Semnele și simptomele ficatului (probleme cu ficatul)

Ficatul este un organ localizat în hipocondrul drept, sub diafragm și deasupra stomacului, rinichiului drept și al intestinelor. El este alcătuit din doi lobi, iar fiecare dintre lobi conține 8 segmente compuse din 1.000 de lobuli. Printre funcțiile ficatului se numără: (1)

• Producerea bilei, prin intermediul căreia se elimină deșeurile din organism și se scindează grăsimile în intestinul subțire
• Producerea proteinelor din plasma sangvină
• Producerea colesterolului
• Transformarea excesului de glucoză în glicogen
• Transformarea amoniacului în uree, produsul final al metabolismului proteic
• Reglarea nivelului de aminoacizi
• Procesarea hemoglobinei
• Eliminarea bilirubinei
• Îndepărtarea bacteriilor din sânge
• Dezvoltarea de factori ai sistemului imunitar
• Reglarea coagulării (1)

Există numeroase boli ce pot afecta ficatul:

• Hepatitele cu virus A, B sau C
• Boala ficatului gras non-alcoolic
• Boala hepatică alcoolică
• Hemocromatoza
• Boala Wilson
• Ciroza hepatică
• Cancerul hepatic (2, 3)

Semnele și simptomele ficatului (probleme cu ficatul)

Simptomele bolii hepatice pot varia de la forme asimptomatice până la forme avansate, cu icter și edeme. (3)

Printre simptomele inițiale se numără:

• Fatigabilitate
• Pierderea poftei de mâncare
• Scădere în greutate și epuizare musculară
• Greață și vărsături
• Sensibilitate sau durere la palparea zonei ficatului
• Apariția steluțelor vasculare pe piele
• Tulburări de somn (4)

Simptomele tardive includ:

• Prurit intens
• Apariția icterului
• Căderea părului
• Ascită
• Apariția degetelor hipocratice (“în sticlă de ceas”)
• Închiderea la culoare a urinei
• Apariția scaunelor închise la culoare sau de culoare foarte deschisă
• Edeme la nivelul picioarelor, gleznelor
• Colorarea în alb a unghiilor
• Epistaxis sau sângerare gingivală
• Hematemeză (vărsături cu sânge)
• Crampe musculare
• Durere în umărul drept
• Dispnee
• Tahicardie
• Impotență
• Febră și frison
• Tulburări de memorie, confuzie
• Apariția tremurăturilor la nivelul mâinilor
• Somnolență excesivă
• Menstruație neregulată (4)

Hepatitele

Hepatita se referă la inflamația țesutului hepatic, ceea ce poate distruge ficatul, alterându-i funcția. Hepatita cu virus A este un tip de hepatită virală care determină o infecție scurtă, autolimitată. Ea apare în urma contactului cu persoane purtătoare de virus A, după consumul de alimente sau băuturi contaminate. Simptomatologia apare mai frecvent în cazul adulților, de obicei la 2-7 săptămâni după infectare. Această include pierderea apetitului, durere abdominală, icter (ingălbenirea ochilor și a pielii), dureri articulare, închiderea la culoare a urinei, diaree, febră, fatigabilitate. Durata simptomelor este sub 2 luni, dar la unele persoane acestea pot persista până la 6 luni. Uneori, hepatita cu virus A poate determina insuficiență hepatică, mai frecvent la persoanele peste 50 de ani. Diagnosticul se pune pe baza istoricului medical, a examenului fizic și a testelor de sânge. Măsurile terapeutice sunt nespecifice și includ repaus la pat, hidratare optimă și un regim alimentar corespunzător. În unele cazuri, se pot recomanda medicamente simptomatice. (5)

Hepatita cu virus B poate cauza infecție acută sau cronică. În timp ce forma acută este autolimitată, forma cronică necesită în unele cazuri tratament. Printre categoriile de persoane la risc se numără nou-născuții din mame infectate, personalul medical, pacienții hemodializați, persoanele care se injectează sau folosesc ace și seringi la comun, partenerii sexuali infectați care nu folosesc metode contraceptive. Deși de cele mai multe ori infecția este asimptomatică, adulții și copiii peste 5 ani sunt mai predispuși la a dezvolta simptome: închiderea la culoare a urinei, diaree, fatigabilitate, pierderea poftei de mâncare, dureri abdominale și articulare, icter, greață, vărsături, febră, scaune acolice (decolorate). În cazul infecției acute, simptomele apar la 2-5 săptămâni după infectare. Dacă infecția este cronică, atunci simptomatologia poate să nu apară decât după zeci de ani de la infectare, când survin complicațiile bolii. Hepatita cronică poate avansa până la ciroză, cancer hepatic sau insuficiență hepatică. Diagnosticul se stabilește în funcție de istoricul medical, examenul fizic și testele de sânge. De regulă, infecția acută nu necesită tratament și în unele cazuri, nici forma cronică. Totuși, dacă hepatita determină citoliză hepatică, atunci se recomandă utilizarea antiviralelor. (6)

Hepatita cu virus C poate fi acută și cronică. În forma acută, simptomatologia poate persista până la 6 luni iar în cele mai multe dintre cazuri, cronicizează. Forma cronică persistă timp îndelungat și poate duce la leziuni hepatice, ciroză, cancer hepatic, chiar deces. La risc sunt persoanele care împart aceleași seringi sau ace, indivizii care se tatuează cu instrumente nesterile, nou-născuții din mame cu hepatită cu virus C. De asemenea, sexul neprotejat și contactul cu fluide biologice contaminate cresc predispoziția la infectare. Chiar dacă majoritatea persoanelor nu dezvoltă simptomatologie, ea poate apărea uneori sub forma pierderii apetitului, închiderii la culoare a urinei, apariției icterului, durerilor abdominale, articulare și fatigabilității. Diagnosticul se pune pe baza istoricului medical, examenului fizic, testelor de sânge, ecografiei abdominale, biopsiei hepatice. Tratamentul presupune administrarea de antivirale. (7)

Boala ficatului gras non-alcoolic

Boala ficatului gras non-alcoolic se referă la o varietate de afecțiuni determinate de acumularea de grăsime la nivelul ficatului. Boala ficatului gras non-alcoolic include 4 etape: steatoza hepatică, steatohepatita non-alcoolică, fibroza, ciroza. Riscul cel mai crescut îl au persoanele peste 50 de ani, supraponderale sau obeze, bolnavii cu diabet de tip 2, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, sindrom metabolic sau istoric de fumat. Stadiile incipiente ale bolii sunt de obicei asimptomatice. Ocazional, persoanele în faza de steatohepatită sau fibroză pot acuza durere surdă sau ascuțită la nivelul hipocondrului drept, fatigabilitate extremă, slăbiciune, pierdere în greutate inexplicabilă. În stadiul de ciroză, simptomele sunt mai severe și constau în apariția icterului, pruritului și edemelor gambiere. Boala este diagnosticată prin teste de sânge, ecografie abdominală, uneori biopsie hepatică. Tratamentul este nespecific și vizează patologiile asociate sau complicațiile bolii. De asemenea, se recomandă scăzutul în greutate, adoptarea unui regim alimentar sănătos, sport și oprirea fumatului. (8)

Boala hepatică alcoolică

Boala hepatică alcoolică se referă la lezarea țesutului hepatic în urma consumului în exces de băuturi alcoolice. Ea include 3 stadii: steatoza hepatică, hepatita alcoolică, ciroza hepatică. Simptomatologia nu apare decât în stadiile avansate: stare de rău, scădere în greutate, pierderea poftei de mâncare, confuzie, somnolență, icter, edeme gambiere, ascită, hematemeză, scaune melenice. Nu există un tratament specific, cea mai bună măsură terapeutică fiind opritul consumului de alcool. În cazurile severe, poate fi necesar transplantul hepatic. Printre complicațiile bolii se numără encefalopatia hepatică, ascită, insuficiența renală, hemoragia internă, cancerul hepatic, creșterea susceptibilității la infecții. (9)

Hemocromatoza

Hemocromatoza este o boală ereditară care constă în depunerea de fier la nivelul organelor. Cel mai afectat organ este ficatul, din cauza vascularizației bogate de la acest nivel. Manifestările clinice ale bolii sunt evidente de obicei în fazele avansate. Simptomatologia apare mai devreme la sexul masculin decât la cel feminin, din cauza pierderii de fier în timpul menstruației. Mulți pacienți cu hemocromatoză sunt asimptomatici, fiind diagnosticați cu ocazia screeningului familial sau la analizele de rutină. Semnele și simptomele sunt nespecifice și includ hiperpigmentarea pielii, slăbiciune, letargie, impotență, căderea părului, dureri articulare, vertigo, pierderi de memorie. Depunerea fierului la nivel hepatic poate determina mărirea ficatului și hepatocitoliză, ceea ce cauzează apariția durerilor în hipocondrul drept. În stadiile avansate, hemocromatoza poate determina fibroză, ciroză și carcinom hepatocelular. (10)

Boala Wilson

Boala Wilson este o boală genetică rară caracterizată prin depunerea de cupru la nivelul organelor, mai ales în ficat, creier și cornee. Netratată, boala poate determina insuficiență hepatică, disfuncție cerebrală și deces. Cel mai frecvent, semnele și simptomele includ icter, edeme gambiere, ascită, varice esofagiene, fatigabilitate excesivă și o predispoziție crescută la sângerare. Insuficiența hepatică apare la un număr mic de pacienți, mai ales la sexul feminin sau la cei la care boala a debutat în adolescență. La această categorie de bolnavi, insuficiența hepatică progresează rapid, cu anemie și alterarea stării mentale. Tratamentul presupune administarea de chelatori de cupru (penicilamină) și săruri de zinc. (11)

Ciroza hepatică

Ciroza hepatică reprezintă forma avansată și ireversibilă a bolii hepatice, în care structura hepatică normală este înlocuită cu țesut nodular nefuncțional. În timp ce unii pacienți sunt complet asimptomatici, alții prezintă un tablou clinic sever și speranță de viață redusă. Semnele și simptomele din ciroza hepatică apar pe fondul coagulopatiei specifice, a hipertensiunii portale sau a scăderii funcției de eliminare a produșilor reziduali, care poate duce la encefalopatie hepatică. (12)

Hipertensiunea portală este sugerată de apariția hepatomegaliei, durerilor abdominale, ascitei, varicelor esofagiene, sângerărilor gastrointestinale (vărsături cu sânge sau sânge în scaun). De asemenea, la nivelul abdomenului, periombilical, se poate observa o rețea de vene dilatate, ce poartă numele de „caput medusa”. (12, 13)

Manifestările clinice din encefalopatia hepatică variază de la forme ușoare până la forme severe, iar acestea sunt observate până la 70% dintre pacienții cu ciroză. În fazele incipiente ale encefalopatiei, statusul mental este nealterat, însă pot apărea tulburări ușoare de memorie, concentrare și coordonare. Ulterior, simptomatologia progresează până la confuzie, dezorientare, depresie, iritabilitate, tulburări de somn, somnolență, letargie, comportament neadecvat, amnezie, comă. Examenul fizic în encefalopatia hepatică arată asterixis și fetor hepatic. (12)

Pe lângă aceste simptome, pacienții cu ciroză prezintă fatigabilitate, scădere involuntară în greutate și epuizare musculară. În ceea ce privește manifestările cutanate, ele includ icter, angioame-păianjen, teleangiectazii, eritem palmar, colorarea în alb a unghiilor, degete hipocratice (“în sticlă de ceas”). (12)

Cancerul hepatic

Cancerul hepatic este un tip de cancer care apare cel mai frecvent la persoanele de sex masculin, peste 85 ani, cu antecedente personale patologice de hepatită, ciroză hepatică, calculi biliari, diabet, HIV sau cu antecedente heredocolaterale de cancer hepatic. În unele cazuri, boala poate fi asimptomatică. Dacă apar simptome, acestea nu diferă între tumora primară și secundară (metastaze). Tabloul clinic include stare generală de rău, icter (colorarea pielii și a sclerei în galben), scăderea în greutate, reducerea poftei de mâncare, fatigabilitate, durere în hipocondrul drept, indigestie, balonare. De asemenea, examenul fizic poate identifica un nodul proiectat în hipocondrul drept. Tratamentul diferă în funcție de stadiul cancerului, localizare, starea generală de sănătate. El poate include intervenția chirurgicală de excizie a tumorii, chimioterapie, radioterapie sau tratament țintit. (14)