Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

Eu am deja o lună de când mă simt perfect Cu siguranță voi mai intra pe forum :) Mulțumesc și lui Veritas pentru mesajele de incurajare și sper să treceți cu bine toți de aceste stări și sa descoperiți că viața e perfecta și după anxietate și atacuri de panica Eu îi mulțumesc în fiecare zi lui Dumnezeu că mă simt foarte bine și ma bucur de viață și sănătate

Hristos a înviat! Bună, Ronicolle! Ai rămas fără niciun dubiu, veterana acestui forum pe această temă și te felicit! As dori să te întreb dacă este posibil să vrei să te ridici din pat, dimineața, și aparent fără niciun motiv să nu pot ridica capul de pe perna, să îl simt greu și o amețeală ciudată, iar dacă tot am încercat să mă ridic, am mers sprijinită de pereți având senzația ca ma duc intro parte și alta. Speriată și panicata, am luat o pastila de bromazepam și după o jumătate oră mi am mai revenit puțin. Ce zici? Ce crezi? Când ai timp, te rog frumos, să îmi răspunzi. O ZI FRUMOASA!

Credeți ca depresia care nu se tratează in urma tratamentului cu antidepresive, poate fi un semn al unei afecțiuni ale glandei tiroide nediacnosticate la timp? La mine se pare ca in urma unor analize făcute din cauza sperieturii ca după 8 luni anxietatea generalizată se accentuează in loc sa se amelioreze, am descoperit o hipertiroidie. Asta momentan in testele din sânge. Urmează sa fac și ecografie și posibil și alte teste la endocrinolog și sa văd dacă asta ar fi o cauza. O alta e ca nu am făcut psihoterapie. Acum am început sa ac cu cei de la gândește sănătos și deja văd o îmbunătățire. Aștept pareri

Buna seara...a trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe forum dar am citit toate mesajele.Nu aveti idee cat de mult ma ajuta pe mine sa intru si sa recitesc mesajele.imi gasesc curajul de care am nevoie.mai ales acum cand am trecut printr-o perioada grea si culmea NU din cauza anxietatii.
Ma rugam sa am eu anxietate maxima, sa am un atac de panica decat sa-mi vad sotul pe targa in spital.
In ultima saptamana pur si simplu am uitat de mine, de grijile mele si m-am concentrat doar asupra lui.
Deci am descoperit ca fara anxietate sau cu anxietate tot reusim sa ne descurcam chiar si in situatii mai grave.
Toti sunteti oameni puternici...demonstrati-va voua asta :)
Mogddy...eu am ramas pe aici pe forum pentru ca am acceptat anxietatea in viata mea, asta sunt eu...cu bune si cu rele.am perioade mari in care ma simt bine, am si momentele mele " de glorie" ca de' sunt si eu om si am dreptul sa ma simt rau, sa fiu stresata, ingrijorata.
Am fost si eu la dr de familie si i-am explicat ca am si eu niste ameteli dar care nu au treaba cu anxietatea si mi-a dat niste pastile si o trimitere la neurolog dar mi-a zis ca acolo cel mai probabil o sa-mj dea acelasi medicament.asa ca nu am mai luat nici o pastila si le-am trimis"undeva" pe "doamnele ameteli".
Eu nu le am asa de accentuate precum le ai tu asa ca nu stiu ce sfat ti-as putea da.
Badica...presupun ca ai cautat simptomele hipertiroidei si ai vazut ca anxietatea, insomnia, palpitatiile si multe altele se regasesc acolo.asteapta sa termini cu toate investigatiile si vezi atunci ce e de facut.
Mai sus era o discutie despre terapia bowen...stiu despre ce este vorba pentru ca eu am facut multe sedinte si chiar am incurajat lumea sa faca.daca vindeca sau nu vreo boala nu stiu.stiu doar atat...ca dupa ce doar 3 zile din 7 ma simteam bine, fara anxietate, am inceput sa ma simt bjne 7 zile din 7, apoi cate 2 saptamani, apoi o luna...si tot asa.nu mai zic de somnul odihnitor recuperat dupa cateva sedinte.
Aceasta terapie se practica foarte mult in tari precum Olanda, Belgia, Germania...deci o fie ceva de capul ei.
Eu va doresc o seara buna, sa auzim numai de bine.

Bună dimineața, Ronicolle! Îți mulțumesc frumos că mi ai răspuns și cu sinceritate îmi pare rău că ai trecut prin momente grele cu soțul, sper să fi depășit această situație dificilă, multă sănătate! Și cred că am să recitesc toate postările de aici, așa cum o făceam cândva și ai dreptate, ma ridicam, cădeam și iar ma ridicam încercând să înțeleg ce se întâmplă cu mine.Sa știi ca am fost la neurolog, acum vreo 2 ani, de atunci iau bromazepam mi a mai dat atunci vitamine și betahistina.Te îmbrățișez, cu drag!
!

Salutari tuturor
Am revenit si eu pe forum tocmai pentru ca stiu ca aici gasesc oameni care inteleg si stiu prin ce treci cand suferi de anxietate si atacuri de panica.
Nu stiu daca va mai amintiti, scriam cu ceva timp in urma ca am ramas insarcinata, iar din momentul in care am aflat, am renuntat dintr-o data la medicatia pe care o luam, respectiv Anafranil de 25 mg, de doua ori pe zi. Din pacate, sarcina s-a oprit din evolutie si a trebuit sa fac chiuretaj la 7 saptamani jumate. Mi-am continuat viata fara medicatie timp de doua luni...dupa care, starile de neliniste au revenit...emotii la stomac, lipsa poftei de mancare, lipsa rabdarii de a face orice.

Am ajuns din nou la medicul meu psihiatru. La inceput mi-a dat sa iau xanax de 25 mg de trei ori pe zi. L-am luat o saptamana, dar mare lucru nu am simtit, apoi mi-a zis sa renunt la el si mi-a dat extraveral, de 2 ori pe zi. Adevarul este ca am luat un extraveral la amiaz dupa ce luasem un xanax dimineata...toata ziua am fost ametita maxim, dar linistita. Nu mi-a placut starea mea si nu l-am mai luat, am mers a doua zi la el.

Mi-a dat tratament cu Cipralex 20 mg pe zi si extraveral doua pe zi. Am inceput sa le iau, dar dupa doua zile de Cipralex ma simteam foarte rau...foarte agitata. L-am sunat pe medic, pentru ca era chiar in duminica de Pasti, dimineata. Mi-a spus sa iau doar un Cipralex si trei extarverale. Zis si facut. Am inceput sa nu ma mai simt asa agitata si totul parea ca merge inspre bine. Am renuntat si la Extraveral dupa cateva zile pentru ca, nu stiu daca neaparat de la el, dar imi cadea capul de somn. Reactiile adverse ale Cipralexului le-am simtit din plin: greata, agitatie, transpiratie excesiva, nervozitate, lipsa poftei de mancare...cred ca toate le-am avut.

Azi am o luna de cand iau Cipralex...nu sunt bine, nu sunt rau. Am zile in care sunt chiar foarte bine dispusa, ma simt bine, tonus ridicat si asta mai mult dimineata, ca apoi, dupa masa si seara sa simt o usoara agitatie. In plus, mai fac si cate un atac de panica din cand in cand. Am tot felul de ganduri...de ce nu mai imi revin? De ce dupa o luna inca mai am atacuri de panica?

Cand am luat Anafranilul, stiu ca am inceput sa ma simt mult mai bine chiar dupa doua sau trei saptamani. Nu stiu de ce mi l-a schimbat? A zis ca, deocamdata, nu il mai putem lua...este adevarat ca l-am luat 3 ani, dar eram foarte bine de la el. L-am intrebat de Cipralex si a spus ca este mai bun, ca o sa fiu bine si ca voi duce o viata normala.

Intrebarea mea este: care dintre voi ati mai luat Cipralex, la cat timp v-ati simtit bine? Pentru ca am mai citit pe forumuri si unii spun ca la 3 saptamani, altii ca la o luna jumate-doua? Cei care ati trait experienta Cipralex, ca sa zic asa, ce parere aveti despre el?

Va multumesc si va doresc multa sanatate!!!

Eu am
Luat cipralex m-a pus pe picioare dintr-un episod depresiv și anxios sever, dar eu am făcut imprudenta sa îl opresc după 6 luni și nu a fost bine. La 2 luni după oprire au revenit simptomele. Iniatial m-a pus pe picioare după 3 săptămâni. Dar la mine a fost grav. Semne secundare am avut agitație și o fotosensibiltate mărita și deranjanta. Acum sunt pe remeron 15 mg după o ședința de terapie încep sa schimb niște lucruri se văd îmbunătățiri. Dar psihiatrul deja mi-a pregătit schema începerii tratamentului cu seroxat. A zis cum încep sa simt episod depresiv puternic sa încep sa iau seroxat și anxiar și din seroxat sa nu ma mai opresc minim 1 an. Eu încerc prin a minimiza stresul sa nu mai apăra sau sa se declanșeze boala. Ieri mi-am luat un ceas care monitorizează somnul pt ca am impresia ca nu dorm profund și ca somnul nu e de calitate. Azi ceasul mi-a arat 2.40 ore somn profund și 5 ore somn Light.

Bună tuturor
@Adela0276, îmi pare nespus de rău pt.ceea.ce s-a întâmplat, referitor la sarcină, viața merge înainte.Și eu iau cipralex 10mg/2/zi, tot de o lună.Vreau să zic că primele 3 saptamâni cel puțin au fost coşmar, tot ceea ce descrii și tu, agitație, amețeli, transpirații, anxietate, vreo 2 sau 3 atacuri de panică, zilele bunişoare au fost foarte puține.weekend ul acesta a fost cel mai bun, în ceea ce privește starea mea, am fost EU într-adevăr, uite astăzi din nou m-a trezit o anxietate urâtă cu transpirații, gol în stomac, palpitații și încă sunt amețită, deci are 1000 de fețe, când crezi că ești bine, te lovește, ai senzația că e mult mai rău, dar nu e, doar că după zile bune percepem totul la intensitate mult mai mare.Ieri am fost la medic, și la fel mi-a zis, să mai aștept ca fiecare organism răspunde diferit.Eu zic să mai aștepți, după ce ai suportat toate efectele adverse, și toate aceste stări supărătoare, chiar dacă mai vine și câte o zi mai puțin Bună.Sănătate Multă, și sa mai scrii cum ești!!
@Badica1, văd că ai luat cipralex, vreau să te întreb de ce nu ai reluat, și ai început cu remeron ?după ce ai întrerupt, a fost decizia medicului?că totuși te-ai simțit bine.Mă bucur că după prima ședință de psihoterapie ești mai bine, asta mă face să iau în calcul mai mult ideea că trebuie să încep și eu, chiar dacă am avut ceva rețineri în urma câtorva ședințe făcute în trecut, este adevărat, din cu totul alt motiv, în urma unui accident.Bună ideea cu monitorizarea somnului.Sănătate Multă!!

Adela imi pare rau ptr ce s-a intamplat dar nu te da batuta.urmeaza si tratament dar eu iti recomand sa mergi si la un psiholog.eu asta am ales sa fac si mi-e bine, nu perfect dar nici nu am de ce sa ma plang.mai ales acum cand am trecut printr-un necaz...trebuia sa fiu terminata psihic.
Sa nu te sperii...daca ai fost la prima sarcina se poate intampla si acesc necaz.am o prietena foarte buna, sanatoasa tun..cum se zice...dar din pacate a pierdut sarcina la 3 luni dar nu s-a descurajat si acum este din nou o graviduta frumoasa foc.
Si chiar azi am aflat ca o colega de la munca e graviduta in 7 saptamani si stiu bine ca are cam multisoare probleme de sanatate inclusiv atacuri de panica dar cu toate astea sarcina a mers bine pana acum, este foarte optimista si nu isi face prea multe griji.
De problema asta am discutat cu dr psiholog la care merg si am inteles foarte multe.
In legatura cu tratam...nu prea pot sa te ajut.eu luam xanax, chiar si cate o jumatate de pastila de 0.25 si isi facea efectul fara efecte secundare.e singurul med pe care l-am luat si sper sa nu mai fie nevoie.
Badica1...ptr somn eu iti recomand sa incerci si ceai "somn linistit" plus orice te-ar putea relaxa si bineinteles miscare ziua.
O zi buna sa aveti

@sara43 - eu am intrerupt cipralexul pentru ca îmi datea o reacție de care nu scăpăm și anume eram sensibil la factori luminosi gen semafor. Lumina lor in ochii mei apărea mult amplificată și era deranjanta. Cei drept acest efect secundar a fost puternic la începutul tratamentului cu cipralex și s-a diminuat spre sfârșit dar nu total. Remeron mi-a bagat concomitent cu cipralex pentru somn. L-am bagat in schema in luna a 5 a de când luam cipralex. Acum sunt mai bine datorită faptului ca încerc sa trec mai ușor peste semnele de anxietate care încă apar dar cu cât nu le bag in seamă și început sa ma bucur de orice, parca trece mult mai repede. Orice lucru care îl fac sa ma distragă de la anxietate e foarte folositor sa trec peste. Nu știu dacă voi reuși sa trec fără sa încep tratamentul cu seroxat dar încerc totusi

@Badica1, am înțeles, uite acum că ai zis de această sensibilitate la factori de lumină constat că și eu am această sensibilitate, cred că nu am băgat-o în seamă pt.că deja erau foarte multe alte stări ciudate, am să urmăresc și acest aspect.Foarte Bine faci că încerci să te bucuri de orice, dealtfel toți ar trebui să facem același lucru.Multă baftă să reușești să treci fără să începi tratamentul cu seroxat!!
Pe mine pt.somn m-a ajutat foarte mult Dormolin forte.Sănătate!

In trecut era foarte eficient Și la mine dormolin forte. Dar acum nu am cum sa îl mai iau pentru ca nu e bine sa asociezi medicamente naturale cu alopate.

@Sara43, o sa mai am un pic de rabdare, sa vad cum ma comport dupa vreo doua luni si daca tot asa sunt, merg inapoi la medic.
Din cate am citit, Cipralex-ul este un antidepresiv destul de nou cu eficienta mare, dar e clar ca fiecare reactionam diferit la el. Sa mai scrii si tu, sa vedem cu evolueaza la tine...eu iti doresc putere multa sa poti trece peste toate reactiile astea nasoale, pentru ca stiu exact cum te simti si stiu cat este de rau...si mai stiu ca trebuie sa avem incredere si sa ne punem toata speranta in ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca, fara el, nu putem face nimic...Sara, mi-ar placea sa putem vorbi si in afara forum-lui, daca vrei. Sa mai schimbam din experienta pe care o traim cu Cipralex-ul, poate ne ajutam reciproc.

@ronicolle, multumesc pentru incurajari, dar deocamdata nu-mi doresc decat sa fiu bine, ca inainte sa raman insarcinata, vesela, plina de viata, optimista. Apoi mai vedem...desi nu cred ca as mai vrea sa raman insarcinata si asta pentru simplul motiv ca mi-e teama pentru sanatatea mea.suna egoist, poate, dar asta este adevarul. Oricum, de mult timp ma gandesc sa adopt un copilas pentru ca deja am o varsta la care nu e asa usor sa duci o sarcina cu bine la bun sfarsit.

Doamne ajuta si sanatate!!

@Adela0276, ți-am lăsat mesaj în privat ☺

@Badica1, aşa este, din păcate în anxietate și depresie cam așa e cu medicația, "una caldă, una rece", se cam contrazic alopatele cu celelalte, și eu la început am luat dormolin, nu mai iau.
Sănătate tuturor!!

N.am mai postat pe forum de ceva timp si am zis ca e timpul sa.mi fac aparitia :|
Adela, imi pare rau pt cele intamplate.

As avea o intrebare: senzatie de "fluturasi" in stomac ati avut? De vreo 2 zile am asa cand si cand, fara motiv, adica fara ca ceva sa.mi provoace emotie

@Florinaflo, da, si eu am aceste senzatii...tot de la anxietate ti se trage.Daca sunt usoare si le poti tolera, este ok, dar la mine s-au amplificat, am ajuns sa nu mai pot manca din cauza acestor ”emotii” la stomac. Eu si din cauza lor am reinceput tratamentul.

Bună seara. Am și eu o problemă cu care mă confrunt la ora asta. A mai pățit cineva să aibă stări de frică de moarte fără motiv? Sau să simtă că o să moară? Sau că o să se întâmple ceva rău?

Bună Emil da am avut si eu asa gânduri. Totul este de la anxietate.

@Emil daca te linisteste cu ceva o sa iti povestesc acum pe scurt cam de ce este in stare anxietatea.
In urma cu 3 zile stand linistita si vorbind la telefon cu cineva, discutand de tot felul de chestii lipsite de importanta subit mi-a aparut teama infernala de moarte subita. A aparut subit, am simtit ca totul se prabuseste si e real, cat se poate de real. In secundele urmatoare, in atac de panica fiind m-am intrebat care ar fi motivul pt care as muri subit? Care sunt posibilitatile si ce mi-ar produce moarte subita? Nu am stiut sa raspund, mi-am dat seama ca motive nu exista si cu toate astea teama era f f mare, eram convinsa ca asta se va intampla, stiam in acelasi timp ca este anxietate, imi argumentam totul insa nu eram convinsa 100% ca e doar atac de panica, undeva in subconstient chiar credeam minciuna.
Mi-am continuat discutia telefonica, persoana nici nu a realizat ca am avut un atac de panica, continua sa discute despre pisica, despre gel de dus, despre vremea de afara, despre florile din gradina, despre verisori si neamuri etc. Am reusit sa ma linistesc intre timp, nu f mult dar am mai redus din senzatii si teama, cu greu ma calmam si am incercat sa fac orice altceva doar sa nu ma concentrez pe idee.
Orice as fi facut, mintea cumva tot la gandul asta statea. A disparut intr-un final insa dupa 3 4 ore m-a lovit crunt un alt atac de panica din senin ca daca innebunesc, pierd controlul si discernamantul, daca eu am innebunit si de fapt nu imi dau seama? Alta runda de atac de panica, alte frici oribile, tremor si neliniste, senzatia de iad. Din nou stiam si repetam ca teama de a nu innebuni este primul semn al mintii sanatoase, dar cine credea asta?
Am inceput sa cred ca toada drama abia acum incepe, ca va urma ce este mai rau, ca tot ce am trait pana acum si experimentat cu anxietatea a fost doar un semnal de alarma si ca de fapt raul e mai mare, ca doar m-am pacalit ca am facut progrese, simt ca nu mai pot controla mintea, gesturile, ideile, reactiile, ca voi pierde complet controlul, ca voi ceda nervos, voi fi internata la psihiatrie si de acolo o sa ajung si mai rau si asa o sa dezvolt boli psihice si si si si si.
Iar am luat-o usor cu explicatiile si cu partea logica, sa repet tot ce stiu despre anxietate, tot ce ne poate face anxietatea si toate alarmele false si minciunile pe care ni le poate aduce, 50% credeam si stiam ca este anxietate si asa se manifesta, 50% chiar eram convinsa ca tot ce simt si cred se va intampla si chiar voi ceda, ca as putea comite acte necugetate si multe alte lucruri.
Bineinteles ca am ajuns sa spun ca as prefera sa mor subit decat sa imi pierd controlul si sa innebunesc. Incepusem sa imi doresc sa se intample rapid ceva, orice, doar sa nu o iau razna mental, sa nu scap de sub control.
Ma linistesc cu greu dupa toata treaba asta, dupa 2 ore apare brusc o senzatie fizica suparatoare, extrem de intensa in zona toracelui, moment in care se instaleaza urmatorul atac de panica, ideea fiind ca daca mor? Aoleu, daca mor?
Dar daca mor si dincolo de moarte nu exista ceea ce cred eu? Daca oare ma voi reincarna intr-un animal oropsit care va fi maltratat? Daca voi fi o persoana chinuita de boli, saracie si razboaie? (chestii care nu stau in pincipiile mele de viata si modul meu de a gandi, vad cumva total diferit tot ce se intampla dupa ce terminam etapa aceasta de viata)

Fix asa am realizat ca anxietatea arunca cu rahat si balarii din toate directiile, cu lucruri complet lipsite de certitudine, cu idei din cele mai oribile sau conceptii la 180 de grade fata de conceptiile noastre de viata, cu eternul DAR DACA...? si permanenta incertitudine.

Am dat aceste exemple pe care le-am trait pt a observa cat de nehotarata este anxietatea, cate fete poate avea, cum isi poate schimba ideea si forma de la o clipa la alta si cam ce e in stare sa faca din noi in momentul in care exista cel mai mic dubiu posibil.

Bineinteles ca ziua respectiva a avut repercursiuni neplacute asta pt ca am avut tendinta sa cred si sa ma las condusa de incertitudine, am acceptat cumva ideea ca "dar daca..." are probabilitate de a se concretiza, am inghitit minciuna anxietatii si mai pe romaneste "am pus botul" la prostii.

Zilele urmatoare au fost pline de anxietate, stari aproape permanente de derealizare si depersonalizare, neliniste, stare depresiva cu teama de a nu innebuni, a nu ceda, a nu face gesturi necugetate, pana la punctul in care am ajuns sa nu cred tot ce stiu despre anxietate, sa cred ca tot ce se scrie si ce se spune despre anxietate este de fapt o minciuna pt a ne linisti pe noi, cei anxiosi, ca cei care sunt in remisie totala de fapt poate nici n-au avut anxietate si doar scriu asa de dragul de a epata puterea lor, ca psihologii vor doar sa ne calmeze si ca realitatea poate scapa de sub control, ca e posibil sa fie totul mai rau decat pare ca etc.
Moment in care am constientizat ca ideile au tendinta paranoida, fapt ce a atras de la sine mai multa teama, spunandu-mi "uite, e clar, ai devenit paranoica, primul semn ca deja aluneci pe panta unor probleme reale psihice" moment ce a alimentat toata starea de anxietate.

Ce mi-a lipsit mie in momentele alea a fost fix lipsa de incredere in propria persoana, in propria minte si psihic, increderea de a putea face fata situatiilor, de a crede 100% ca este anxietate si ca este doar o forma urata care m-a pacalit incredibil de mult.

Eckhart Tolle spune un lucru extrem de adevarat: "Cu cat va identificati mai mult cu mintea, cu atat veti suferi mai mult."
" Intensitatea durerii depinde de gradul de rezistenta la momentul prezent, care, la randul sau, depinde de gradul in care va identificati cu mintea"

Mintea umana este predispusa in a oscila in permanenta intre viitor si trecut, in a analiza si reanaliza tot ce a experimentat in trecut si a face previziuni despre viitor, in a da verdicte "fondate" pe niste idei sau trairi din trecut, a dori sa detina controlul pt a nu repeta ce a experimentat, doreste tot timpul sa aiba certitudine.

Imi cer scuze pt tot romanul scris, am facut-o cu o idee, aceea in care pe viitor (ceea ce nu doresc nimenui, dar in cazul in care pot exista persoane care se vor lovi de anxietatea schimbatoare) sa inteleaga si sa stie ca tot ce ne arunca anxietatea si mintea nu are legatura si cu realitatea. Incearca sa ne induca idei, credinte, sa ne convinga ca realitatea este cum vrea ea sa fie, nu cum este de fapt. Problema de baza este ca inghitim aceste balarii, le luam de bune.
Este ca si cum zilnic trecem pe o strada in drumul nostru spre job si un copil dracos arunca permanent cu pietre-n noi. Care este adevarul de fapt, ca noi avem o problema, este ceva in neregula cu noi, acesta fiind motivul pt care acel copil arunca cu pietre sau ca pustiul, de felul lui e mai zvapaiat si nu prea intelege el inca anumite limite, ca i se pare amuzant, exista o lipsa de educatie etc ?

Recunosc, este f greu sa treci peste zilele de genul acesta, incepi si tu sa crezi ca aluneci pe o panta f urata, ca o iei de la capat, dar ar trebui sa incepem sa ne argumentam toate lucrurile si sa schimbam tactica.
Inca lucrez la chestiile de genul asta, nu sunt convinsa 100% dar cred ca o solutie este pt fiecare.

Va rog sa acceptati scuzele de rigoare.

Iti multumesc Veritas ptr rabdarea si sinceritatea cu, care iti scrii viata aici pe forum.descrii exact anxietatea...asa cum o percep si eu, probabil si multi altii.multe din gandurile descrise mai sus le am si eu..multe din ele..plus altele, dar ruleaza in mintea asa repede si prea multe in acelasi timp ca mi-e greu sa le exprim.
Fiecare dintre noi mai trece printr-o perioada in care anxietatea este mai accentuata dar o sa treaca.si eu am trecut si inca mai trec prin zile intregi de ganduri incordare si frica dar nu renunt.ma aranjez, imi dau unghiile cu lac, imi aranjez parul...si apoi imi bag mainile in pamant si plantez flori in gradina pana ma relaxez.apoi ma ridic si imi admir munca si ma simt bine.
Dati-va cu cel mai rosu ruj pe care il aveti, purtati cea mai frumoasa bluza/rochie si aratati-ii anxietatii cine-i mai puternic.

@Veritas, exact gandurile pe care le descrii le am si eu..este incredibil cum functioneaza creierul asta al nostru si cum ne poate da niste semnale care sunt total false!! Si cu toate astea, nu le putem controla. Eu una sunt fascinata de modul in care functioneaza creierul nostru, de legaturile care se fac sau care nu se fac normal si care ne dau aceste stari. Daaaar, cum spunea o persoana draga mie, pe care de putin timp o cunosc de pe acest forum :-), ”suntem sensibile si puternice in acelasi timp” !!!

@ronicolle, imi place ideea ta cu rujul rosu, ma lupt in fiecare zi cu starile mele si imi spun ca maine va fi mai bine decat azi. Si am incredere ca asa va fi, ma rog lui Dumnezeu doar sa imi dea putere!!

Sunt in a 5-a saptamana de Cipralex, 10mg/zi. Inca nu sunt bine de tot, inca mai fac atacuri de panica si simt acele emotii in stomac, dar imi spun mereu sa iau totul pas cu pas si zi cu zi, pana se vor atenua si aceste stari.

Va pup! Doamne ajuta!!!

@Veritas mulțumesc mult pentru mesajul tău. Mă simt mai bine acum. Sper să treacă odată toată anxietatea asta.

Ce părere aveți de seroxat ? Folosește cineva ? Este eficient ? Eu am început tratament cu seroxat pentru ca după 6 luni de tratament cu cipralex era mai bine apoi după 2 luni simptomele au apărut iarăși. Sunt la 5 zi și se pare ca nu am efecte secundare

Eu am avut tratament cu seroxat am fost bine atata timp cat l-am luat.Cand am inceput sa micșora doza senzatiile au reapărut.Acum sunt pe cipralex de câteva luni, pot zice ca sunt bine, mai am si decăderii o data la cateva luni dar trec.

Si eu de aproape 4 ani sufar de atacuri de panica simt cum ca lesin, transpir, amorteli de mainii, picioare, dureri de cap, stari de voma, ganduri negre, sufocare, frica de moarte, eu am 26 se ani si acum am o fetita de 14 luni care nu ma pot bucura in deajuns de ia. si de viata, cand eram gravida am avut dar nu mereu si cand aparea unu era 1, 2minute dar acum din luna martie tot le am aproape mereu nustiu ce sa ma mai fac gandesc mereu numai negativ, ajutati.ma simt ca inebunesc

@Carla beatrice, eu zic sa consulti neaparat un medic pentru ca, din cate spui, atacurile s-au intensificat si asta nu e bine deloc. Nu este nimic de speriat, cu tratament se va rezolva, vei vedea! Si, stai linistita, ca nu se moare din atacuri de panica... este doar mintea noastra care ne joaca feste si careia ii place sa ne tachineze cu ganduri si simptome false, inexistente, dar pe care le percepem atat de real incat ne pacalesc ca ele chiar exista.

Deci, fugutza la medic, tratament (medicamentos, psihoterapie..depinde care merge mai bine, ca fiecare reactionam diferit la aceste tratamente) si capul sus, toti am trecut si trecem prin aceste stari si uite, inca suntem aici :-)

Nu le pot numi chiar grave la inceput can am descoperit ca sufar de asa ceva de ma luoat salvarea de acasa erau grave teribile, mie am ajuns sa le mam pt ca tatal meu era grav bolnav si stiam ca va murii si inca nu ma impac cu ideea ca nu mai e, si plus ca eu sunt in italia sg vorba aia printre straini, un copil e o responsabilitate mare, la inceput am fost la o sg sedinta si mai rau ma simteam am ajuns la pshiatru pt tratament la cererea mea dar a refuzat sa mil dea si pana la final mia dat dar eu lam cumparat si din ambitie nu lam luat si mam vindecat singura fara tratament luasem doar valeriana, dar acum au reaparut dar repet nu sunt groaznice cum avam acum 4ani aproape in urma, doar ca vreau sa fiu un om normal sa nu le mai am, acum mai iau valeriana sa ma linistesc sa dorm, dar sunt stresata mereu, prietenu la munca si eu mereu cu grija de copil, adevaru e ca ma schimbat si rolu asta de a fi mama, am zile care simt ca nu pot respira pt ca mereu am copilu langa mine si chiar daca ies undeva copilu e non stop cu mn pt ca nu am cu cine sa il las, anu asta o inscriu la creșă poate asa imi mai revin, eu sunt genu care ma inervez si foarte repede si pun totu la suflet, repet nu le am mereu

Eu am mai dus niste bani la medic, asa ca sa stiu ca m-am dus la medic, de fapt acum am mers sa -mi spuna si mie de ce imi amortesc mainile foarte tare noaptea in timpul somnului, si mai nou si talpile, dar am venit de la medic asa cum m-am dus, fara nici un rezultat !a ba da mi -a dat paracetamol daca ma va durea coloana cervicala, dar na ce sa -mi faca si medicul???!!!!!offf