele in viata de pana acum sunt importante si multe zic eu, plus ca in fata oamenilor par o persoana foarte puternica, exigenta, de cuvant, de incredere, sincera, dar eu sunt in sinea mea un " copil care are nevoie de mama sa il tina in brate ".Imi lipseste : "Stai linistita ca totul o sa fie bine ', drept pt care mereu imi incurajez copii si le repet acest lucru ca sa nu duca lipsa de acestea si sa fie panicosi si lipsiti de incredere in ei. La viata mea eu nu am auzit o incurajare, o zi de nastre la care sa vina mama ca nu se putea, traia intr-o tara de unde nu putea veni, batranii mei m-au crescut cum au stiut, dar cei 7 ani CONTEAZA foarte mult in copilaria unui om. Eu sunt copil si acum.Cand ma apuca " starile " imi imaginez ca eu sunt persoana aia puternica care ar trebui sa fiu si ma incurajez tot pe mine copilasul. Puteti intelege asta ?Eu cresc acum alaturi de copii mei.Cand le spun lor : Nu te ingrijora ca lucrurile adesea se rezolva de la sine sau ca trebuie sa aiba incredre in ei, sa persevereze de fapt imi spun si mie.Ma cresc cumva pe mine !Ciudat? Nu.Toate probleme noastre de anxietate au o hiba undeva in trecut si acum striga prin corpul nostru.Sper sa fiu ok cu medicamente, fara si cu si si, numai sa pot sa-mi cresc copii, sa-mi fac treaba la servici, sa fiu o sotie buna, nu mereu ofticata, depresiva, care se plange, credeti ca unui barbat ii convine asa ceva mai ales dupa o casnicie mai lunga ?
Eu va doresc o seara linistita si mai astept pareri si de la voi.
Va iubesc
Buna ziua,
Dya30, în psihoterapia cognitiv-comportamentală a înţelege cauzele anxietăţii este doar primul pas. Urmează paşi mult mai importanţi în care înveţi şi exersezi tehnici şi metode de reducere a hiperactivării neurofiziologice, de autocontrol emoţional şi mental, de întărire a eului, de modificare a gândurilor, atitudinilor şi convingerilor disfuncţionale faţă de sine, faţă de lume etc.
Această psihoterapie este foarte structurată, implică teme pentru acasă si demolează clişeul conform căruia la psiholog doar vorbeşti despre problemele tale. Dimpotrivă, prin multe exercitii, îţi formezi noi obiceiuri şi deprinderi de viaţă astfel încât să depăşeşti anxietatea. De cele mai multe ori, tulburările anxioase sunt generate de stilul nostru de gândire, de convingerile disfuncţionale, convingeri formare de obicei în copilărie şi care, de multe ori, nu sunt conştientizate. Acestea nu pot fi modificate cu medicamente sau ceaiuri, ci printr-un proces de reînvăţare.
Şedinţele de psihoterapie pot fi ţinute nu doar la cabinet, ci şi online, pe Skype sau Messenger, fiind la fel de eficiente.
Dacă ai întrebări, poţi să-mi scrii.
O zi placuta!
Dya30, în psihoterapia cognitiv-comportamentală a înţelege cauzele anxietăţii este doar primul pas. Urmează paşi mult mai importanţi în care înveţi şi exersezi tehnici şi metode de reducere a hiperactivării neurofiziologice, de autocontrol emoţional şi mental, de întărire a eului, de modificare a gândurilor, atitudinilor şi convingerilor disfuncţionale faţă de sine, faţă de lume etc.
Această psihoterapie este foarte structurată, implică teme pentru acasă si demolează clişeul conform căruia la psiholog doar vorbeşti despre problemele tale. Dimpotrivă, prin multe exercitii, îţi formezi noi obiceiuri şi deprinderi de viaţă astfel încât să depăşeşti anxietatea. De cele mai multe ori, tulburările anxioase sunt generate de stilul nostru de gândire, de convingerile disfuncţionale, convingeri formare de obicei în copilărie şi care, de multe ori, nu sunt conştientizate. Acestea nu pot fi modificate cu medicamente sau ceaiuri, ci printr-un proces de reînvăţare.
Şedinţele de psihoterapie pot fi ţinute nu doar la cabinet, ci şi online, pe Skype sau Messenger, fiind la fel de eficiente.
Dacă ai întrebări, poţi să-mi scrii.
O zi placuta!
Salutare tuturor..se pare ca iarna ne ia pe nepragatite..exact cum le iau pe autoritatile romane (cand ninge) :))
Nici eu nu is prea breaz de cateva zile..am facut si eu un control pe la urgente...tensiunea mare..insa vestile sunt la fel ca acum cativa ani..eco cardiac si ekg sunt ok...sange..plamani..la fel..nu prea pot sa mor de la astea prea rpd :)
Doar ca starile s au accentuat...cu tot tacamul de la ameteli, tremur al muschilor, respiratie insuficienta..stare proasta generala..tensiunea oscilanta..
Ma gandeam serios la un tratament cu pastile..insa la urgente am primit un nr de tel al unui psihoterapeut..am mai fost acum juma de an la psiholog..pe moment a fost minunat insa am inteles ca exista o identificare a cauzelor si apoi exercitii de combatere, plus schimbarea unor lucruri care vor bloca in timp ca aceste stari sa revina.Practic este nevoie de cineva foarte calificat care sa faca asta si sa te invete cum sa te ajuti, pt ca doar discutii poti avea cu orice psiholog.
Am sa analizez ambele situatii si sa iau o decizie..sanatate tuturor si incercati sa ganditi pozitiv,
Nici eu nu is prea breaz de cateva zile..am facut si eu un control pe la urgente...tensiunea mare..insa vestile sunt la fel ca acum cativa ani..eco cardiac si ekg sunt ok...sange..plamani..la fel..nu prea pot sa mor de la astea prea rpd :)
Doar ca starile s au accentuat...cu tot tacamul de la ameteli, tremur al muschilor, respiratie insuficienta..stare proasta generala..tensiunea oscilanta..
Ma gandeam serios la un tratament cu pastile..insa la urgente am primit un nr de tel al unui psihoterapeut..am mai fost acum juma de an la psiholog..pe moment a fost minunat insa am inteles ca exista o identificare a cauzelor si apoi exercitii de combatere, plus schimbarea unor lucruri care vor bloca in timp ca aceste stari sa revina.Practic este nevoie de cineva foarte calificat care sa faca asta si sa te invete cum sa te ajuti, pt ca doar discutii poti avea cu orice psiholog.
Am sa analizez ambele situatii si sa iau o decizie..sanatate tuturor si incercati sa ganditi pozitiv,
ce mai faceti? cum mai sunteti? eu am un nod in gat de vreo 2 zile. ma intrebam ce e mai bun: un nod in gat sau o portie de ameteala? voi ce ati alege?
dya30, cum te mai simti?
ronicolle, esti ok?
kitkat, ai reinceput terapia?
mogdyy, cum stai cu dozele? esti consecventa?
va imbratisez si va urez un weekend placut!
dya30, cum te mai simti?
ronicolle, esti ok?
kitkat, ai reinceput terapia?
mogdyy, cum stai cu dozele? esti consecventa?
va imbratisez si va urez un weekend placut!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 65anxietate-poate impreuna reusim
- 60Filme despre spitale de psihiatrie, boli psihiatrice si ce tine de asta
- 3poate implica anxietatea probleme in viata sexuala?
- 3Atacuri de panica, anxietate severa si frica de schizofrenie va rog...
- 4va rog daca puteti sa ma ajutati cu un sfat in legatura cu un diagnostic
- 9Atac de panica? Anxietate? Nu mersi, mi-e bine asa! :)
- 5Anxietate si atacuri de panica
- 3legatura dintre ochi si atacuri de panica ??
- 34depresie anxietate, atacuri de panica si tulburari obsesiv compulsive
- 33ajustare doza rivotril
- 29Ameteala, stare de betie, slabiciune, oboseala excesiva, tensiune oculara
- 3ameteli , intepaturi
- 436Ajutor! Atac Panic, Anxietate si Depresie
- 4Relatie distrusa de anxietate
- 11Tulburări anxioase și atacuri de panica. Ajutor
- 3Atacuri de panica si depresie
- 23Atac de panica
- 5Tratament naturist atacuri de panica.
- 9Tulburări de anxietate si atacuri de panica frecvente !
- 12Palpitații, oboseala, leșin, colon iritabil, balonare, confuzie
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: